66,018 matches
-
Acasa > Poeme > Sentiment > MIRAJUL VIEȚII Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului MIRAJUL VIEȚII recită Adrian Moldovan https://www.youtube.com/watch?v=uKqHHDmItRE Astăzi unește cerul cu pământul Un curcubeu spălat de calde ploi Și-mbrășișează clipele-n culori Raze de soare ce sărută flori. Cuprinși de sentimente și fiori Iubirea noi știm să o împlinim, Cuvintele, nu, nu mai au putere Primim căldura dragostei eterne. Sperând
MIRAJUL VIEŢII de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381602_a_382931]
-
Țarul îl trimite pe Alexandru S. Pușkin la Chișinău cu această misiune. În poemul său „Țiganii” e vorba de urmașii Romei la Dunărea de Jos: românii sunt romanes, adică țigani. URSS promovează filmele moldoveanului Emil Loteanu „O șatra urcă spre cer”, „Lăutarii” în care țiganii cantă românește. Rezultatul: România este „un stat artificial locuit de țigani italieni” (Vladimir Jirinovski), „Romanii sunt țigani” (Vladimir Voronin). Confruntați cu „Bolnavul de la Bosfor” și expansiunea rușilor, occidentalii îi ajută pe români, pe moldo-valahi, susținând Unirea
ŢIGANIZAREA ROMÂNILOR de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381561_a_382890]
-
de român. Acasă cu voi, pleoșnițe cuibărite în casele noastre! Roadeți-vă unghiile, șobolani tifoizi ai răbdării! Poate așa ne vor face boboci florile-n glastre Și vom avea ve privi prin fereastra-nserării. Lăsați-ne să mai putem privi cerul cu stele, Să mai facem poteci prin muții noștri frumoși, Să crească iar plete pădurilor, lăsate de voi chele, Să poată rodi glia, stropita cu seva bravilor noștri străbuni Luați-vă tot ce-ați furat, cu trâmbiți cu tot, si
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
Mai bine părăsit decât uitat în burgul ăsta rătăcit, mareea asta cerne iluzii ascunse în nisip tihnit, eu, smintit, mă scald cu tine în fiecare dimineață, am sentimentul că mai ești în astă tristă-mi viață, cai roșii aleargă pe cerul care arde în noapte, sânii tăi se zbat în frământările cuvintelor în șoapte, tu ești femeia mea iubită, indiferent de anotimpuri, ești armonia valsurilor vieneze peste timpuri, și pleci în valuri fără mine, năluca mea marină, eu, marele nebun, mai
NĂLUCA DIN MARE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381618_a_382947]
-
Articolele Autorului Aș vrea să fiu un fluture, Să zbor și să m-așez pe fiecare floare. Aș vrea să fiu un buchet de trandafiri, Parfumul lor, tu să-l respiri. Aș vrea să fiu un grup de stele, De pe cer, să-ți luminez serile. Aș vrea să mai fiu și luna, Și tu să mă privești întruna. Aș vrea să fiu sus pe cer soarele, Să-ți încălzesc pielea și sufletul, cu razele mele. Aș vrea sa fii fericit, Și
AŞ VREA... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381617_a_382946]
-
trandafiri, Parfumul lor, tu să-l respiri. Aș vrea să fiu un grup de stele, De pe cer, să-ți luminez serile. Aș vrea să mai fiu și luna, Și tu să mă privești întruna. Aș vrea să fiu sus pe cer soarele, Să-ți încălzesc pielea și sufletul, cu razele mele. Aș vrea sa fii fericit, Și să știi că ești iubit. Referință Bibliografică: Aș vrea... Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi
AŞ VREA... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381617_a_382946]
-
SALVATOARE Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1902 din 16 martie 2016 Toate Articolele Autorului Te-am scăpat din mâini,neatent cu fragilitatea ta, însă am văzut că poți să zbori, chiar fără elanuri șoptite. Tu știi bine, când cerul este gol fără mine, nu te-ai rătăcit prin semnele cerului,de mine. Un salt mortal când ne pierdem, unul când fugim în umbre, altele când facem cu viața tumbe, și plasa nu știm unde-i, atunci eu aștept acolo
TU ȘTIAI SĂ ZBORI EU CONFECȚIONAM PLASE SALVATOARE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381620_a_382949]
-
martie 2016 Toate Articolele Autorului Te-am scăpat din mâini,neatent cu fragilitatea ta, însă am văzut că poți să zbori, chiar fără elanuri șoptite. Tu știi bine, când cerul este gol fără mine, nu te-ai rătăcit prin semnele cerului,de mine. Un salt mortal când ne pierdem, unul când fugim în umbre, altele când facem cu viața tumbe, și plasa nu știm unde-i, atunci eu aștept acolo jos, nevăzut de lume,prins în plasele puse de tine,când
TU ȘTIAI SĂ ZBORI EU CONFECȚIONAM PLASE SALVATOARE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381620_a_382949]
-
Stanca Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului O, suflete divin, așează-mă în Tine, și nu mă risipi în lumea de-ntrebări. Adună-mă fărâmă cu fărâmă, așează-mă-n Albumul Tău, în Infinitul Cer! O suflete divin, adună-mă în Tine, și nu mă risipi-n tumultul de-ntrebări! Adună-mă ,celulă cu celulă, ascunde-mă-n Seiful Tău, în prețuitul Cer! Autoarea,Ileana Vicic Stanca. Referință Bibliografică: Rugă. / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare
RUGĂ. de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381638_a_382967]
-
Adună-mă fărâmă cu fărâmă, așează-mă-n Albumul Tău, în Infinitul Cer! O suflete divin, adună-mă în Tine, și nu mă risipi-n tumultul de-ntrebări! Adună-mă ,celulă cu celulă, ascunde-mă-n Seiful Tău, în prețuitul Cer! Autoarea,Ileana Vicic Stanca. Referință Bibliografică: Rugă. / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1913, Anul VI, 27 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ileana Vičič Stanca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
RUGĂ. de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381638_a_382967]
-
mele, ochii tăi au băut prima dată din nesfârșirea mea, degetele tale desenau conturul dragostei atingându-mi somnul, gândurile, inima. tălpile tale îmi rezemau glasul pașilor mei fugind de întuneric... nicio pasăre nu-mi vorbise despre tine! nicio îmbucătură de cer nu gustase vreodată din tăcerea ta! tremurai, îmblânzit de o pată de lumină vie, mică, incoloră. Nu! Nu știam cine ești! dar ți-am încredințat ție totul din mine, ne-cunoscându-te, ne-gustându-te, ne-mai-întâlnindu-te vreodată! ți-am dat ție primăverile, verile, toamnele
SCRISOARE PENTRU DRAGOSTEA MEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381631_a_382960]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > STEJARUL DE PE DEAL Autor: Daniela Popescu Publicat în: Ediția nr. 1659 din 17 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Se lasă seara peste dealul plâns Și soarele-i zâmbește stejarului stingher. L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer! Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Cum de mai plânge seva în crengile-i, te-ntrebi? Stă singur în viroagă între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni. Și soarele, ce-i cântă
STEJARUL DE PE DEAL de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381634_a_382963]
-
Iisus rugăciunea ”Tatăl Nostru”. Se spunea despre Elena c-a furat pentru vecie Inima unui oștean, ofițer la-mpărăție. I-a născut apoi un fiu, se numește Constantin Și-avea să devină-apoi primul împărat creștin. Împăratul Constantin a văzut pe cer un semn Și-un înscris care era de la Domnul un îndemn ” Prin acest semn vei învinge” iar semnul era o cruce Ce de-atuncea ne ajută și în viață ne conduce... În această primă zi de vară, și sărbătoare, Zice
ÎMPĂRAȚII CONSTANTIN ȘI ELENA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381643_a_382972]
-
un bocet de cavale. Iar când lacrima o-mbraci În mireasma de copaci, În culori din buburuze Și-n zâmbet în colț de buze Viața nu-și mai are rostul, Un străjer în avanpostul Lumilor fără hotar Și pe-al cerului altar. Referință Bibliografică: Un străjer în avanpost / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1935, Anul VI, 18 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
UN STRĂJER ÎN AVANPOST de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381653_a_382982]
-
de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. De acum, totul s-a sfârșit, Trecem înstrăinați pe stradă, Adânciți în gândurile Încolonate de paradă. Sunt clipe înalte cât un munte, Te urcă-n stele, în senin cer, Străfulgerat, gândul pe frunte, Fior în inimă și mister - Când ești iubit și ești izvorul Atâtor bucurii mărețe Ca niște poame bune-n pomul Ce l-ai sădit în tinerețe... De-acum, n-o să le trăim, Ci orbi vom merge
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Iubirea noastră fără sorți Se-mprăștie în vânt ca fumul... Citește mai mult De acum, totul s-a sfârșit,Trecem înstrăinați pe stradă,Adânciți în gândurileîncolonate de paradă.Sunt clipe înalte cât un munte,Te urcă-n stele, în senin cer,Străfulgerat, gândul pe frunte,Fior în inimă și mister -Când ești iubit și ești izvorulAtâtor bucurii mărețeCa niște poame bune-n pomulCe l-ai sădit în tinerețe...De-acum, n-o să le trăim,Ci orbi vom merge în tot drumul
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
suflet aleargă să-ți îngroape Mărunta-ți fericire, cum praful de pe drum. Rămân îngălbenite, doar file de poveste Din alte vremuri line, din care te-ai desprins, Arar privești la lună, ea pare să te-aștepte Cu stelele cunună, pe cerul necuprins... Citește mai mult Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz,Singurătăți în porturi, corăbii risipite,Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz,Din negură privești la clipe fericite.Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
aspre răni în suflet aleargă să-ți îngroapeMărunta-ți fericire, cum praful de pe drum.Rămân îngălbenite, doar file de povesteDin alte vremuri line, din care te-ai desprins,Arar privești la lună, ea pare să te-aștepteCu stelele cunună, pe cerul necuprins...... VIII. O ZI MĂ-MBRACĂ-N ALB, MAI MULTE-N NEGRU, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016. O zi mă-mbracă-n alb, mai multe-n negru O zi mă-mbracă-n alb
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
a pătruns. Străini în câte un colț de lume, Ne căutăm prin amintiri, Mânați de-o apă, un dor anume, Cum vântul verii-n trandafiri. Nu m-ai crezut, să nu ai pace, Eu brațele nu le întind, Luna din cer în piept îmi zace și-un plop durerile foșnind. Citește mai mult S-au spus atâtea despre noi,Noi nimic nu ne-am mai spus...Mesteceni albi în negre ploi,Urâtul lumii ne-a pătruns.Străini în câte un colț
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
a pătruns.Străini în câte un colț de lume,Ne căutăm prin amintiri,Mânați de-o apă, un dor anume,Cum vântul verii-n trandafiri.Nu m-ai crezut, să nu ai pace,Eu brațele nu le întind,Luna din cer în piept îmi zaceși-un plop durerile foșnind.... XI. EU CLIPA ACEASTA AȘ VREA SĂ RĂMÂNĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016. Eu clipa aceasta aș vrea să rămână, Candoarea ce-mi aduce, raza ei
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
bătrână Plajă dogorită, în vânt și în soare umerii tăi putrezi se lasă tot mai mult, povara singurătății, a sacului cu sare, te îngroapă noaptea ca pe-un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă zbuciumată de dor, cu amarul de-a fi prea bătrână, moartea implorând. Citește mai mult Mare bătrânăPlajă dogorită,în vânt și în soareumerii tăi putrezise lasă tot mai mult,povara singurătății,a sacului cu sare,te îngroapă noapteaca
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Citește mai mult Mare bătrânăPlajă dogorită,în vânt și în soareumerii tăi putrezise lasă tot mai mult,povara singurătății,a sacului cu sare,te îngroapă noapteaca pe-un mort bătrân.Morții îi dai darul,lacrimile tale,plânse în milenii,spre ceruri curgând,apă zbuciumatăde dor, cu amarulde-a fi prea bătrână,moartea implorând.... XVI. SĂ POT PRIVI CERUL, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. Într-o cădere, aș vrea cât mai târzie, pe care-o aștept
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
mult,povara singurătății,a sacului cu sare,te îngroapă noapteaca pe-un mort bătrân.Morții îi dai darul,lacrimile tale,plânse în milenii,spre ceruri curgând,apă zbuciumatăde dor, cu amarulde-a fi prea bătrână,moartea implorând.... XVI. SĂ POT PRIVI CERUL, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. Într-o cădere, aș vrea cât mai târzie, pe care-o aștept cu spaimă, momentul de singurătate care o să se întâmple, o alunecare moale, duioasă ca un cântec
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
se întâmple, o alunecare moale, duioasă ca un cântec, când ultimele roade sunt putrede pe tâmple. Atât amar de ani, înțelepciune, zidit-ai înăuntru un templu prea umil și nu mi-ai dat puterea, chircită-n rugăciune, să pot privi cerul, cu suflet de copil !. Citește mai mult Într-o cădere,aș vrea cât mai târzie,pe care-o aștept cu spaimă,momentul de singurătatecare o să se întâmple,o alunecare moale,duioasă ca un cântec,când ultimele roadesunt putrede pe tâmple
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de singurătatecare o să se întâmple,o alunecare moale,duioasă ca un cântec,când ultimele roadesunt putrede pe tâmple.Atât amar de ani, înțelepciune,zidit-ai înăuntruun templu prea umilși nu mi-ai dat puterea,chircită-n rugăciune,să pot privi cerul,cu suflet de copil !.... XVII. ÎN BELLU, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2065 din 26 august 2016. Azi a venit toamna. O văd prin cimitir, Văd jerbe aurii cum pune pe morminte, Un Recviem răzbate , iar frunzele-n
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]