3,846 matches
-
vocea robotului, care te Îndrumă să apeși de 118 ori tastele Înainte de-a vorbi cu ea. Aceste familiare acorduri divine Îi făcură să prindă curaj. Intrară. Grupul bărbaților ajunse Într-un coridor nu foarte lung, care semăna izbitor cu Capela Sixtină, cu câteva mici diferențe. De pildă, pereții erau din ghips-carton, iar pe tavan, În loc ca aproape să-și atingă degetele, Ăl Bătrân și Adam dădeau noroc, Într-o reclamă aparținând unei societăți de asigurări. Din loc În loc existau diferite
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mitologice și rigoarea clasică decât atât cât i-ar fi slujit să se exprime pe sine ?... Executa, în răgazul dintre proiectele mari, portretele unor oameni de seamă, cum făcuse și în timpul petrecut la Roma ca ucenic la pictarea scenelor din capela papei Sixt. Supunere la sarcina unei reproduceri ? Ar fi discutat prietenii lui Hariga asemenea teme, ar fi avut răbdare sau pasiune pentru astfel de controverse ? Autenticitatea portretului Simonettei ? Exagerat de circum specți, chiar asupra existenței înseși, cândva, a unui asemenea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu se băga în treburile altora, nu urmărea câștigul sau lauda. Manieră aleasă de a picta, judecată mai bună decât a celorlalți ucenici din atelierul lui Rosselli. Maestrul îl prefera, l-a luat la Roma pentru a picta scenele din capela Papei. Harul izbucnea spontan, cu naturalețe și putere, la distanță de mijlocia pricepere a celorlalți, poate și din pricina seriozității și candorii sale. Un tânăr înzestrat, prin urmare, cu defecte suportabile... poate, cine știe, i-ar plăcea un astfel de fiu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lumânare, o lumânare! și ceilalți o luară cu forța pe bătrâna care se dădea de ceasul morții să fie lăsată să-l mai vadă o dată, să nu-i dea voie să moară. Bătrânul preot aranjase dinainte să fie depus la capela cimitirului. Așa că, după ce-i spălară trupul schinguit de boală, îl duseră pe seară în orașul morților. A doua zi, dis-de-dimineață, întregul familion se îndrepta prin nămeți spre întâlnirea cu patriarhul care, pentru prima oară după ani, nu își petrecuse noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îl și înghițeau pe bietul Gicu. Din mers, am aruncat o privire terifiată către ușile deschise ale cavoului. Se făceau ultimele pregătiri pentru primirea noului locatar: mătușa Mizi fusese mutată la un loc soțul ei, doctorul Popescu. Chiar în centrul capelei, pe catafalc, ne aștepta Gicu. Dormise bine, iar acum era galben ca ceara de nerăbdare. În sfârșit, sosiră aproape toți membrii clanului, mai puțin Cristina, care-i purta ranchiună pentru îi spusese cândva să nu mai bată aiurea coclaurile celea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prieteni, vecini să-l conducă pe ultimul drum. Doisprezece preoți în odăjdii intonau troparele de îngropăciune. Șase dintre ei duceau pe umeri sicriul greu. Frigul se mai înmuiase și pe la amiază îndrăzni soarele alungând ciorile din cimitir. La ieșirea din capelă, chipul Bunicului se întunecă. Părea că, pentru prima dată, ezită. Unde-l duceau? Să nu mai vadă el minunățiile firii pe care o iubise atât? Ce se va întâmpla cu preuteasa? L-au pus jos, în fața cavoului. Au Fixat capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Să fie dă sufletu’ lu’ Solimanu’, că altfel nu trecea ei nici până mâine! Omul revoltat trecu vânturându-și pumnul uscățiv prin mijlocul țigănimii. Pe partea dreaptă se afla cavoul lui Gicu și Ulrich mai scutură o dată pumnul. Ajunși la capelă, popa îi făcu semn țârcovnicului să-i ia în primire. Vorbea la mobil. - Da’ ce-i cu ăsta, frate, s-a sinucis sau ce? De-l aduce numa’ doi oameni? Ia uiti cum șadi cu alea-n sus șî cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de muzica lui Wagner. Mâncam și făceam somnic. Ne trezeam, jucam o partidă de sex, mâncam, făceam somnic. Duminica ne plimbam pe aleile cimitirului Bellu, aduceam cu noi cărți și citeam lângă bustul cu tricorn al lui Birlic sau în fața capelei Hortensiei Papadat Bengescu, ajunsă centru de depozitare al sculelor de măturat. Dacă ne surprindea ploaia, ne adăposteam în uriașul monument al Fraților Bulgari, cu statui colosale în cele patru colțuri și cu o criptă ovală, pictată ireproșabil. C XL Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
câteva propoziții din greaca nouă; cei două sute de locuitori ai satului Haikiriki dădeau din capete precum Înțelepții lor strămoși sau se mirau spunând cu voce tare „Ooooh!“ Probabil că unii dintre ei chiar au crezut până la urmă că au văzut „Capela Sixtină“ și nu „Capela Sixtină a Orientului“, cum este denumită biserica de la Voroneț În cartea lui Ion Miclea. Nu știu dacă te prinzi unde bat, dacă ți se pare interesantă o asemenea temă de scurt metraj. Vreau să zic, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nouă; cei două sute de locuitori ai satului Haikiriki dădeau din capete precum Înțelepții lor strămoși sau se mirau spunând cu voce tare „Ooooh!“ Probabil că unii dintre ei chiar au crezut până la urmă că au văzut „Capela Sixtină“ și nu „Capela Sixtină a Orientului“, cum este denumită biserica de la Voroneț În cartea lui Ion Miclea. Nu știu dacă te prinzi unde bat, dacă ți se pare interesantă o asemenea temă de scurt metraj. Vreau să zic, de fapt, că era păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a lui Godfrey. Nu s-a recuperat nici un cadavru după accident; nici lui Godfrey, nici copilotului său nu li s-a acordat onoarea unei înmormântări creștinești. Totuși, două săptămâni mai târziu, s-a oficiat o mică slujbă de pomenire la capela privată a familiei Winshaw. Părinții lui au asistat la ea cu chipurile împietrite, livide. Fratele lui mai mic, Mortimer, sora lui, Olivia, și soțul ei, Walter, veniseră toți în Yorkshire pentru a-și prezenta omagiile; nu lipsea decât Tabitha, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să creadă că a murit: și cu atât mai puțin că n-a trecut nici o lună de când a fost la petrecerea de ziua mea. Slujba de pomenire a fost și ea la fel de groaznică: bunicul și bunica erau tare necăjiți, în capelă înghețam, afară vuia vântul și așa mai departe. Dar cu o seară înainte am stat chiar în casă, unde au avut loc cele mai jenante situații. La aflarea veștii, mătușa Tabs s-a țăcănit de-a binelea și a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Când Pater ne-a dus acasă cu mașina, am început să compun în minte această poezie, să-i zicem: În amintirea unchiului Godfrey Jeliți, jeliți, cei ce luptați în război, Căci, iată, a pierit unul din voi. Vuiește aprig vântul, capela o izbește tare, Și fiece strop de ploaie și frunză căzătoare Pe fiul lui Matthew îl plâng amar, Ucis cu cruzime de hunul barbar. În continuare vom lupta și nu vom ceda, Umbrită va fi însă bucuria, de vom câștiga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a irosit deloc, deși n-a reușit niciodată să intre în legătură cu Michael. Acesta părea să fi plecat într-o lungă vacanță; sau poate că nu mai răspundea la telefon. 1981 Nunta lui Mark Winshaw cu lady Frances Carfax în capela colegiului St John din Oxford fusese o treabă absolut grandioasă. Anglia era poate cuprinsă de criză, dar se pare că aceasta avea prea puțin impact asupra acelor membri selecți ai aristocrației și ai comunității de afaceri care au participat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se arunca în miezul urlătoarei furtuni, care continua de mai bine de două ore. Abia văzând prin perdelele groase de ploaie, mai să o dărâme rafalele de vânt, se luptă să înainteze în curtea din față și se îndreptă spre capela familiei, situată într-o mică poiană de lângă capătul aleei des împădurite. De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și foșnau în timp ce furtuna își dezlănțuia rafalele sălbatice, imprevizibile. Spre marea ei surprindere, ușa capelei era deschisă și o lumină pâlpâia înăuntru. Două lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înainteze în curtea din față și se îndreptă spre capela familiei, situată într-o mică poiană de lângă capătul aleei des împădurite. De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și foșnau în timp ce furtuna își dezlănțuia rafalele sălbatice, imprevizibile. Spre marea ei surprindere, ușa capelei era deschisă și o lumină pâlpâia înăuntru. Două lumânări ardeau pe altar. Fuseseră aprinse recent, deși capela însăși părea goală. Tremurând violent - pe jumătate de frig, pe jumătate de spaimă -, înaintă repede pe interval și deschise împingând o ușă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
capătul aleei des împădurite. De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și foșnau în timp ce furtuna își dezlănțuia rafalele sălbatice, imprevizibile. Spre marea ei surprindere, ușa capelei era deschisă și o lumină pâlpâia înăuntru. Două lumânări ardeau pe altar. Fuseseră aprinse recent, deși capela însăși părea goală. Tremurând violent - pe jumătate de frig, pe jumătate de spaimă -, înaintă repede pe interval și deschise împingând o ușă mică, de stejar, care dădea spre o serie de trepte de piatră abrupte. Erau treptele care coborau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
servanții și catârii cu clopoței. Mulțimea Îl aplaudă pe Hernandez În timp ce defilau. Aroganți, legănându-se, priveau drept Înainte În timp ce mergeau. Se-nclinară În fața președintelui și apoi procesiunea se destrămă. Matadorii se duseră Înspre barrera și-și schimbară mantiile grele cu capele mai ușoare, de luptă. Catârii ieșiră. Picadorii galopară cu smucituri În jurul ringului și doi dintre ei ieșiră pe aceeași poartă pe care intraseră. Servanții măturară nisipul, nivelându-l. Manuel bău un pahar cu apă turnat de unul din delegații lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În spate și taurul se băgă sub cal, Îl ridică și-l aruncă pe spate. Zurito privea cum picadorul era scos din arenă. Ridicat În picioare, picadorul Înjură și-și lăsă brațele În jos. Manuel și Hernandez erau pregătiți, cu capele desfășurate. Iar taurul, marele taur negru cu calul În spinare, cu coarnele Încurcate-n scări și picioarele din față ale calului atârnând În aer, taurul negru Își Înfigea coarnele-n el de pe picioarele-i scurte, și apoi, arcuindu-și gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Puștiu’ ăla n-o să rămână mult la nocturne, Îi spuse lui Zurito omul lui Retana. — E bun, răspunse Zurito. — Fii atent la ce-o să facă acum. Priviră cu toții. Fuentes stătea cu spatele la barrera. Doi tipi din cuadrilla stăteau În spatele lui, cu capele pregătite, gata să sară gardul În arenă pentru a-i distrage atenția taurului. Respirând tot mai greu, cu limba scoasă, taurul Îl privea pe țigan. Credea că acum nu-i mai scapă. Îl prinsese cu spatele la zid. Doar un atac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și, cu muleta-n mâna stângă și sabia-n dreapta, primi aplauzele tribunelor Întunecate. Taurul se săltase În picioare și acum aștepta cu capul În jos. Zurito spuse ceva altor doi băieți din cuadrilla și ei fugiră-n arenă cu capele ca să-l sprijine pe Manuel. Acum avea patru oameni În spate. Hernandez Îl urmase Încă de când intrase cu muleta. Fuentes Îl privea cu ochii săi leneși, Înalt, În repaus, cu capa lipită de trup. Și acum apărură și ceilalți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Retana Îi dădu sabia nouă. — Șterge-te pe față, Îi spuse. Alergând către taur, Manuel Își șterse chipul Însângerat cu batista. Nu-l văzuse pe Zurito. Unde era Zurito oare? Tipii din cuadrilla se-ndepărtară de lângă taur și așteptau cu capele pregătite. Taurul stătea-n loc, greu pe picioare și amorțit. Se-ndreptă spre el cu muleta. Se opri și i-o agită-n față. Taurul nu răspunse În nici un fel. O trecu din dreapta-n stânga și apoi din nou În stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și... știați că n-a primit nici o vizită? Din partea mexicanilor ălora, poate să moară ca un câine. Sunt groaznici. Vrei să vii după-amiază să ascultăm meciul Împreună? — A, nu, spuse ea. M-ar agita prea tare. O să mă duc În capelă să mă rog. — Teoretic ar trebui să se audă destul de bine. Se joacă pe coastă și cu diferența de fus s-ar face destul de târziu la noi cât să-l auzim bine. A, nu. Nu-s În stare. Campionatul aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
O, Doamne, fă-i să nici n-o vadă! Nici cu coada ochiului! Fă-i să nu lovească nici una!“. Și meciul ăsta o să fie și mai rău. E vorba de Notre-Dame. Doamna noastră, adică. Nu, nu, o să mă rog În capelă. Pentru Doamna noastră. Joacă pentru Doamna noastră. Ar fi frumos să scrii și dumneata ceva pentru Doamna noastră. Poți s-o faci. Știu că poți, domnule Frazer. — Păi, nu știu nimic despre ea, adică ceva despre care să pot scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ar plăcea. — Odată și-odată tot o să scrii despre ea. Știu c-o să fie așa. Trebuie să scrii despre Doamna noastră. — Mai bine-ai veni tu ca să ascultăm meciul. — Ar fi prea mult pentru mine. Nu, o să mă duc În capelă, să ajut și eu cum pot. După-amiază, nici nu Începuse meciul de cinci minute, când o internistă veni În cameră și spuse: — Sora Cecilia vrea să știe cum merge meciul. — Spune-i că au marcat deja un eseu. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]