7,296 matches
-
-te doar de risipire. Deși, iată, și din risipă se poate umple golul... 31tc "31" E prima zi de Paște. Ascult la radio cântece de temniță, povara luminoasă a unor suflete chinuite pe nedrept. De fapt, nu sufletele au fost chinuite, ci trupurile lor au fost batjocorite, rănite, umilite, sfârtecate, date nimicului și risipite în hăul gropilor comune. Mă întristează dintr-odată ascultarea acestor poezii scrise în temnițe, puse acum pe muzică. Poezii despre un timp năruit și din suferințe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai vreți? Ăsta a fost adevărul nostru, lăsați-ni-l. Căutați-vă voi adevărurile voastre. Și ce dreptate vreți să mai faceți? Încerca să se repeadă la mine. Să mă strângă de gât. Vichi se agățase de el și se chinuia să-l tragă în pat. — Da’ de tovarășu’ Paulescu ai auzit? continua să se agite Trombă. Tovarășul Moriț Paulescu, de la cadre, de el ai auzit?! Tu ce-ai fi făcut când ți-ar fi arătat dosarul ăla și ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Eu? Eu ce? — Îți pierdeai nopțile scriind poezii proaste. — Aici ai dreptate. Erau mizerabil de proaste. — În orice caz, nepublicabile. — Ei și? I-am ridicat din umeri celui din oglindă, citând dintr-o poezie a lui Esenin pe care mă chinuiam s-o traduc tot cam pe atunci, în acel an cu femeia aceea. — Ei și, ce-i cu asta? i-am ridicat încă odată din umeri, întorcându-i spatele. — Nu-i nimic, ce să fie, mi-a răspuns el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
modeste, se topea În amabilități cu enigmaticul copil. Miquel Moliner, care Îl Învăța noțiunile elementare de șah și Îl privea cu un ochi cinic, era cel mai puțin convins dintre toți. — Ăsta-i țicnit. VÎnează pisici și porumbei și Îi chinuie ore În șir cu cuțitul. Apoi Îi Îngroapă În păduricea de pini. Ce mai distracție! — Cine zice asta? — Chiar el mi-a povestit deunăzi, În timp ce eu Îi explicam cum sare calul. Mi-a mai povestit că, uneori, maică-sa Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de mînie și de Înfrîngere. Am simțit cum otrava urii i se răspîndea Încet prin vene și i-am putut citi gîndurile. Mă ura pentru că Îl mințisem. Îl ura pe Miquel pentru că voise să-i dăruiască o viață care Îl chinuia ca o rană deschisă. Însă mai presus de toate Îl ura pe cel ce pricinuise toată acea nenorocire, acea dîră de moarte și mizerie: pe el Însuși. Ura acele cărți mizerabile cărora le Închinase viața și de care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un soare ce se ridica pe cer, Își lua zborul plutind peste râuri, păduri, dealuri și câmpii. Apa rece de izvor Îi potolea setea, iar grâul și ovăzul dat În spic, dar și pietricelele culese de pe drum, foamea ce-i chinuia măruntaiele... Masterandul Oliver umblase mult timp să găsească locul unde Înfloresc crinii pe câmp. Nu găsise acest loc. În schimb dădu peste alte flori, cărora le smulse rădăcinile și le băgă În buzunar, cu scopul de a le studia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
enciclopedist...” „De ce mă luați peste picior?” Întrebă stomatologul. „Nu vă iau peste nici un picior”, replică ironic falsul Satanovski. „De altfel”, adăugă el, „piciorul dumneavoastră e pe mâini bune... Cât despre uter...” „Spuneți odată ce aveți de spus și nu mă mai chinuiți atât...” „Iată cum stă chestiunea”, se hotărî să vorbească mai de-a dreptul ciungul. „Există cazuri când și bărbații sunt Înzestrați cu uter... Știți, excepțiile Întăresc regula...” „Vreți să spuneți că eu sunt o excepție?” „Din câte țin minte, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
filozofii nu contenesc să vorbească despre familie. Familia Însă e putredă pe dinăuntru. Bărbatul e un clește, femeia alt clește. Cleștii se devoră unul pe altul neîncetat. Când apare un al treilea, deja e prea târziu. Perechea sado-masochistă Îl va chinui ca pe Iisus...” De afară se auzi un croncănit, urmat de un urlet straniu. Mirosind de la distanță ceva putred În atmosfera locului, Oliver, după ce rătăci un timp de unul singur prin oraș, oglindindu-se-n vitrine, porni pe urmele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care a durat două săptămâni. „Adică ar trebui să ne culcăm În două coșciuge, pentru a vedea la ce s-ar fi putut gândi Tolstoi”, Îl ispiti inginerul. Noimann Însă nu mai avea chef de nici un experiment. Sufletul său era chinuit și așa de remușcări. Tot vorbind despre Tolstoi, Satanovski Îl Întrebă dacă Își aduce aminte de visul Kareninei. „Care vis?” făcu Noimann. „Cum adică, nu știți care?” se miră inginerul și Începu să-i povestească, mișcându-și În sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de cer de deasupra. La una dintre ferestrele strâmte ale bucătăriilor blocului văzu chipul unei femei bătrâne de la țară. Avea capul acoperit cu o broboadă neagră și o privire plină de tristețe fixată asupra curții murdare În care cineva se chinuia să bată un covor și mai mulți copii jucau tenis cu piciorul. Ana o văzu și ea pe femeie, dar nu zise nimic, doar Îl luă de mână pe Popescu și-l obligă s-o urmeze. Au urcat pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să definesc prin ea caracterul povestitorului. Curând devin un prizonier al lui, așa cum sunt toți ceilalți, dar mai Înainte mă Întreb ce fel de om e. Se pare că asculta ordinele Înălțătoare ale șefilor lui, dar boala eroismului nu-l chinuia deloc. Nici nu ajunsese bine pe front și se și plângea de calitatea mâncării. Nu știu În cel fel devenise el „șef de cuptor“ și nici de ce. Observ că Îi place să aducă la cunoștință tuturor eventualele contradicții mărunte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și ni s-au făcut injecții contra tifosului. În ziua următoare era duminică și am stat liniștit. doar am uns cuptoarele și altceva nimic. era o zi frumoasă cu soare și trăgeam speranță că se usucă drumurile să nu mai chinuim boii. toată ziua a cântat unul cu armonica și pe la trei după-amiaza m-a apucat, așa, să plâng că m-am dus mai Încolo să nu mă vadă camarazii. spre seară am primit tutun de pipă, miere și țigări. Serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
umedă-i privirea, Vibrări de corzi și inimi, clipei dăm Și ne-ntrebăm, ce este amintirea?... ...E un moment care se retrăiește, Plimbându-ne în gând și-n timp, dar care, De foarte multe ori ne-nveselește, Iar uneori, ne chinuie și doare...
AMINTIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83742_a_85067]
-
și de îndată ce Roland primi, el s-a lungit în iarbă, căzând într-un somn adânc.Dormea la adăpostul celei mai desăvârșite siguranțe, căci era împotriva legilor cavalerismului să ataci un adversar într-o asemenea împrejurare. Dar Ferragus dormea atât de chinuit din pricină că nu avea pernă, încât lui Roland i se făcu milă de el și-i aduse o piatră netedă punându-i-o sub cap .Cand s-a trezit , după un somn reparator, și vazu ce a facut Roland, s-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
așa cum fuseseră anunțat. Astolfo cu ajutorul lanciei sale fermecate,își răsturna toți adversarii, spre uimirea lor și a lui, în aceeași măsură. Paladinul Rinaldo, aflând de felul cum sfârșise lupta lui Ferrau cu străinul, o porni în goană după frumoasa fugară, chinuit de dragoste și de nerabdare. Roland, văzându-l cum fugea, s-a luat după el și în scurrt timp, toți se aflau în pădurea Ardenilor alergând pe urmele domniței. Atunci, în acea pădure se aflau două fântâni, una săpată de către
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
umbreau, iar trecătorii, atrași de susurul dulce al undelor, se opreau pe marginea ei ca să se răcorească. Bradamanta, aruncând o ochire în juru-i pentru a se bucura de frumusețile locului, a văzut , la umbra unui copac, un cavaler ce părea chinuit de o mare mâhnire. Bradamanta s-a apropiat de el și l-a întrebat care era pricina supărării sale. Vai! Domnul meu,zise el, plâng o tânără și fermecătoare prietenă, logodnica mea, care mi-a fost răpită de un nemernic
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Dezlănțuit, un vânt de nebunie Tot mai chinuitor ne bântuiește, Ne bate, ne omoară, ne învie Și rațiunea lumi-o umilește... Un singur țel, al nebuniei, crește Tot mai tiranic și în orice oră, Să urce sus, de mult se chinuiește Zadarnic, peste-a vieții auroră... Ce ne mai spun cuvintele? Ce spun? Când priveghem sub semnul nebuniei, Când nasc speranțele și-n răsărit, apun Și viața intră-n era agoniei?... Ne-asediaz-atâtea întrebări, Accentuând a chipului paloare Și ne rămân tot
CE NE MAI SPUN CUVINTELE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83760_a_85085]
-
ÎNTÂLNIRE Mă-ntreb ades când mă trezesc Din somnurile repetate, Cât mă mai chinui să-ntâlnesc Râvnitul zeu, din lumi uitate?... Mai este mult? Ades m-abate Un gând, spre zări de infinit, Pe drumul spre eternitate, Dar pasul, parcă-i mai trudit... Și gândurile-n sfat, șoptesc, Rănită, vremea se contractă, Nu mai
?NT?LNIRE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83811_a_85136]
-
urmelor migrare de cocori, Spre care suduri lâncede de soare? Când vântule, din amintiri, cobori, Trecând târziu, prin calma mea paloare... Sau în acele nerostiri pierdute De-a lungul tinereții zburătoare, Ca un covor de amintiri țesute Ce te apasă, chinuie și doare... Poate târziu, în clipele sleite, Sub goana timpului mereu arzând, Ce-au mistuit făpturile iubite Și-au calcinat fuioarele de gând...
M? VOI CUNOA?TE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83825_a_85150]
-
de Înalte și mi-am dat seama imediat că o Îmbrăcase maică-sa. —Bette! șuieră ea, apucându-mă de braț și ducându-mă departe de Avery, care Își reluă imediat conversația intensă cu fata. De ce ai Întârziat atât? M-am chinuit de una singură toată seara, șuieră ea. Am privit În jur pe sub sprâncene. —Singură? Trebuie să fie vreo două sute de oameni aici. Ne știm de-atâția ani și habar n-aveam că ai două sute de prieteni. E o petrecere grozavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spre șase urechi și scoaseră șase căști și, În câteva secunde, Elisa obținuse atenția Întregii săli fără a spune vreun cuvânt. — Hei, ea e Bette Robinson. Va lucra mai ales cu Leo și cu mine, așa că Încercați să n-o chinuiți, bine? Aprobări din toate direcțiile. —Salut, am spus, pe un ton miorlăit. — Ea e Skye, Începu Elisa, arătându-mi o fată ascuțită, În jeanși indigo Închis, cu un tricou mulat, negru, cu mânecă lungă și o curea lată de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
școală a desăvârșirii, iar pe plan istoric „un fenomen”. Dimensiunea credinței legionare nu are limite și e greu de explicat în cuvinte omenești. Credința Legionară se cucerește pas cu pas, treaptă cu treaptă, căderi și înălțări, mormânt lângă mormânt. Legionarul chinuit de toate frământările și greutățile omenești, lovit de toate mișeliile dușmanului, în anevoiosul său drum adulmecă înălțimile și azurul cerului și urcă către Dumnezeu, Golgota dată lui. Mișcarea Legionară e armonie de suflete. Tot legionarul se împlinește numai în cadrul acestei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
13 Jilava. Părea un imens cavou, cu celule reci, întunecate și umede. Aici au pătimit și au murit mulți legionari. Fortul 13 Jilava, neagră văgăună, ascuns cimitir, a devorat strop cu strop multe vieți tinere, suflete mari. Aici s-au chinuit Căpitanul, tatăl Căpitanului, frații Căpitanului, Văcăreștenii și multe vârfuri legionare. Reduta fortului sau reduitul, cum se mai numește, a fost pumnalul cel mai feroce al tuturor prigonitorilor noștri. Mi am dorit și eu să cunosc Jilava și soarta nu m-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de Floru, pag. 38-39)? „Disperarea și furia, ura și cruzimea dacilor, se unea cu vitejia care apăra pământul patriei și nu-i lăsa cuceritorului decât grămadă de cenușă și de ruine. Pe columna lui Traian se văd femei dace cum chinuiesc prizonierii romani. Pe unii îi țin legați de mâini și de picioare, goi, și-i ard cu facle aprinse. Din interpretarea reliefurilor de pe columna lui Traian rezultă că norocul războiului a șovăit între daci și romani până ce arta, știința și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
privește la fața-mi ce este urâtă sau numai la cuget ce-mi este curat.” (George Coșbuc). Aceasta a fost starea de spirit a Nicadorilor, Decemvirilor și a echipei Miti Dumitrescu când au tras. Am fost permanent loviți, ne-au chinuit, neau biciut cu acuze grele, ne-au întemnițat, ne-au înfometat, ne-au țintuit pe Cruce, am sângerat în luptele din munți și în adâncul pământului în minele de plumb, paharul vieții noastre mereu plin cu defăimări otrăvite, dar am
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]