4,874 matches
-
vrea să-l arate și că numai prin proces poate fi anulat. "Sînt trimis să văd dacă îl aveți, altfel telefonez imediat chiar la Securitate să vină să vă aresteze pentru ... "Telefonați!" a răspuns căpitanul rânjind. "Bine!" a făcut activistul calm și i-am deschis și a telefonat, dar nu unde spusese, ci chiar lui Mircea personal. "Vine tovarășul Mircea", mi-a șoptit el, și am ieșit afară, dar între timp căpitanul se răzgândise și a scos repartiția. Activistul a băgat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
decât să se uite liniștită pe geam, chemată în camera biroului organizației, unde se retrăseseră doar betonistul și activistul de la sector, care lua de obicei parte la ședințe. "Tovarășă Petrini, îi spuse acest activist, păstrați-vă calmul..." "Dar sânt foarte calmă, știu ce mă așteaptă, zise Matilda cu desinvoltură, așa că..." "Noi vă sfătuim să luați cuvântul, o să vi-l dăm imediat și o să curmăm orice alte întrebări și, fără să bravați, răspundeți liniștit și ponderat. Spuneți că n-ați știut nici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
coridoarele! Gîndiți-vă bine, astea nu sânt glume!'' Și ce, a zis Matilda, o femeie de serviciu nu e un om? Dacă țara nu mai are nevoie de arhitecți, spălăm și coridoarele și closetele..." " Vedeți, a reluat activistul, spuneți că sînteți calmă, dar nu sînteți deloc. Eu zic să vă calmați și să vă gîndiți."" Avea dreptate. Oricât ai crede tu că ești calm, de fapt nu ești, mi-a spus Matilda. "Dacă vroiați să mă apărați, a ridicat ea glasul, atunci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care îl ridică în aer. "Îți crăp capul dacă te-apropii, îi spuse Vintilă, bețiv ordinar!" Era însă un joc, căci toți erau prieteni unii cu alții, cum aflai mai târziu. În acest timp Bacaloglu urmărea cu o înverșunare calmă șobolanul cu care încercase el un dialog: pe ceilalți îi ignora. "Copilule, îi spunea cu o ironie tărăgănată și semeață, ai vrut să mă muști, te-ai dat la mine, a? Păi nu-ți merge, băiatule! Cine se dă la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a micșunele", începuse să-și plimbe nasul peste corpul meu. Acum aflam că micșunelele se degradaseră în altceva și râsei iar. Nu-i spusei de ce, lucru care n-o derută deloc. Cât privește băile, o vreme, după căsătorie, în clipele calme ale vieții noastre zilnice, mă spăla adesea pe spinare și se minuna de netezimea pielii mele, și că i-ar plăcea să fie și a ei la fel, adică săpunul să facă și pe ea de la început un clăbuc atât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi dădui seama că fostul meu prieten se îngrășase foarte tare și că, deși noi mergeam încet, el răsufla greu. Ne oprirăm și Vintilă puse gălețile jos. Eu înmuiai bidineaua în laptele de var și începui să albesc cu mișcări calme scoarța copacului. "Eu nu-mi aduc aminte, reluă Ion Micu reflexiv și simulând o candoare senină, să te fi supărat cu ceva. Sper că ești informat că Vaintrub a făcut un anumit referat sub presiunea mea. I-am demonstrat de ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu poți pune în fruntea scriitorilor un poet pe care generațiile mai în vârstă nu-l prețuiesc, fără riscul de a-ți îndepărta aceste generații). "N-o să-mi aduc aminte de vorbele dumneavoastră, zise însă Amăicălițului, de asta dată mai calm, dar minîndu-și totuși poziția deja șubrezită, mă scuzați, se adresă el prezidiului, că intervin, dar văd că tovarășul... își continuă atacul împotriva mea, deși declară cu ipocrizie că nu i-am făcut nimic. I-am făcut, dar nu vrea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu condiția să-l dai afară pe filozof pe care nu l-a invitat nimeni." "Ba da, strigai, tu m-ai invitat, probabil cu intenția ca pe urmă să mă jignești." Și în clipa următoare strânsei paharul în mână foarte calm și i-l aruncai în cap. Nu-l nimerii, se sparse cu zgomot sec în perete, apucai un altul, care i se făcu țăndări în frunte și îi deschise imediat o șuviță de sânge ca o râmă roșie și ezitantă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mă primi ca altădată în orele ei de mare expansiune a sufletului și chiar reedita într-un anume fel scena de pe vârful dealului cu Petrică. Desigur, soțul ei nu se urcă în vreun copac, ci își păstra o impenetrabilă și calmă figură. "Tu ai luat masa undeva?" mă întrebă. "Nu", zisei, deși mâncasem. "Nici noi. Mircea abia a venit" (de unde venise? Era duminică, a, da, ștabii ăștia sânt adesea chemați nu numai duminica, ci și la miezul nopții!). Mă invită deci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te numești Culala", zisei în timp ce ne schimbam costumele la hotel, să coborâm la masă. Da, mi-am păstrat numele de fată", zise Suzy. "Din trufie!" "Poate!" Vrusei s-o întreb... vrusei s-o întreb... vrusei s-o întreb... Era foarte calmă și toate întrebările pe care ea mi le blocase de la începutul începutului și pină astăzi năvăliră asupra mea... De ce? și de ce?... Și atunci de ce!... ca un răpăit de tobe în clipele când se trage asupra condamnatului, care nici atunci nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de moarte naturală, în cazul de față un accident de excursie. Acest certificat, în cazul dumneavoastră, este premers de un verdict pe care îl dă o instanță de judecată. Vă întreb: ați putea fi fericită (știți, fericirea aceea zilnică și calmă) cu soțul dumneavoastră, și prietenul meu de azi, cu care știu că o să vă căsătoriți? Bineînțeles asta în ipoteza că nu se întîmplă nimic, că, adică, miliția judiciară nu găsește pe cel dispărut și ajunge la concluzia că a pierit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prăfoasă. Nu-i de bine. Fiți gata de zgâlțâială. Ripley se uită la însoțitorii ei, strânși unii într-alții în interiorul micului vehicol. Hicks se prăbușise și dormea, susținut de hamuri. Tresăririle nu-l deranjau câtuși de puțin. Ceilalți infanteriști stăteau calmi, privind drept în față, îngândurați. Hudson monologa tăcut, Ripley nici nu încerca să citească de pe buzele lui în continuă mișcare. Burke examina interiorul VTT-ului cu un interes pur profesional. Aezat înaintea lui Gorman, care stătea cu ochii închiși. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
echipau. Gorman era deconcertat. Newt își înălță ochii spre noua ei prietenă. Ea strângea în continuare capul de păpușă în mâna dreaptă. ― Unde mergem? ― Într-un loc sigur. Ajungem curând. Newt aproape că zâmbi. În blindat, infanteriștii erau mult mai calmi decât atunci când ieșeau din naveta de debarcare. Devastarea, clădirile pustii și deteriorate, dovezi de netăgăduit al unor înfruntări necruțătoare care s-au desfășurat în colonie, totul le înghețase entuziasmul. Era evident că oamenii din colonie au încetat să emită pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bătrâne! Și ce facem acum?! Suntem în căcat până-n gât! ― Te-ai terminat? (Hicks îl fulgeră pe comteh, apoi își coborî ochii la Newt.) Putea să nu fi făcut acest efort. Era imposibil să ascunzi ceva acestui copil. Newt era calmă. Dacă respirația ei era sacadată, era din cauza alergării disperate către un adăpost și nu a fricii. Ea dădu din umeri ca un adult. ― Acuma, nu mai plecăm, așa-i? Ripley își mușcă buzele. ― Îmi pare rău, Newt. ― N-ai de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
poziționate mirosurile considerate de el ca fiind fundamentale; floral, putrid, eteric, aromatic, empireumatic, rășinos. Tehnicile și instrumentația ce se utilizează în investigarea senzațiilor olfactive sunt foarte variate. Astfel, Toulouse și Pieron propun măsurarea acuității olfactive într-o atmosferă inodoră și calmă, la 15 C, cu ajutorul unor sticluțe ermetic închise conținând soluții apoase de substanțe odorifice, care vor fi prezentate subiectului timp de 3 secunde, sarcina subiectului fiind de a inhala aceste substanțe și să spună ce a simțit. Examinarea începe cu
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
nevoie să-l supunem unui stress. Așa că haideți să-l lăsăm izolat, așa cum se află - și să-l lăsăm să-și dea seama de asta. - Să-și dea seama de ce? - Ne vom consulta cu departamentul de biologie. O voce nouă, calmă, hotărâtă, păstrând în ton o notă de comandă, spuse: - Eu am urmărit pe monitor acest experiment. O decizie nu se ia în felul acesta. Nu știm unde ne aflăm, și nu știm cum am ajuns aici. Scoateți-l din capsula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
imediat un "ah". Venea de la omul de afaceri pe care-l văzuse atât de puțin - ieri să fi fost? - și care stătea întins pe podea, în cealaltă parte a camerei. Gosseyn puse receptorul jos și spuse pe tonul cel mai calm: - Dificultățile pe care le întâmpinăm când avem de-a face cu alți oameni se datorase faptului că au, în general, o idee simplistă, fixă, despre felul în care stau lucrurile Pentru astfel de oameni, lumea este o serie de imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
el, îl determină pe Gosseyn să se vizualizeze pe sine. Stând aici, în picioare! Un bărbat cu o fire puternică, cu o față prelungă și tenul bronzat, de înălțime medie - ceva mai puțin de un metru optzeci - hotărât, care părea calm și puternic; și care, într-un fel, reușea în tot ceea ce făcea: ținuta pe care o avea, fiecare gest, reflecta puterea super-creierului său și... Semantica Generală. De unde se bronzase, nu putea decât să bănuiască. Dar presupuse că o sursă slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și, inevitabil, eșuate) în țevile de canalizare. Tot de la scara B veneau și proiectilele aeriene, dar de la garsoniera ultimului etaj, locuită de-un cuplu de țigani cu ochi verzi. Flăcăii nu se mai oboseau să-și coboare gunoiul: somnoroși și calmi, deschideau geamul și-l parașutau în saci pe trotuar. Dar nu despre asta vroiam să vorbesc. Adevăratele probleme mocneau în spate, peste gard, unde Ceaușescu ridicase o policlinică pentru bătrânii slujitori ai Partidului. Cu timpul, în ciuda tratamentelor cu creme, nămol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scape din aerul opărit. Îmi plimbam apoi privirea pe brațele lor. Pielea se-afla la locul ei, strălucitoare sau păroasă, lenevind în răcoarea mânecilor. Dedesubt, angrenajul de mușchi, nervi și-oscioare, irigat de litri de sânge și apă; un proces calm, silențios, precis ca un experiment de laborator. Deasupra, o floră de molecule de praf, fugărită de bacterii și devorată de acarieni; o grădină microscopică, devastată de milioane de invadatori gurmanzi. Aveam în față un ecosistem infailibil, clădit pe recifele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai fi râs atâta. Când doctorii au aflat despre ce e vorba, bunică-meu a pus mâna pe cravașă și-a scos-o în șuturi pe Jeni din casă. Nu te jucai cu bunicu’ Vitalian, fostul ofițer de cavalerie bătea calm, preocupat, violent; parcă îi părea rău că ești atât de tâmpit încât trebuie s-o facă. Pe Jeni nu știu dacă am iubit-o, dar când m-au despărțit de umărul ei cafeniu, pe care adoram să-l escaladez, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu ea peste tot, inclusiv la Constanța (în România, toți papagalii se cheamă Coco sau Cocuța și sunt transportați într-o veselie dintr-o parte într-alta, în cuști și cu un prosop deasupra). Când rămâneam singuri, ne împărțeam corpurile calm și echilibrat, fără să coborâm mai jos de buric. Teritoriile închise de capse și curele deveneau brusc indisponibile, degetele nu primeau permis de liberă trecere-acolo, iar limba, dacă ți-o închipuiai undeva, puteai fi sigur că nu-ți va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la cenaclurile optzeciștilor, unde, o dată pe an, Felicia citea poezie în sala din Schitu Măgureanu. Era ca un Dicționar de sinonime, clar, ordonat, mereu găsea cuvântul potrivit înainte de-un sărut sau de tema la LRC. În toată povestea asta calmă și ponderată, plutea o singură problemă. Felicia fusese înzestrată cu-o hibă, un mic defect de fabricație, pe care i-l descoperisem abia după vreo două săptămâni de plimbări prin Cișmigiu și pe sub CET Grozăvești. Iubita mea din Facultate purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca o familie fericită. Amicul Paul lucra liniștit la jurnal, cu degetele lui de cașcaval. Ba chiar îl trecea seara pe calculator, sub ochiul meu larg: o victimă imprudentă, studiată de torționarul ei zelos. Îi răscoleam paginile intime cu voluptatea calmă a bibliofilului, le parcurgeam cu grija unui cercetător deschizând la institut cartea preferată: atent, devotat, mereu în același loc. Fosta noastră prietenie mă motiva să privesc peste tot, să-i scotocesc exemplar sertarele cele mai ascunse ale sufletului, scoțând de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pe stradă; nu-și mai amintea nimeni de tine, nici dacă lăsai niște fotografii la vecini. Se fura de nevoie, de plăcere sau din obișnuință. Cum vedeai ceva care nu-ți aparținea, îți venea să pui mâna. Era un reflex calm, firesc: trecea repede și nu te gândeai prea mult la el. Băieții lui Andrei nu făceau nici ei excepție. Spumă și Bumbaru ieșiseră din Chișinău. Martinov avea baza la Kiev. De Parepa, nu știa nimeni de unde vine; dar nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]