3,903 matches
-
importanței factorilor interni, pe măsură ce spiritul public românesc s-a configurat și a început să funcționeze chiar relativ autarhic în anumite perioade (cea mai notorie este desigur perioada comunistă, izolaționistă și, după 1965, autohtonistă, deci bazată mult pe manipularea unor elemente canonice locale, de regulă interbelice). Pe de altă parte, e inutil să insist asupra faptului evident că mă preocup în această carte de influența culturilor înalte străine - în special a ideilor, ideologiilor, doctrinelor politice, curentelor culturale - asupra culturii înalte autohtone, deci
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cercurile culturale românești, care au considerat-o un „semnal”, un „mesaj public”, un „gest politic” fără precedent, independent de intențiile autorului său, dar poate nu fără consimțământul tacit al regimului comunist. Jurnalul, susține Borbély, a dezlănțuit în România o „bătălie canonică” în sânul înaltei culturi naționale, care a înlocuit supremația canonului literar ca expresie a excelenței culturale prin cea a canonului filozofic, altminteri marginal în comunism atunci când nu era integral substituit prin dogme ideologice pseudofilozofice 12. După părerea mea, schimbarea produsă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
orienta acum către glorificarea națiunii, un exercițiu mult mai atrăgător pentru intelectuali decât litania dogmatică a luptei de clasă. Schimbarea de context nu poate fi separată de o schimbare de formă: romanul și nuvela au fost revitalizate de această revoluție canonică. O conlucrare simbiotică între unii autori și Partid s-a instituit repede, culminând în opere devenite obiectul unui adevărat cult, între care cele ale lui Marin Preda (1922-1980), Nicolae Breban (n. 1934) sau Constantin Țoiu (n. 1923), în special romane
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de glorie a anilor interbelici, pe de alta, glorii naționale trăind în exil, precum Eliade, Cioran și Eugen Ionescu; în al doilea rând, pentru a dezvolta una din observațiile pe care le face Borbély în articolul său, Noica transferase dezbaterea canonică de pe terenul literaturii (pe care o disprețuia zgomotos, spre marea indignare a literaților) și de la „autonomia esteticului” pe tărâmul mult mai greu accesibil al filozofiei, unde majoritatea personalităților culturale nu-l puteau urma, pentru că le lipsea pregătirea filozofică. Mai direct
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
reușite, altele... Constituția americană însăși poate fi citită ca un proiect utopic, unul dintre puținele asemenea texte care au stat la baza unei ordini democratice. Până azi, tensiunea dintre acest foarte vechi document fondator, ale cărui integritate textuală și interpretare canonică au traversat secolele cu minime (deși esențiale) amendamente, și realitatea Statelor Unite este poate cea mai impresionantă dovadă că omul concret rezistă destul de bine celor mai nobile idealuri. Pentru o introducere în problematica utopismului american (în sens larg, incluzând, alături de experimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
of Global Learning, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, Londra, 2004. Spăriosu propune una dintre cele mai plauzibile teorii și practici ale învățării globale, mergând până la detaliile organizatorice ale unui sistem educativ și de cercetare cu adevărat intercultural, în care valorile canonice conviețuiesc irenic și interactiv cu inovația. Într-adevăr, a integra valorile și cunoștințele Celuilalt (omul diferit, omul din trecut etc.) e mult mai greu decât a propune un mecanism de excludere selectivă și a înlocui idei și experiențe milenare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
politico-filosofică, sudează piesa și scenariul de film Puterea și adevărul (1973): rămânerea în urma vieții a unui conducător de partid care, deținând o înaltă funcție, se crede infailibil și transformă puterea clasei pe care o reprezintă în putere personală. Fidel ideologiei canonice, dramaturgul opune unui comunist sclerozat un comunist în plină vigoare și luminat. Viziunea politico-ideologică din scrierile lui P. apărute sub comunism e negată integral, explicit, polemic, în textele publicate după 1989. Povestirea Cutia de ghete (1990) urmărește o zi din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
statutul de simplă literatură, revin spectacular în prim-plan, afirmându-și accesul la adevăr și chiar dreptul la dominație culturală. Cea de-a doua carte, God of Many Names, coboară în timp până la matca gândirii grecești, la sursele culturii europene canonice. Scrutând trecutul din orizontul revelator al prezentului, S. aduce probe în favoarea unei ipoteze abia schițate anterior. Anume că mentalitatea occidentală este dominată, în ultimă instanță, de ideea de putere. Dincolo de modul specific în care Occidentul și-a conceput mijloacele ființării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
au fost desființate și anume sacrificarea și judecarea, iar predicația a rămas la îndemâna oricărui ales de către mireni, care exercită această funcție fără nici - un control eficace și de cele mai multe ori fără o pregătire corespunzătoare din punct de vedere dogmatic și canonic. 4. Cele două Biserici surori, cum protocolar se uzează (răsăriteană și apuseană), au fost pedepsite de-a lungul timpului pentru viciile clerului lor, iar pedeapsa are o semnificație divină prin modul cum s-a înfăptuit și mijloacele care au realizat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sinodului bisericesc, profesori de teologie, delegați din partea preoților și exminiștrii cultelor au ales o comisie alcătuită din 15 membri care urma să elaboreze statutul de organizare și funcționare a bisericii ortodoxe române. Au apărut însă numeroase probleme de ordin dogmatic, canonic și administrativ, generate de faptul că fiecare biserică din provinciile unite aveau propriile viziuni, dar și din cauza amestecului partidelor politice, ceea ce a făcut ca acest statut să prindă contur abia după cinci ani. Urmarea a fost că în martie-aprilie 125
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a lovit în egală măsură în biserica lui Hristos, a fost instinctul național sau naționalismul. Sub forma orgoliului național, puternic susținut de interesele generate de alterarea instinctului de proprietate, izbucnirile naționaliste au produs în sânul bisericii adevărate crize dogmatice și canonice cu finalitatea cunoscută. Cu toate acestea în viziunea lui Paulescu, după cum spunea Nichifor Crainic (singurul exeget a operei creștine paulesciene), "naționalismul este adevărul natural, iar creștinismul este adevărul supranaturaF’. Din nefericire, însă, omul și societatea omenească nu s-a putut
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Agathos lui Oinos, "not în knowledge is happiness, but în the acquisition of knowledge" [nu în cunoaștere se află fericirea, ci în achiziția cunoașterii"]3. Ion Barbu nu pare să gândească diferit în "Veghea lui Usher": Cunoașterea era aici locuire, canonica deplasare în Spirit. Verificare a gândurilor iubite, pe cai închise și simple că lăncile unui triunghi 4. Călăuzite de ceea ce Henri Bergson numește, bon sens, prin care trebuie să înțelegem "l'expérience continue du réel" [experiență continuă a realului (=duratei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
du réel" [experiență continuă a realului (=duratei)]5, caracteristică artistului adevărat, mecanismele inițiatice ("închise) și directe ("simple") ale gândirii poetice definesc o nouă cale, o sinteză dialectica între reflecție ("verificare") asupra datelor memoriei ("a gândurilor iubite"), și percepția pură, dezinteresata ("canonica deplasare în spirit") și directă, i.e., intuiția ("locuire", engl. "indwelling" )6, descrisă de poetul american, de la care autorul "Jocului secund" pare să fi preluat termenul, astfel: La moartea, sau metamorfoza lor, când aceste creaturi, bucurându-se de viață ultima - imortalitate
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
orgiei romantice sau ale orchestrei simboliste șanț exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiaman-topoline. Severele precepte estetice - "[s]tânta lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se învesmânta în aceeași frumusețe canonica, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei"42 - condiționează și interpretarea pe care Ion Barbu o face poeziei autorului francez. El observa "frumusețea canonica" (controlată de reguli stricte) a versului moréasean, "arhitectură sonoră" - o rezonanță motivată
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se învesmânta în aceeași frumusețe canonica, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei"42 - condiționează și interpretarea pe care Ion Barbu o face poeziei autorului francez. El observa "frumusețea canonica" (controlată de reguli stricte) a versului moréasean, "arhitectură sonoră" - o rezonanță motivată profund, nu simplă muzicalitate simbolista a urechii, forma nepretențioasa ("avara") în care învesmântează emoția (ce trebuie înțeleasă drept intuiție a experienței trăite și nu ca efuziune sentimentală), jocul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Remarcat, M. este călugărit și trimis, împreună cu profesorul său, Gheorghe Șincai, la Colegiul De Propaganda Fide din Roma (1774), pentru a studia filosofia și teologia. La întoarcere se oprește la Viena, unde în 1779-1780 va audia și cursuri de drept canonic și natural la Universitate, dar mai cu seamă va intra în contact direct cu ideile și atitudinile iluministe. Revenit la Blaj, intră în monahism primind numele Paul și este numit profesor de logică, metafizică și drept la Seminarul Teologic. Între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
mai apoi să vizeze clarificarea semantică a conceptului de "națiune", existent și intens utilizat în vocabularul politic al vremii. O discuție centrată pe chestiuni definiționale ar contribui major la limpezirea naturii naționalismului ca ideologie politică. Definiția care a dobândit statut canonic în științele sociale, aparținând lui E. Gellner (1983), afirmă că "naționalismul este înainte de toate un principiu politic, care statuează ca unitatea politică și cea națională ar trebui să fie congruente" (p. 1). Definiția naționalismului ca principiu politic care prescrie suprapunerea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
XI și XII în Europa Occidentală, B. Stock urmărește configurarea a ceea ce numește a fi "comunități textuale", pe care le definește ca fiind "micro-societăți organizate în jurul înțelegerii comune a unui text" (Stock, 1990, p. 23). Citirea în comun a textelor canonice în Evul Mediu a condus la emergența unor "societăți orientate textual" (p. 19). Adaptând aparatul conceptual elaborat de B. Stock în studiul memoriei naționale, vom spune că "comunitatea textuală" a națiunii este o macro-societate interpretativă organizată în jurul înțelegerii comune a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al birurilor, respectuos față de legile civile și dispus să își sacrifice însăși propria viață pe altarul patriei pe care o adulează. Cam în același timp în care catehismul omului creștin, moral și patriot al lui Aaron dobândea statutul de lucrare canonică în literatura didactică, în Transilvania, Curtea de la Viena își continua demersul de promovare a unui patriotism civic paternalist ca parte a programului statal de consolidare a imperiului multietnic. Carte de cetire seaé Legendariu românesc: Pentru a treia clasă a școaleleor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și Nipru, ajungând până la Bug și Don, cu scopul de a "subjuga sau ucide pe daci". În cele din urmă, armata romană a "reușit să extirpe nația dacilor" (Kogălniceanu, 1837, p. 8). În sprijinul acestei concluzii este invocat același pasaj canonic din Eutropiu pe care s-au bazat și istoricii ardeleni. Desigur, teza continuității, cealaltă axă centrală a conștiinței istorice românești alături de teza originii latine, este apărată și de Kogălniceanu, pe aceleași argumente elaborate deja de precursorii săi și disponibile în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românești se vor decanta, filtrate prin sita cenzurii și a discursul didactic, elementele care vor compune prima formulă a memoriei istorice naționale românești. Ariergarda discursului didactic: decantarea ideilor avangardiste, trecute prin filtrul cenzurii, în memoria colectivă. Chiar dacă unele dintre lucrările canonice în istoriografia românească produse de componenții Școlii Ardelene pot fi considerate un fel de "manuale-surogat" (N. Iorga, spre exemplu, a emis ipoteza că opera lui Samuil Micu, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, ar fi putut fi utilizată ca manual
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
două uniri prin care s-a închegat și ulterior consolidat statul național unitar român. Lucrările călăuză după care ne-am ghidat și la care trimitem pentru analize infinit mai profunde ale perioadei în cauză sunt România 1866-1944 (Hitchins, 1998b), lucrarea canonică despre istoria națională, și O istorie sinceră a poporului român (Constantiniu, 2011). Evenimentul politic crucis care asigură uvertura naționalismului românesc sponsorizat statal este, fără îndoială, unirea principatelor danubiene din 1859. Prin aceasta, revendicarea naționalistă a programului revoluționar al pașoptismului își
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
așa măsură pe N. Iorga încât patriarhul istoriografiei românești a denunțat "școala nouă de istorie" care își permitea să enunțe asemenea blasfemii drept antinațională. Panaitescu a mai afirmat în monografia sa critică în care țintea la demitizarea unei figuri devenită canonice a istoriei naționale și faptul că Mihai a fost instalat la putere de greci pentru a cârmui țara în interesul lor și că a fost o unealtă în mâna boierimii și nicidecum o figură titanică în care s-a încarnat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
celor două principii totalizante și deopotrivă antinomice, naționalismul și comunismul, într-o formulă integrată, a amorsat o tensiune funciară care necesita o justificare teoretică. În sprijinul noii teze a național-comunismului sunt instrumentate probe textuale constând în citate prelevate din opusurile canonice ale marxist-leninismului. Engels și Lenin sunt invocați recurent ca indicând calea cea dreaptă în chestiunea națională. Eșantioanele textuale culese din scrierile celor doi clasici sunt mobilizate în scopul pacificării doctrinare și în vederea raționalizării ideologice a formulei hibride a național-comunismului. Eforturile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fost reabilitat. În paralel, Partidul a continuat travaliul de consolidare a propriei galerii de figuri eroice prin adăugarea altor nume la cele deja clasice. Astfel, alături de I.C. Frimu, Ștefan Gheorghiu, utecistul Vasile Roaită și Filimon Sârbu, nume de rezonanță canonică ale mișcării proletare, sunt celebrați muncitori sau "intelectuali organici" precum Alexandru Constantinescu, Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu, Constantin Popovici ș.a. (Hurezeanu et al., 1988, p. 172). Virajul înspre naționalism luat după 1964 a ridicat problema "păcatului originar" al partidului, exprimat în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]