5,610 matches
-
părinte cu probleme. Până și Alice, cu toată eficiența ei, avusese un motiv să plângă. De multe ori, după întâlnirea aceea, Hugo se întrebase care fusese motivul. —Să ai un copil și să-ți ții și serviciul e un adevărat coșmar, a zis Sue când au ajuns la intrarea în camera copiilor. —Mie-mi spui, a fost de acord Hugo așezându-l la subțioară pe Theo, care continua să se zbată, și trăgându-și peste pantofi galoșii albaștri regulamentari. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mi se facă din nou rău. * * * Conducând, în sfârșit, către birou, Hugo s-a frecat la ochi. Spiritul de familie de la creșă se evaporase, iar acum bărbatul se simțea epuizat și nenorocit. Teama de separare a lui Theo era un coșmar, scoțând astfel la lumină sentimentul de vină și, în general, de incompetență, care pândea sub suprafața formată din tentativele de comportament parental. Unde greșea? Hugo își dorea s-o poată întreba pe Alice. Oare nu era în stare să născocească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
timp? Păi, cea mai mare irosire a resurselor se petrece atunci când culegem bețivi de pe drum, spunea paramedicul. Nici n-ați crede! Oamenii ăștia ies din cârciumă, cad pe jos și ne sună pe noi. Hugo continua să zacă învăluit în coșmarul lui. Toate gândurile lui conștiente erau concentrate pe silueta micuță și tăcută care se odihnea pe pieptul lui, îndemnându-l pe Theo să se lupte cu indiferent ce boală avea. În timp ce ambulanța alerga în continuare, Hugo își închipuia cum erupția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Amanda ar fi fost așa de obosită. Era adevărat că zburase toată noaptea, numai că venise în cabina cu paturi de la clasa întâi, unde totul era roz și ți se servea și șampanie. Din fericire, scurta perspectivă în abisul de coșmar de la clasa economic rămăsese cu mult în spatele ei. Amanda s-a uitat prin cameră cu un ochi critic. Firidele cu arzătoare de ulei parfumat, în stil roman, erau cam demodate. Tot stabilimentul era sub standardul centrelor de frumusețe unde Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
producă zâmbete strâmbe, ca la camera ascunsă? Musafirul începu să tremure. Uimirea întipărită pe chipul său nu părea deloc trucată. - Chiar nu înțelegeți? Dumneavoastră sunteți scriitorul, autorul întâmplării nefericite prin care trec de câteva zile. M-ați aruncat în plin coșmar. Sunteți singurul care puteți să spuneți cum se va termina totul. Ce voi face eu cu acest geamantan de acum încolo? Voi fi prins? Ucis? Domnule, nu evitați un răspuns pentru că sunteți direct responsabil dacă mi se întâmplă ceva. Nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o stare de amețeală profundă... * „... după ce se debarasă de geamantanul cu bani, agentul imobiliar ieși val-vârtej pe ușa din spate, deschise poarta și alergă pe mijlocul străzii, prin ploaie, ca un bezmetic, mulțumind cerului și tuturor dumnezeilor că scăpase de coșmar. La un moment dat, fără să se sinchisească de imaginea cel puțin comică pe care ar fi putut-o oferi unui potențial observator, se opri, ridică ochii către cer, deschise gura și se lăsă aproape înecat de ploaia torențială care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
comod pentru așa ceva, poate îți vei lua inima în dinți și vei trece la fapte, hai, uită-te și în jos, ACOLO, uite pledul cadrilat, nu ridici un pic colțul pentru a te prăbuși din nou în cel mai urât coșmar al vieții tale? Dar dacă vei descoperi sub el o găleată de plastic? Poate că azi este ziua cea mare, ziua în care vei abandona pentru totdeauna băutura - aș spune să lași și scrisul... - și vei duce o viață absolut
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
atâta stat pe loc, așa că apariția unei țâșnitori nu putea să fie decât cel mult o iluzie extrasă din creierul perpelit al unui călător însetat. Călător, am spus? Nimic mai fals... Și - a se reține - semăna cu scriitorul torturat de coșmaruri. Semăna atât de mult încât nici nu vom săvârși vreo greșeală dacă vom spune că era chiar el. Bărbatul nu era echipat corespunzător, nu avea nici măcar nelipsitul rucsac. De fapt și de drept, rămăsese fără benzină - cu toate că alimentase chiar după ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nedumerit. O luă din nou la goană, de data aceasta către mare, observând peste umăr cum cactușii se extrag din nisip și încearcă să îl ajungă din urmă, agitând brațe pline cu ace de seringă. Ca într-un Dunquerke al coșmarurilor, sări în apă și începu să înoate cu disperarea celui care se agață de speranță ca de ultimul pai. Lovea apa sărată cu putere dar avea senzația că nu înaintează nici măcar un milimetru. Simți cum mișcările brațelor devin din ce în ce mai lente
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
uscat care așternuse flori de pământ pe lenjerie. Lucia nu era. Ar fi putut să schimbe cearceafurile astea, totuși, mormăi. Dar cu siguranță că nu a vrut să mă trezească, hai să apreciem delicatețea ei... Brusc, își aduse aminte de coșmarurile nopții. Cactuși care îți spun că te iubesc, ce nebunie. - Hei, Magicianule, tot tu ai fost la originea lor? Nici un răspuns. Și ce dacă?, gândi. Un iepure aplaudat de copii râzgâiați, un ins fugărit de cactuși îndrăgostiți, o veioză pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de cactuși îndrăgostiți, o veioză pe care o stingi și nu se face întuneric, popândăi în uniformă și un vultur care fumează trabuc. Plus o Lucie dispărută... Gura uscată îl îndemnă să meargă la bucătărie, în timp ce imagini disparate, desprinse din coșmarurile de peste noapte, îi bombardau creierul, dansându-i pe sub pleoape. Deschise frigiderul și desfăcu o cutie. Cu lapte. Înghiți cu sorbituri mari, apoi puse din nou cutia pe raft. Câteva beri îi făcură cu ochiul, dar le trată cu indiferență suverană
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
teorie, he, he, fiecare firmă îndrugă baliverne pentru a-și vinde produsele, reclama rămâne sufletul comerțului, dar uite că din închisoarea aceea despre care vorbesc acum, închisoarea prevăzută cu butonul shut down care nu te mai ajută să scapi de coșmaruri, nu poți să fugi după ce tai gratiile de la celulă cu pila de unghii. He, he, Scriitorule, nu poți, nu poți, nu poți... Ești prins, plasa de păianjen te ține legat și tot ceea ce poți să faci este să urmezi scenariul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Cine face curățenie, cine spune că bei prea mult și că o să mori, cine citește manuscrisele tale și emite păreri de doi bani pe care nu le iei niciodată în seamă? Lucia. Există. Potolește-te. Acasă era cel mai urât coșmar prin care trecuse, mai urât decât acela pe care îl avea în copilărie, unul în care era înghițit în fiecare noapte de o cobră care avea pe cap un coif á la Brad Pitt din filmul Troia. Inițial, nu putuse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe dreapta și coborî din mașină... În urma sa, pe bancheta din dreapta, Magicianul mișcă oglinda retrovizoare către el și zâmbi condescendent. Zâmbetul din oglindă aducea a rânjet, gingiile păreau stropite cu sânge, însă nu era nimeni care să vadă imaginea de coșmar și să se sperie corespunzător. În timp ce Detectivul se îndrepta către casă, neluat în seamă de cineva, Magicianul scoase bagheta de care nu se despărțea niciodată - ca orice magician care se respectă -, își atinse jobenul și se transformă în abur. O
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pod, alături de Scriitor, amuzându-se copios la vederea expresiei chinuite a acestuia... Îi veni să aplaude și chiar aplaudă, apoi făcu un semn discret și deasupra umărului stâng se aprinse un reflector. - Doamnelor și domnilor, reprezentația continuă, poftiți în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu vă costă niciun ban, poate doar câteva fire albe pe la tâmple și, uneori, chiar viața. Dar nu vă sfiiți, nu fiți iepuri, lăsați tremuratul la intrare... Poftiți, dragii mei! Tunetul care urmă invitației zgudui orășelul, iar Scriitorul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
romanul meu. Dintre file. Adică nu dintre file, a ieșit direct din laptop, ca să fiu cât mai exact cu putință. Laptopul acesta pe care îl vedeți aici, așezat pe birou, poftiți, puneți mâna, este o firmă redutabilă, garanție trei ani, coșmarul inclus în preț. Omul acela a sunat la ușă și mi-a lăsat geamantanul. Serios? Și unde este acel personaj cu dare de mână, peste măsură de darnic cu dumneavoastră? L-a lovit o mașină, sigur ați aflat. De la știri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
data asta, nu mă implic, pe cuvântul meu, te las să îți faci numărul, toată scena îți aparține. Numai că ai grijă (Scriitorul îi simți privirea în ceafă și avu un frison), trezirea la realitate nu te scapă întotdeauna de coșmarurile tale, uneori se întâmplă chiar invers. Și rămâi prozonierul coșmarului. Te-ai gândit vreodată cum ar fi să trăiești trecând în fiecare zi dintr-un coșmar în altul? Cam cât crezi că ai rezista? - M-am plictisit să te înjur
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să îți faci numărul, toată scena îți aparține. Numai că ai grijă (Scriitorul îi simți privirea în ceafă și avu un frison), trezirea la realitate nu te scapă întotdeauna de coșmarurile tale, uneori se întâmplă chiar invers. Și rămâi prozonierul coșmarului. Te-ai gândit vreodată cum ar fi să trăiești trecând în fiecare zi dintr-un coșmar în altul? Cam cât crezi că ai rezista? - M-am plictisit să te înjur. Și nu ai cum să mă oprești. - Nici nu vreau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în ceafă și avu un frison), trezirea la realitate nu te scapă întotdeauna de coșmarurile tale, uneori se întâmplă chiar invers. Și rămâi prozonierul coșmarului. Te-ai gândit vreodată cum ar fi să trăiești trecând în fiecare zi dintr-un coșmar în altul? Cam cât crezi că ai rezista? - M-am plictisit să te înjur. Și nu ai cum să mă oprești. - Nici nu vreau. Ai grijă să ieși prin spate, totuși, sunt sigur că Detectivul acela trage încă cu ochiul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că Lucia nici nu există. Încă nu m-am tâmpit definitiv. Da, e un geamantan cu bani în debara. I-am văzut. Sau mi s-a părut că i-am văzut. Nicio problem, voi redeschide geamantanul împreună cu Lucia și gata, coșmarul va lua sfârșit. Patru ochi văd mai multe decât doi ochi, Magiacian insipid. Vru să spună și incolor și indoor, însă își dădu seama că era doar o aberație. Bombăni: Au mai fost case care au sărit în aer, nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Cravata avea un nod perfect, iar pe mâna care ținea umbrela strălucea un ceas care părea a fi de aur. Pedant moșulică, surâse în gând. Nu semăna cu Magicianul. Bineînțeles, la el se gândise imediat, la el și vreunul din coșmarurile acelea în care treea prin tot felul de aventuri absurde pe care ar fi trebuit să le pună neapărat pe hârtie. Se hotărî să scape repede de el. - Faptul este consumat. Ce-ați fi vrut, să alerg cu limba scoasă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Înseamnă că acum am scăpat? Nu știu ce înseamnă, din punctual tău de vedere, această idee. Să scapi... De cine? De ce? De tine, spre exemplu, este foarte greu să scapi. Putem să scăpăm, spre exemplu, de gândurile noastre, de temerile noastre, de coșmarurile pe care uneori le numim chiar vise frumoase, în funcție de propria dispoziție? Totul ține de voință... Rahat. Voința nu are nicio legătură cu asta. Voința este o noțiune abstract, dacă vrei să știi. Bla, bla, bla. Autosugestie, delimitare, abandonarea energiilor negative
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu ciocane uriașe. Auzi întrebarea, una lansată (conform stilului incondundabil) în zeflemea: - Ai visat urât? Da, își spuse, trecându-și mâna prin părul ciufulit, poate că am visat, poate că totul - chiar viața mea ratată - nu a fost decât un coșmar, poate că niciodată nu mi-a sunat la ușă un agent imobiliar și nu am un geamantan cu bani în debara. Sau am? - Ai. - Știi ceva? Du-te la dracu`. - Am fost de câteva ori. Este o gazdă care nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
povara dezamăgirii în piept grea și dureroasă. Și-a sprijinit capul pe pernă. A închis ochii și câteva lacrimi i s-au scurs pe obraz... A deschis ochii și a început să gâfâie dupa aer... Undeva în sfrăfundul minții lui, coșmarul continuă. Încercă să-și potolească bătăile nebunești aleinimii. Inima i se mai liniști... A revenit în realitate... Se gândi că poate câțiva pași prin cameră, aveau să-l facă să uite acel vis îngrozitor. S-a sucit s-a tot
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Fata, Fataaa!” cu un ecou prelung care se stingea în adâncuri. Atunci, Maica Domnului cu o lacrimă în ochi, de milă, s-a desprins din lemn și i-a întins mâna... Înspăimântat, se trezi prăbușit lângă pat. La trezire din coșmar, simți un sentiment incredibil de ușurare. Maica Preacurată, cu blândețe, îl privea din icoană... Sunt priviri care topesc în ele lumea... dizolvă trecutul... clipa în care înțelegem că la temelia veacurilor, a celor trecute și viitoare, nu poate fi decât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]