KorAP: Find »[drukola/base=canapea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...146 147 148 ...192 >

4,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

cameră. — L-ați găsit? Asta veni din partea unui individ rufos Într-o salopetă albastră și În șosete. — Lasă-le răgaz, Jim, abia au ajuns, spuse femeia, bătându-l ușor pe braț. — Sunteți tatăl? Întrebă Insch, așezându-se pe marginea unei canapele de culoare albastru-deschis. — Tatăl vitreg, spuse bărbatul, așezându-se la loc. Tatăl lui era un nenorocit... — Jim! Îmi pare rău. Tatăl lui și cu mine nu ne Înțelegem prea bine. Logan Începu să inspecteze amănunțit camera luminoasă, prefăcându-se că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lucru care se schimbase era calitatea aerului. Pereții erau În continuare plini cu pozele alea dubioase cu mama-și-fiul, tapetul era În continuare enervant, dar aerul era acum Încărcat cu fum de țigară. În sufragerie, doamna Erskine se foia Întruna pe canapea, neputând să stea liniștită sau să se ridice. Un pahar mare cu o băutură transparentă era Încleștat În mâinile ei, iar o țigară pe jumătate fumată Îi stătea Înfiptă Între buze. Din sticla de votcă de pe măsuța de cafea lipsea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cine venise. Ochii ei străluciră ca mărgelele imediat ce-l recunoscu. Sperând probabil că era vorba de vești proaste. Nu e nimic mai potrivit ca suferința altcuiva ca să te facă să te simți bine În pielea ta. Logan se trânti pe canapea lângă doamna Erskine. Aceasta se uită spre el cu ochii Încețoșați și doi centimetri de scrum Îi căzură pe jerseu. — E mort, nu-i așa? Micul meu Richard e mort? Ochii Îi erau injectați de atâta plâns și votcă, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
bătrână și nesărată Începea să-l calce pe nervi. — Trebuie să Îmi spuneți numele tatălui lui Richard, doamnă... domnișoară Erskine. — Nu Înțeleg de ce! Vecina sări În picioare. Acum o făcea pe apărătoarea nobilă care o proteja pe vaca amărâtă de pe canapea. Nu e treaba lui ce se Întâmplă aici! Logan se Întoarse către ea. — Stai jos și taci din gură! Femeia rămase cu gura căscată. — Nu... Nu poți să Îmi vorbești așa! Dacă nu stai jos și taci din gură, o s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
grădină, un sac cu Îngrășământ și o foafecă de grădină. — La naiba. Stăteau În camera de zi, bând un ceai ca apa chioară. Se Înghesuiau acolo doi polițiști uzi până la piele, agenta, Darren Caldwell și Logan. Bărbatul casei ședea pe canapea, părând din ce În ce mai nefericit cu fiecare minut care trecea. — Unde e? Întrebă Logan din nou. Va trebui să ne spui, mai devreme sau mai târziu. Mai bine ar fi acum. Darren le aruncă o căutătură urâtă. — Nu l-am văzut. Habar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
nou. Va trebui să ne spui, mai devreme sau mai târziu. Mai bine ar fi acum. Darren le aruncă o căutătură urâtă. — Nu l-am văzut. Habar n-am despre ce vorbiți. — Bine, atunci, spuse Logan, așezându-se pe brațul canapelei de culoarea lămâilor verzi, unde erai ieri-dimineață la ora zece? Daren oftă teatral. — Eram la muncă! — Și poți dovedi chestia asta, nu? Un rânjet obraznic prinse viață pe fața lui Darren. Evident că pot. Poftim.... Înșfăcă telefonul de pe măsuța de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
patronul lui Darren Caldwell? Brusc, vocea de la celălalt capăt al telefonului deveni suspicioasă. — Și ce dacă sunt? Ce-a făcut? — Îmi puteți spune unde a fost domnul Caldwell Între orele nouă și unsprezece ieri-dimineață? Darren se lăsă pe spate pe canapea, afișând un zâmbet mulțumit, iar Logan simți iar o strângere de inimă. — M-a ajutat să refac instalația la un Volvo. De ce? — Suneți sigur? Urmă o mică pauză, iar apoi: Normal că-s sigur. Eram acolo. Dacă era altundeva, sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
bine de patruzeci de ani ieși din bucătărie, strângând la piept un șervet de pânză și trecându-și-l printre degete ca pe un șirag de mătănii. — Darren? Întrebă ea. — E-n ordine, mamă. E prea târziu. Se lăsă pe canapeaua cea verde și oribilă. — O să-l luați, nu-i așa? Logan Îi făcu semn polițistei să blocheze ușa de la intrare. — Unde e? Întrebă el. — Nu e drept! Mama lui Darren agită șervetul În fața lui Logan. Avea desenat pe el o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
15 O mașină de patrulă se afla În fața casei lui Darren Caldwell, cu luminile stinse, cu motorul mergând Încet. Înăuntru, unul dintre agenții aflați sub comanda lui Logan Îi citea omului drepturile, În vreme ce mama acestuia se prăbușise În lacrimi pe canapeaua de culoarea lămâilor verzi. Iar micuțul Richard Erskin dormea dus. Oftând, Logan ieși În burnița cețoasă. Atmosfera dinăuntru devenea Înăbușitoare, iar lui Începuse să-i pară rău pentru Darren. Era puțin mai mare decât un puști. Nu voise decât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
slavă Domnului. Brusc ușurată, Îi pofti prin hol Într-o cameră de zi roz. Scuzați dezordinea. De obicei, duminica e ziua mea de curățenie, dar am lucrat În tură dublă la spital. Se opri și privi prin Încăpere, mutând de pe canapea pe masa de călcat o uniformă de asistentă medicală pe care o dezbrăcase. Sticla de gin pe jumătate golită fu mutată rapid Într-o parte. Deasupra căminului era un fals tablou În ulei, unul dintre cele pe care le scot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
deschis la culoare. Un soț, o soție și un copil asasinat. — Bineînțeles, Kevin nu locuiește aici acum... A luat o pauză. Se opri. Asta după ce fiica noastră a dispărut. — Aha. De asta am venit, doamnă Henderson. Îi pofti spre o canapea maronie, plină de umflături, cu pielea acoperită de cuverturi roz cu galben. — Pentru că nu mai stă Kevin aici? E doar temporar. Insch scoase din buzunar un plic de plastic transparent. În el erau două agrafe de păr roz. — Le recunoașteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
avem nevoie. Ceai dulce și fierbinte. Se Întoarse cu spatele și se grăbi spre bucătărie, cu halatul de baie fluturându-i. O găsiră suspinând pe chiuveta de la bucătărie. După zece minute, reveniseră În camera de zi - Insch și Logan pe canapeaua plină de gâlme, agenta Watson și doamna Henderson pe fotolii asortate, pline și ele de gâlme, cu ofițerul de legătură cu familia În picioare lângă ea, scoțând sunete de consolare, cu o mână pe umărul doamnei Henderson. Logan făcuse o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pe drumul de Întoarcere nimeni nu prea zise nimic. Ofițerul de legătură cu familia chemase un vecin care să aibă grijă de doamna Henderson, care izbucnise În lacrimi Îndată femeia solidă și Îngrijorată ajunse. Le lăsaseră pe amândouă jelind pe canapea și ieșiseră singuri. Și pe drumuri erau o liniște de mormânt pe când se Îndreptau Înapoi spre centrul orașului: zăpada Îi ținea pe toți În case, cu excepția Încăpățânaților. Ora opt. O siluetă familiară trecu atunci când Insch Întoarse mașina prin sensul giratoriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În partea mai puțin salubră a Rosemountului. Trecură din nou prin aceeași scenă dureroasă. Numai că de data asta nu avură parte de autoblamare. De data aceasta, totul fu direcționat către ticăloasa de fostă soție. Iubita lui sta plângând pe canapea, iar el spumega de furie și Înjura. Nu-i stătea În fire să fie așa, spunea ea. De obicei era un domn. După aceea Înapoi la sediul poliției. — Cristoase, ce zi distractivă. Insch avea o voce secătuită În vreme ce abia se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
sau este și mai frig? Anunțară părinții lui Peter Lumley În aceeași seară. Domnul și doamna Lumley nu rostiră un cuvânt. Cum Îl văzură pe Logan și pe inspector, știură despre ce este vorba. Stăteam doar unul lângă altul, pe canapea, În tăcere, ținându-se de mână În timp ce inspectorul Insch rostea cuvintele fatale. Fără să spună un cuvânt domnul Lumley se ridică, Își luă haina din cuier și ieși afară. Soția sa Îl privi cum pleacă, așteptând ca ușa să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Logan și pe doi polițiști În uniforme. Rămăsese pe loc În salopeta lui cea murdară, neras și dezordonat, cu părul ca al unui hârciog electrocutat. Dac-o căutați pe Sheila, nu-i aici, le spuse el și se prăbuși pe canapea. A plecat de două zile. Stă la maică-sa... Scoase o cutie de Special free din plastic și-o desfăcu. — N-am venit s-o vedem pe Sheila, domnule Lumley, spuse Insch. Am venit pentru dumneavoastră. Bărbatul În zdrențe clătină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Am venit pentru dumneavoastră. Bărbatul În zdrențe clătină din cap și mai luă o Înghițitură. — Hoitarul. Nu se mai obosise să șteargă berea care i se scurgea pe bărbia jegoasă. — Da, Hoitarul. Logan se făcu comod la capătul celălalt al canapelei. E mort. Jim Lumley clătină ușor din cap și apoi privi fix doza sa de bere. Vreți să ne povestiți ceva despre asta, domnule Lumley? Lumley Își dădu capul pe spate și goli cutia, cu berea scurgându-i-se pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
poza din ziar. Chiar acolo. Mai scoase o cutie de Special free, dar Insch i-o luă Înainte să o poată desface. Inspectorul le spuse celor doi agenți În uniforme să caute arma crimei acolo. Lumley luă o pernă de pe canapea și o strânse la piept ca pe o sticlă de apă fierbinte. — Așa că l-am urmărit În pădure. — În pădure? Logan nu prea se așteptase la așa ceva, dar Insch Îi aruncă o privire prevenitoare Înainte să apuce să mai spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de cafea fuseseră aranjate Într-un teanc ordonat. Ea se scufundă Într-unul dintre fotoliile maronii pline de cocoloașe, ridicându-și genunchii până la bărbie, ca un copil mic, astfel că halatul i se deschise, iar când Logan se așeză pe canapea avu grijă să nu facă uz de priveliștea pe care o avea. — Știi de ce-am venit, Michelle, nu-i așa? spuse el. Nu voia să-l privească În ochi. Logan lăsă tăcerea să persiste. — Eu... eu trebuie să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
trandafiri și maci. Avea o țigară atârnată În colțul gurii, și un cimitir Întreg de obiecte din aceeași gamă În scrumiera de lângă ea. Televizorul era pornit pe o telenovelă. Watson detesta telenovelele. Dar Simon Rennie Ticălosul le iubea. Stătea pe canapeaua Înflorată și se uita fix la ecran, dând pe gât una după alta ceștile de ceai. Resturile unui pachet de prăjituri Jaffa se aflau pe măsuța de cafea și Watson le apucă pe ultimele două În drum spre Încălzitorul electric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-ntoarse să se ducă sus. — Unde te duci? Mă duc să fac pipi. E-n regulă din partea ta? Agentul Rennie Își ridică mâinile ca pentru autoapărare. — OK, OK. Fac eu ceaiul. Doamne, dacă e așa mare brânză... Se ridică de pe canapea și adună cănile goale. Cu un mic zâmbet de satisfacție, agenta Watson se duse sus. Nu auzi ușa din spate deschizându-se. 37 Toaleta avea apă care se trage „În felul ăla“. Indifernet cât de tare sau de des apăsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ea. Nici nu mă mir că fiu-său e-un monstru. Coborî gândindu-se la halba cu care Îi rămăsese dator sergentul McRae. Mult mai bun decât Încă o cană de ceai. Bombănind mai departe pentru sine, se prăbuși pe canapea. Titlurile genericului de la Emmerdale licăreau pe ecranul televizorului, oprite fiind În mijlocul zborului peste niște câmpuri. Ce drăguț din partea lor să nu-nceapă Înainte să termine ea de făcut pipi. — Hai, Rennie! Îl chemă ea din sufragerie. Ce naiba durează atât? Pliculeț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
peste niște câmpuri. Ce drăguț din partea lor să nu-nceapă Înainte să termine ea de făcut pipi. — Hai, Rennie! Îl chemă ea din sufragerie. Ce naiba durează atât? Pliculeț de ceai, apă, lapte. Nu-i greu. Se așeză la loc pe canapea și se uită chiorâș spre televizor. O, ce naiba! Se ridică anevoie și dădu buzna În bucătărie. Nu ești În stare să faci un nenorocit... Un corp zăcea Întins pe linoleumul din bucătărie. Era agentul Rennie. — La dracu’! Apucă stația radio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
parte telefonul și se târî Încă o dată Înainte, apucând dispozitivul de mână ca să formeze din nou 999. Lovitura, când veni, fu delicată și udă. Își luă ochii de pe telefon și privi În camera de zi. Doamna Strichen se clătina Înspre canapea, cu fața la fel de albă ca zăpada de afară. În spatele ei stătea Martin, cu fierul de călat În mână, cu o expresie ciudat de calmă și senină. Mama lui se poticni, apucându-se de pernele prea pline ca să se sprijine, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de partea din spate a craniului ei, iar femeia căzu ca un sac plin de cartofi. Watson simți cum i se umflă gâtul. Tremurând, Își strivi din nou degetul mare de tastele telefonului. Mâna tremurătoare a doamnei Strichen căzu În spatele canapelei. Fiul ei ținea fierul de călcat la Înălțimea pieptului, iar cu cealaltă mână Întindea cablul electric. Ceva În genul unui zâmbet răsuci colțurile gurii sale când se aplecă și Înfășură cablul electric În jurul gâtului mamei sale. Piciorul ei lovi covorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]