5,129 matches
-
rareori patrulat. Ochiul vigilent al lui Jim cercetă șanțurile și ridicăturile de pe malurile cu urzici și trestie de zahăr sălbatică, urmărind cursul unui canal părăsit. Un al doilea grup de hamali chinezi lucrau În centrul aerodromului, reparînd pista de ciment. Cărau coșuri cu pietre din camioanele parcate printre cratere de bombe. Un cilindru compresor cu aburi se mișca Încolo și Încoace, manevrat de un soldat japonez. Fluieratul ascuțit al mecanismului de supape Îl ținu locului pe Jim. Grupul de hamali Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bidoane de vreo două sute de litri cu apă de scurgere din rezervoarele septice prea pline din Blocul G. Un grup de prizonieri decantase cea mai mare parte a apei de scurgere Într-un bazin gol, dar Jim și doctorul Ransome căraseră apa din lagăre. După cum spunea doctorul Ransome, nu avea rost să irosească nimic din ceea ce Îi putea menține pe oameni În viață, fie și numai cîteva zile În plus. Roșiile strălucitoare și pepenii umflați dovedeau că avea dreptate. Jim scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de noi. — Nu sînt prea sigur că vor avea. Am devenit o povară pentru ei. Nu ne mai pot hrăni, Jim... Deci aici voise să ajungă doctorul Ransome. Jim simți că Îl cuprinde o oboseală plăcută. Lungile ore În care cărase vasele cu apa reziduală, plantase și udase culturile din grădina spitalului, trăsese căruciorul cu roți Împreună cu domnul Maxted făcuseră parte din Încercarea lui de a menține lagărul În funcțiune. Totuși, așa cum știuse tot timpul, aprovizionarea cu alimente depindea de bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se va trezi construind din nou pista de aterizare. Lumina ce izbucnise din trupul arzînd al pilotului de pe Mustang fusese un avertisment pentru el. Atîta timp cît le făcea servicii lui Basie, lui Demarest și lui Cohen, mergînd la bucătărie, cărînd apă și jucînd șah, Jim Își putea păstra iluzia că războiul va dura la infinit. Cu revista Reader’s Digest În mînă, Jim se așeză pe treptele de la intrarea Blocului E. Se uită cu ochii mijiți la soare, abținîndu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urmări adunarea deținuților, istoviți deja de lunga așteptare. Sub privirea plictisită a jandarmilor japonezi, deținuții ieșiră cu precauție pe porți, bărbații Încărcați cu geamantane și pături făcute sul, femeile cu boccele de haine zdrențuite adunate În coșuri de paie. Tații cărau În spate copiii bolnavi, În timp ce mamele Îi țineau pe cei mai mici de mînă. Cum stătea În spatele mașinii oficiale japoneze, care avea să conducă marșul, Jim fu surprins să vadă atît de multe lucruri personale care rămăseseră pe sub priciuri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trece În același mod. Zeci de rachete de tenis atîrnau de mînerele valizelor; mai erau și bastoane de cricket din Extremul Orient și undițe de pescuit, ba chiar și un set de crose de golf legate de costumele de Pierrot, cărate de domnul și doamna Wentworth. În zdrențe și subnutriți, prizonierii se tîrau pe șosea cu saboții lor de lemn și se alcătuiau o procesiune lungă de vreo trei sute de metri. Efortul de a-și căra bagajele Începuse deja să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
legate de costumele de Pierrot, cărate de domnul și doamna Wentworth. În zdrențe și subnutriți, prizonierii se tîrau pe șosea cu saboții lor de lemn și se alcătuiau o procesiune lungă de vreo trei sute de metri. Efortul de a-și căra bagajele Începuse deja să se resimtă, iar una dintre țărăncile chineze din fața porților strîngea acum În mîini o rachetă de tenis. Sprijiniți de vehiculele lor, soldații și ofițerii de jandarmi priveau fără să spună nimic. Bine hrăniți și bine echipați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
asculta respirația lor obosită. Apoi se auzi un tîrșîit de saboți și convoiul se mișcă din nou Înainte. Jim privi spre camionul de muniții. Fu uimit văzînd sute de valize zăcînd pe drumul pustiu. Epuizați de efortul de a-și căra lucrurile, prizonierii le abandonaseră deja fără o vorbă. Valizele și coșurile de nuiele, rachetele de tenis, bastoanele de cricket și costumele de Pierrot zăceau În lumina soarelui, ca bagajele unui grup de turiști care dispăruseră În cer. Ținîndu-și bine cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uleiul adus de vasele scufundate În portul Shanghai. Pete de murdărie care se uneau acopereau suprafața rîului Whangpoo, de parcă Încercau să distrugă orice urmă de viață din rîu. Bău cu grijă, apoi văzu cum apa ajunse În jurul lădiței lui. O cărase tot drumul de la Lunghua, păzindu-și puținele lucruri pe care le adunase cu atîta efort. Încercase să mențină vie siguranța pe care o cunoscuse În lagăr. Acum era timpul să se elibereze de Lunghua și să facă față prezentului, oricît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cumva, hrănindu-și trupul, se va umfla precum cadavrele din spital? GÎndindu-se la ultima lui noapte pe stadionul Nantao, Jim se așeză În balconul sălii de Întrunire. După-amiază tîrziu, un negustor chinez sosi la poarta lagărului, Însoțit de trei hamali. Cărau vase de ceramică pline cu vin de orez, atîrnate pe juguri de bambus ținute În spate. Jim urmări schimbul de bunuri desfășurîndu-se În fața casei paznicilor. Locotenentul Price fusese isteț și Închisese ușa spre dulapul cu comoara din biroul comandantului. Cartușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de schele reparau proiectorul, Jim merse peste liniile de tramvai, spre ecran. Observîndu-l pentru prima dată, chinezii se opreau să se uite În sus, la dreptunghiul alb. Jim Își scutură mîneca hainei cînd un hamal cu rișcă dădu peste el, cărînd două fete de bar În haine de blană. Fețele lor pudrate erau luminate ca niște măști de o lumină fantomatică. Totuși, capetele chinezilor se Întorceau deja spre alt spectacol. O mulțime de oameni se adunase sub treptele clubului Shanghai. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de coșciuge, era fabrica de perii și bidinele la care lucrau numai orbi. Singurii care vedeau erau directorul, contabilul șef, redactorul revistei tipărite În caractere braille Munca Orbilor și nea Vulpe șoferul, care toată ziua cât era de lungă tot căra perii și bidinele cu Molotovul lui și cânta: „Avaramuuu! A-aaaaa! Avaramuuu! Iagardișmenuu, aman cataramuu! Avaramuuu! A-aaaaa!” Așa cânta. Și se ruga de nea Vulpe să-l plimbe cu mașina și nea Vulpe nu-l plimba și Într-o vreme se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
flacăra albastră a mașinii cu benzină prin locurile unde porcul nu s-a pârlit bine. Prin urechi, pe la ochi și pe la marginea gurii. Îl bărbieresc bine cu niște cuțite și o scândură. Îl spală cu apă caldă și rece. O cară cu gălețile excavatoriștii. Întâi Îl despică pe spate, Îl dezbracă de slănină și de carne, după aia Îi despică burta. Mai Întâi Îi taie capul. Din burtă ies cei mai mulți aburi. Se văd mațele negricioase, verzulii. Și Încep să scoată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de salcâm. După ce sugi nectarul zorelelor albastre, intri agale În curte. Nu este câine rău. Aici stă colegul tău Demeșco Liviu. Mama lui lucrează la fabrica de marmeladă și tatăl lui este tătar. Are motocicletă IJ cu ataș. În ataș cară mălai, fasole și țuică. De la Topoloveni. Cum căra și cuscrul lui Țăpăligă dricarul. Ăla din Chitila. În buzunar ai o sticluță de penicilină plină cu pilitură de fier care ți-a rămas de la ora de Politehnizare. Te-a rugat Demeșco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
agale În curte. Nu este câine rău. Aici stă colegul tău Demeșco Liviu. Mama lui lucrează la fabrica de marmeladă și tatăl lui este tătar. Are motocicletă IJ cu ataș. În ataș cară mălai, fasole și țuică. De la Topoloveni. Cum căra și cuscrul lui Țăpăligă dricarul. Ăla din Chitila. În buzunar ai o sticluță de penicilină plină cu pilitură de fier care ți-a rămas de la ora de Politehnizare. Te-a rugat Demeșco să-i aduci. El a rămas repetent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Leopoldina Bălănuță și Victor Rebengiuc În rolurile principale. O vei săruta pe Polixenia și În jurul vostru va mirosi a iod, a clor și a acid acetic. Dar până atunci mai este multă vreme, aproape un ceas; Îți faci de lucru cărând un șpan, stivuind piese sau ascuțind capetele vidia ale cuțitelor de strung la secția polizare, de lângă vestiar. Acolo Îți Încerci așteptarea și, când vrei să te Înapoiezi la strung, o mână te cuprinde energic și te duce În semiântunericul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
femeile nu se cunoșteau atât de bine Între ele și că probabil se Întâlniseră Întâmplător În fața magazinului. Femeia cu haina de blană era gravidă În șase luni și ținea de mână un copil care abia Începuse să meargă. Cealaltă Își căra nou-născutul Într-un marsupiu din piele tăbăcită și din blăniță de miel marca Bill Amberg. Marsupiul sugera faptul că femeia era adeptă a nașterii prin metode naturale practicată la St Luke. Brigada de „chic-ioate“ prea elegante ca să-mpingă căruciorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de la capătul celălalt al liniei să reziste. —De la spital? Întrebă ea. —Păi...da... Părea cu gândul În altă parte. Nu pari prea sigur. Scuze, nu eram atent. Trebuie să ajung la spital imediat. —E OK. Înțeleg. Oricum trebuia să mă car și eu. —OK, spuse el. Apoi ceva păru să-l aducă Înapoi În prezent și o Împinse blând pe pat, pupând-o foarte pasional, pentru ultima oară. Capitolul 13tc " Capitolul 13" Șase săptămâni mai târziu, Sam i-a spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
accidentele. Chiar și aici. Mai ales aici, unde stropitorile împrăștie curcubeie deasupra grădinilor proaspăt însămânțate, unde vitrinele curățate cu Windex transformă viața fiecăruia într-o carte larg deschisă și unde copiii merg pe biciclete, nu din acelea negre folosite la cărat - care împânziseră străzile Amsterdamului până când germanii le-au confiscat și pe ele -, ci biciclete de culoarea pietrelor prețioase din bijuteriile pe care soacra mea le pretinde drept tribut de dragoste de la socrul meu; și el, asemenea multor afaceriști, a prosperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
spus că numele meu este Harry Wolfe. Ca animalul, am adăugat eu, dar cu un „e“ la sfârșit. Am ieșit din tribunal în soarele de iarnă și ne-am făcut loc prin mulțimea de oameni care se deplasa fără țintă, cărând sacoșe grele de cumpărături. Mai erau doar șase zile până la Crăciun. Lumea care trecea ne tot despărțea, încât a trebuit să iau brațul lui Charlotte pentru a rămâne unul lângă altul. La un moment dat, se opri în fața unei vitrine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să ne facă să stăm În sfârșit liniștiți pe loc? Scuză-mă. La revedere, Teddy. N-ar fi trebuit să-mi dai brandy-ul ăla. Vorbesc destule prostii oricum. Ieșind din lift, se lovi pe Întuneric de Yael, care Îl căra pe Dimi adormit În brațe, Înfășurat În haina ei de pilot. Ea scoase un țipăt speriat, fiind cât pe-aci să scape copilul. Apoi, recunoscându-l pe Fima, spuse cu o voce obosită: —Mare dobitoc ești. În loc să se scuze, Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu nimic afecțiunea sa față de Uri, bucuria fizică și euforia care Îl cuprindeau Întotdeauna În prezența charismaticului său prieten. O dată la câteva săptămâni Nina se ivea pe neașteptate pe la zece-unsprezece dimineața, parca Fiatul prăfuit În fața micului bloc din Kiriat Yovel, cărând două sacoșe pline cu mâncare și articole de curățenie pe care le cumpărase pe drum, având aerul unei asistente sociale energice, care Își ia inima În dinți și coboară În primele linii ale mizeriei. După cafea se ridica și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să scrie o nouă lucrare de doctorat. Când Nina a reușit În sfârșit să schimbe subiectul și am Început să vorbim puțin despre comedia lui Fernandel, pur și simplu ai adormit În fotoliu. Ai și sforăit. De-abia te-am cărat acasă. Dar când am ajuns În sfârșit În apartament, la trei dimineața, ai devenit brusc vioi și malițios, veninos chiar, ți-ai bătut joc de toți, ai Început să-mi refaci punct cu punct drumul către victorie. Ai declarat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
conduse la ușă, bălmăji spăsit că nu-și va ierta asta niciodată. Annette râse. 22 Mi-e bine cu tine și așa Trecură una prin fața celeilalte pe scări. Imediat ce ieși Annette, apăru Nina Gefen, cu părul ei cenușiu tuns sobru, cărând o sacoșă grea, plină cu cumpărături, pe care o depuse ferm pe masă, Între ziare și cești murdare de cafea. Își aprinse cu mișcări repezite o țigară Nelson și stinse chibritul nu suflând, ci scuturându-l cu putere. Scoase imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
celestă. I se părea cu adevărat emoționantă: o comună, un kibbutz urban, prietenia dintre trei bărbați, devotați unul altuia, plini de considerație, uniți prin legături de afecțiune și atenție reciprocă. Tot cartierul fremăta de pregătiri febrile pentru intrarea sâmbetei. Gospodinele cărau coșuri de piață pline, negustorii ambulanți Își strigau marfa cu glasuri guturale, o camionetă cu un far spart ca ochiul negru al unui huligan dădu Înapoi și-nainte de patru-cinci ori până reuși În mod miraculos să parcheze pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]