6,257 matches
-
infinit flexibil și modelabil. Atunci cînd franceza, ca limbă de expresie scrisă, nu coincide cu limba maternă a autorului se produce inevitabil o distanțiere în raport cu norma admisă în mod obișnuit. Tinde să se constituie o nouă formă romanescă, la marginea canoanelor instituite de tradiția literară franceză, undeva între perfecțiunea clasică, moștenitoare a "stilului frumos" și tensiunea creatoare, impregnată cu elemente alogene difuze. De aci, o tratare diferită a spațiului, a timpului, a personajelor, a faptelor și mai ales a cuvintelor care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe a lui pare să o fi digerat... Romanul, adesea spumos, cu volute tulburătoare și fulguranțe poetice, e remarcabil și prin libertatea de creație pe care puțini scriitori francezi și-o permit în propria limbă, bine ferecată și apărată de canoane multiseculare. Or, cu Yann Moix, cuvintele o iau uneori razna, iar dacă nu răspund așteptărilor, sunt pur și simplu cuplate, răsucite, mutilate pînă ce ajung să exprime imaginea dorită. Verbe ca "boomeranguise", " zazôuble", "chachapoule", printre altele, structurează un imaginar baroc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o problemă nu sunt decît biete variațiuni pe aceeași temă? În fine, oare de ce noii veniți reușesc mai mereu să bulverseze referințele celorlați, mai vechi în sistem? Dincolo de dezbaterile simpliste, Andreu Solé ne antrenează de partea cealaltă a oglinzii. Decorticînd canoanele care fundamentează adesea, implicit, viziunea despre lume a omului modern, incitîndu-ne la descoperirea altor civiziliații, care se sprijină pe posibile și imposibile radical diferite, el ne invită la modestie, smerenie și înțelegere. Dar mai ales, reușește să reabiliteze omul în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în anii 1940 și 1950 în mod ocazional pentru a indica tipuri noi de poezie sau arhitectură, de abia în 1960 și 1970 este întâlnit constant în domeniul teoriei culturale cu scopul de a descrie artefacte care se opun radical canonului modernist. Dacă elanul revoluționar al anilor '6046 a asimilat cu rapiditate în vocabularul său multe post-isme, anii '70 și '80 au consolidat într-o anumită măsură utilizarea postmodernismului atât în critica arhitecturală 47, unde a cunoscut o largă dezvoltare, cât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sporadic în spațiul cultural românesc și, până prin 1983, este aproape absent în critica și teoria literară"85. Cei care au teoretizat postmodernismul, dar au și scris în spiritul său sunt în literatura românească optzeciștii, considerați promotorii postmodernismului românesc și inițiatorii canonului său. (Ca o mențiune, trebuie spus în legătură cu acest "loc comun" al identificării începuturilor postmodernismului cu generația '80 că există și opinii care resping reducerea optzecismului la postmodernism, unii critici afirmând chiar că postmodernismul nu este sub nici o formă invenția acesteia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și chiar a palinodiei 213. 3. Decanonizarea. De la "moartea lui Dumnezeu", "moartea autorului", "moartea omului" etc. se desfășoară la toate nivelurile un proces de demolare a autorității, decanonizare a culturii și demistificare a cunoașterii. Totul trebuie scos din tiparele și canoanele rigide care s-au impus la un moment dat, de vreme ce totul poate fi trecut sub puterea interogației; amintindu-l pe Lyotard, Hassan consideră că este vremea pentru "les petites histoires", care să conducă la "delegitimarea marilor coduri ale societății". Orice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a devenit o parte însemnată a compoziției scrise, dar are și rolul de mediator între cuvânt, scris sau vorbit, și acțiune. Platon considera oratorii drept posesori ai unei înțelepciuni false, Aristotel va acorda un loc important retoricii în propriul său canon filosofic, situație care se regăsește și în trivium-ul medieval, modernitatea va contribui la separarea discursului filosofic și retoric. Cu totul alta este situația retoricii în postmodernism, iar scopul practicării unor scheme retorice în textele filosofilor postmoderni va fi evidențiat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
moderne). Dincolo de multitudinea criticilor care au fost aduse scrierilor și conceptelor baudrillardiene și care se axau, în genere, pe imputarea lipsei argumentării coerente, a justificărilor concrete sau a posibilității de verificare; pe condamnarea limbajului utilizat (mult prea literar, eseistic față de canoanele obișnuite), a excesului de retorică, a exagerărilor de tot felul sau a combinațiilor dintre discursul științific și discursuri alternative; pe catalogarea sa în termenii extremismului, misoginismului, ideologicului etc., ceea ce ne interesează în această parte finală a demersului este punctarea unui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a fost contribuția cea mai importantă și mai regretabilă a lui Descartes la ceea ce noi numim acum "filosofia modernă". Dacă Bacon profetul autoafirmării, opusul auto-întemeierii ar fi fost luat mai în serios, poate că nu am fi fost afectați de canonul "marilor filosofi moderni" care și-au ales drept temă "subiectivitatea"" (Richard Rorty, Pragmatism și filozofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, p. 269). 127 A se vedea Ihab Hassan, "Making sense", în The Postmodern Turn, pp. 199-200. 128 Jean-François Lyotard, L'Inhumain
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din creșterea investițiilor. Este foarte important de subliniat faptul că efectul multiplicatorului este același și În cazul unei reduceri a investițiilor În sens negativ Însă. Pentru Keynes și discipolii săi, această constatare a avut o importanță crucială. Keynes răstoarnă toate canoanele de până atunci, afirmând faptul că: . Keynes respinge ca greșită, legea Say, susținînd că echilibrul economic nu se stabilește În mod automat. Sistemul economic capitalist, scrie el, pare a fi capabil să se mențină de-a lungul unei perioade considerabile
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
istoriilor literare alternative, din categoria acelora care fac joncțiunea dintre literatură și istoria ideilor sau a mentalităților, ca un plan complementar nu de contrast față de obișnuința de a recepta textul doar ca pe un exponent al excelenței estetice și al "canonului" axiologic. În ultima vreme, a început să se vorbească și la noi de necesitatea metodologiilor alternative, integratoare: s-a lansat proiectul unei "istorii politice a literaturii române", Radu Cernătescu a publicat, în 2010, o istorie "luciferică" a literaturii române, inventariind
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în complexul proces de receptare. Corelativ, sunt de părere că starea de anxietate rafinată a lectorului este nutrită mai ales de teama în sine, reificările acesteia constituind simple prelungiri iconice, cu rol pur ancilar în coagularea reacțiilor afective. Sfidând orice canon universitar autoproclamat, cu tipică aroganță intelectuală, "respectabil", mi-am propus, măcar o dată în viață, să scriu o carte despre acel tip special de proză care, pur și simplu, ne accelerează bătăile inimii în timpul lecturii. Iar miza este cu atât mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
că nu se pot citi atent toate cărțile mari, iar dacă citești o carte mare nu mai poți ști ce este o carte mare față de una obișnuită; nu se poate spune cine decide ce este o carte mare sau un canon; cu această privilegiere, cărțile se transformă în scopuri, când ele trebuie să fie doar mijloace; se revine la tonul vulgar evanghelist, care se opune bunului-gust. Observațiilor de mai sus le lipsea ceva, și anume mărturisirile studenților despre satisfacțiile cunoașterii; faptul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nu putea fi scoasă din sufletele oamenilor, și atunci intrau în scenă brutele. Dacă guvernele occidentale de atunci fuseseră constrânse să reformuleze naționalismul ca urmare a mișcărilor anarhiste antiautoritare, a presiunilor afro- americanilor, ale emigranților tot mai numeroși, la noi canoanele partinice deveneau tot mai inflexibile în interior, relaxându-se uimitor câteodată, față de unele țări occidentale și Israel. Țările Lumii a Treia au rămas parteneri permanenți ai României chiar și atunci când unele dintre ele deveneau extremiste. Tradiționalisme confuze precum datinile și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
genetice ori culturale ale acestor popoare, ci prin limitarea drastică a dezvoltării societăților, cu un model devenit anacronic, s-a ajuns la ruinele care se adună aici de peste două decenii. Dacă în lumea occidentală după 1945 s-au modificat mereu canoanele modernității prin experimentarea de noi forme de organizare a firmelor, a muncii, a timpului liber, a valorilor și normelor culturale deopotrivă, "elitiste" ("de vârf") și de masă ("omul mediu dezvoltat"), noi, cei din sud- est, nu reușim nici să asimilăm
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lipsa unui proiect social riguros, prin alte oscilații. Liberalismul acesta este reluat până astăzi, când umbrela UE s-a deschis și asupra unora dintre fostele țări socialiste, dresate violent, timp de 45 de ani, să meargă potrivit unor foarte riguroase canoane. În anul 1986, în fruntea PCUS a fost ales M. Gorbaciov, cu vederi mai reformatoare în plan politic (prin sloganul transparenței) și economic (reconstrucția). În trei ani, acele reforme s-au transformat în revoluțiile specifice ale anului 1989 din țările
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ca ilustrare a conceptului lui Benjamin de „experiență urbană“. Autorul francez face distincția între două modalități de „constituire“ a lumii urbane. Pe de o parte, orașul este o construcție teoretică, un con cept care permite citirea și recunoașterea realității după canoane raționale și tipare semnificative. Pe de altă parte, el reprezintă o pluralitate de practici care configurează temporar un spațiu cotidian și scapă, subversiv, din puterea de cuprindere a conceptului „urban“. În primul caz, gestul administrării (tehnice) și cel al controlului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lui Fernand Khnopff vizând indiferențierea între desen și pictură, un aparent efect pointilist à la Paul Signac, heliogravura, procedeu utilizat și de Félicien Rops etc. Rodolphe Rapetti este de părere că această convergență între noutățile tehnice asociate destructurării sau ingnorării canonului academic și noua sensibilitate simbolistă, constituie o trăsătură a epocii. "Creația în afara normelor consacrate de tradiție reprezintă o trăsătură caracteristică sfârșitului de secol XIX și se confirmă în cazul simbolismului"14. În contaminarea picturii cu elemente care țin de arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a treia dimensiuni într-un sens deopotrivă decorativ și bidimensional, așa cum un alt exemplu îl oferă o parte dintre picturile lui Klimt tratate cu mijloacele unui orfevru. Și pentru Eduard Lucie-Smith sinteza este un concept simbolist definitoriu, care transgresează frontierele canonului către o diversificare a tehnicilor, către o combinatorică care răstoarnă ordinea cutumiară și către întreținerea unui dialog subtil cu celelalte arte. "Sinteza este un fenomen simbolist în special important, ea implică din partea artistului efortul de a combina elementele care se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a generat unul propriu. A utilizat diverse stiluri și abordări de la romantism la realism, de la arta decorativă, plană a Jugendstil-ului la expresionism. Cu toate acestea, indiferent de ce stiluri a adoptat simbolismul, ele nu s-au instituit ca literă a canonului său. În schimb, aceste stiluri au manipulat expresia sa, căutând să exprime transcendența după care năzuiau"27. Opinia lui Hans H. Hofstätter constituie un loc comun, Nicole Tuffelli, spre exemplu, consideră simbolismul nu un stil, ci "mai degrabă o mișcare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin care trece personajul simbolic al Atenei, ca tot atâtea comentarii cu privire la Weltanschaung-ul și destinul societății vieneze. Klimt înscrie treptat această figură exemplară într-un circuit decadent, al decadenței imperiului și a Vienei fin-de-siècle. Inițial, Atena era înfățișată în limitele canonului academic pe timpanul casei scărilor de la Kunsthistorisches Museum (Muzeul de Istoria Artei) (1890-1891) ca protectoare a artei-în-istorie. A doua înfățișare a Atenei are loc pe afișul secesionist pentru primul număr din Ver Sacrum, unde aceasta joacă rolul de protectoare pe lângă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Böcklin și Franz von Stück. Înzestrată cu puteri supranaturale și cu o frumusețe ieșită din comun, Zâna este personajul pivot al lumii basmului. În cultura populară a societății țărănești, zânele îndeplinesc nu doar un ideal de puritate, ci reprezintă și canonul estetic feminin. Zână, (Ulei pe pânză, 0, 575 x 0, 655 cm, semnat în partea dreaptă jos cu ocru/cenușiu nedatat inventar 1285, pe verso cu cerneală violetă) se intitulează un alt tablou al lui Kimon Loghi. Dacă în prim
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l introduce pe poetul român în panteonul culturii universale. În partea de jos a desenului, un decupaj idilic, o pădure și un cuplu de îndrăgostiți care se sărută, reprezentând existența mundană, contrapunctează ca și în poemul invocat dimensiunea cosmică, empireul canonului occidental unde sunt recuperate figurile exemplare ale creatorilor "daimonici". Anecdotica convențională a unui erotism stilizat contrastează cu investirea maximă a gestului creator în profilurile de medalie suspendate deasupra conjuncturalului uman. În opinia lui Petre Popescu-Gogan care realizează o trecere în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
foarte interesantă considerație a lui George Călinescu din articolul "Realitate și himere", publicat în Contemporanul, în 1957. "Paciurea tratează războiul cu caracter relativ feminin, insinuându-i doar lașitatea, impulsivitatea, de ordin istoric"352. Călinescu sublinia un fapt remarcabil, trecerea de la canonul academic clasic de reprezentare a războiului ca întreprindere glorioasă la un alt mod de reprezentare, în care se insinuează feminizarea sa în latura cruzimii. Această cruzime efeminată se regăsește în sensibilitatea simbolisto-decadentă, războiul între bărbați mutându-se în alcov, ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce sugerează caracterul emblematic al dominantei posturale. Este vorba de o eleganță împinsă spre severitate fără a deveni austeră, care se precizează atât prin vestimentație o rochie albă care se închide până aproape în dreptul bărbiei și ascunde complet picioarele, după canonul modei din epocă -, cât și prin gestualitate sau, mai degrabă, prin atitudine. În toate cele trei cazuri menționate, femeia ține unul dintre brațe pe lângă corp, dând impresia că își sprijină delicat cotul de șold. Mișcarea nu este atât de naturală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]