4,343 matches
-
Parcă e o pădure la Fontainebleau? - îi spun eu, pornind mașina, lui Bernadette, care se așezase la loc lângă mine. Spune-mi pe unde s-o iau, tu care ai simț practic. Mă gândeam că poate când soarele avea să coloreze în cenușiu cerul vom fi înapoi în oraș. printre camioanele cu zarzavat, iar din Jojo nu avea să fi rămas decât o grămăjoară arsă și rău-mirositoare, într-o poiană printre carpeni, la fel cu trecutul meu; de data asta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trebui să redea senzația de dezorientare produsă de locuri văzute pentru prima oară, dar și de locuri ce au lăsat în memorie nu o amintire, ci un gol. Acum, imaginile tind să reocupe golurile acestea, dar rezultatul este că se colorează și ele în culoarea visurilor uitate în clipa în care apar. Se succed: o curte unde sunt întinse covoare la bătut (caut în memorie amintirea unui leagăn într-o locuință fastuoasă), o a doua curte plină de saci de lucernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aranjat doar așa, pe fugă, nu se spălă pe cap, dar aplică la rădăcina părului puțină pudră de talc pentru copii, cu miros de lămâie, obținând astfel un efect de plete ondulate într-o dezordine sexy. Folosi o cremă hidratantă colorată în locul obișnuitului fond de ten pentru aspect perfect și se dădu pe pomeți cu puțin gloss înainte să se dea pe buze. Un strop de pudră sclipitoare în colțul ochilor — un truc învățat de la maică-sa de pe vremea când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
distribuirea dozajelor. Pictorul acestor compoziții, prin puterea de ilustrare a mișcării, a personajelor, prin reușita îmbinare a elementelor naturale cu cele umane și arhitecturale și a puterii de prezentare a vieții reale s-a dovedit un adevărat maestru. Pictorul a colorat în mod deosebit și atent, veșmintele personajelor, pentru a le putea desluși mai clar, ținându-se seama de înălțimea la care se află. În continuare, în dreapta primei ferestre, sunt 3 scene suprapuse: Moartea dreptului și a păcătosului, în reprezentarea ei
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Și-a tras un scaun lîngă fereastra deschisă, așa stătuse și seara trecută; acum era ziuă, se vedea mult mai bine strada, dar erau mai mulți trecători. Iarăși cafea, atît; Încă un whisky ori un pahar cu vin ar fi colorat prea mult ziua, iar o posibilă Întîlnire cu Juan ar fi stîrnit un entuziasm nepotrivit; fiul trebuia să revadă același străin plăcut, un adevărat gentleman; cine știe, poate chiar un lord, ar fi putut crede; adolescenții aveau o imaginație nemărginită
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sînt și eu! Thomas se Întîlnea tot mai rar cu foștii camarazi de escapade motorizate. Revenirile printre aceștia, cînd Ingrid era plecată, erau mai mult niște imixtiuni În viața lor de grup. Thomas venea, credeau unii dintre ei, să-și coloreze puțin viața burgheză; alții aveau impresia că sînt compătimiți, dar cu toții Îl așteptau, era unul de-al lor, chiar dacă rătăcit. Strîmtorați, cei mai mulți dintre ei, mereu datori, băuți uneori, cînd nu erau pe motociclete, extaziați de drogurile lor ușoare, nu toți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în transpirații reci. Unul din vise era așa: un activist de la CC mă întreba: vrei să-ți arăt cum s-ar putea schimba istoria? Mă prindea de cot și traversa cu mine o livadă cu meri înfloriți, dar totul era colorat în nuanțe sepia. La capătul livezii vedeam o piață mare. În mijlocul ei, un ring de box, foarte înalt. Pe ring, Ceaușescu, Ceaușeasca, microfoane și un alt activist în spatele lor. Ceaușescu uruia ceva, îi auzeam ca de obicei vocea în difuzoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a început să urle: urlet contra urlet. Activistul l-a împins pe Ceaușescu de pe ring. El a căzut foarte jos, la picioarele mulțimii și s-a transformat într-un morman de mațe. Când mă întorceam prin aceeași livadă, merii erau colorați în culorile lor naturale. Al doilea vis (și aici începe stranietatea experienței mele americane): eram singură într-un oraș metalic, cu clădiri până la cer. Tot ce vedeam era imaginea fiecărei clădiri reflectată în geamurile clădirii din fața ei. Nimic, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nimic, nimic nu arăta ca acel oraș să fie locuit. Mergeam pe străzi îngrozită, ca în filmul The Day After. La un moment dat, în vitrina unei clădiri turn, am văzut ceva care nu era gri-metalic sau fumuriu: o carpetă colorată în roșu, mov, galben și verde. O carpetă orientală, kitsch, după gusturile noastre. M-am lipit de acea vitrină, ca de un țărm, așteptând să aud un semn de viață. Ei bine, Mircea, la sfârșitul acelei prime săptămâni americane, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
coborât din mașină, în jur am văzut clădiri argintii până la cer în care se scăldau fețele altor clădiri argintii până la cer. Totul era pustiu. Am luat-o aproape instinctiv în dreapta. M-am lipit de vitrina unde spărgea monocromia o carpetă colorată în roșu, galben, mov și verde, o carpetă kitsch. În spatele meu, vocea Doinei a fost singurul semn al realității: - Mihaela, asta e carpeta? Eu nu comentez povestea asta. O tac. Mă rog, e mai degrabă specialitatea ta. Un imens câștig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nota scrisă de mână. „... mare stimă... serviciile ei, întotdeauna de cel mai înalt nivel profesional...” — Am înțeles că i-ai salvat câteva milioane de lire la care nu se aștepta, îmi face cu ochiul Arnold. E încântat. — A, da. Mă colorez ușor la față. Ei, n-a fost mare lucru. N-am făcut decât să remarc o anomalie în modul în care își structurau finanțele. — Categoric, i-ai făcut o impresie foarte bună. Arnold ridică din sprâncenele stufoase. Vrea ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
altă privire ofuscată. — Bănuiesc că ai o recomandare, Samantha. Recomandare ? — Fără recomandare nu se poate. O văd că se încruntă. Puteți vorbi cu Lady Freya Edgerly, spun, cu inspirație subită. — Lady Edgerly ? Trish ridică din sprânceană și ceafa i se colorează ușor în trandafiriu. — Îi cunosc pe Lordul și pe Lady Edgerly de ani de zile. Încuviințez. Lady Edgerly poate depune mărturie. Trish și Eddie mă privesc amândoi cu gura căscată. Poate că n-ar fi rău să adaug un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ea prostește preț de câteva clipe, încercând să inventez un motiv plauzibil. — Doar ca să... îl salut, doar atât... zic într-un final, dându-mi seama că pare că nu vreau să spun mai multe. Și că obrajii mi s-au colorat instantaneu în trandafiriu. Trish aer o revelație bruscă și face ochii cât farfuriile. A, înțeleg, spune. Ce drăguț ! — Nu ! zic repede. Nu e... sincer... — Nu te teme ! mă întrerupe Trish cu emfază. N-o să suflu un cuvânt. Sunt discreția în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
școală ! Cu un gest înflorit al mâinii, Eddie extrage din pungă două cărți. Amândouă sunt viu colorate, cu litere mari țipătoare și ilustrații. Observ cuvintele „Matematică”, „Engleză” și „Educația adulților”. Deschide una dintre ele și-mi arată o vacă vesel colorată de carton. Din gura acesteia iese un balonaș care întreabă „Ce este un pronume ?” Mă holbez la ea, rămasă fără grai. — Vezi ? face Eddie mândru. O să te distrezi ! Pentru fiecare progres pe care îl faci primești un abțibild cu steluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
serviciu. — Ea e cea care a luat trei premii la facultatea de drept. Ziarista dă din cap către mine. Și a terminat prima din anul ei. Și a primit cele mai înalte distincții din anul ei. — Dar... Chipul Melissei se colorează într-o nuanță urâtă de vânăt. Nu se poate. — Cel mai tânăr partener de la Carter Spink... Ziarista își consultă notițele. Așa e, domnișoară Sweeting ? — Nu ! zic. Adică... mă rog... cam așa ceva. N-ar fi mai bine să fac un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Sau cu faptul că-ți dorești o carieră juridică ? — Întotdeauna mi-a plăcut de tine, o ține Melissa pe-a ei. — Hai, Melissa. O privesc cât de aspru sunt în stare și, spre marea mea satisfacție, văd că i se colorează ușor în trandafiriu vârful urechilor. Însă expresia îi rămâne impasibilă. Nu-mi face plăcere s-o spun - dar fata asta o să fie o avocată de mare succes. — Și... chiar vrei să m-ajuți ? spun după ce mă gândesc o clipă. — Îhâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Categoric, zic, ușor bulversată. E o idee bună. — La urma urmei, acum am devenit personalități mediatice... — Personalități mediatice ? o întrerupe Eddie nevenindu-i să-și creadă. Nu suntem personalități mediatice ! — Ba sigur că suntem ! Eu sunt în Daily Mail ! Se colorează ușor la față. Ăsta ar putea fi doar începutul pentru noi, Eddie. Dacă am angaja agentul de presă potrivit, am putea ajunge la reality TV ! Sau... să facem reclamă la Campari ! — La Campari ? exclamă Eddie. Trish, tu nu bei Campari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în sfârșit, fără mai mult entuziasm decât cel de la trezire, merge să lucreze. Astăzi, totuși, după ce-a dormit restul nopții visând un tigru care venise să-i mănânce din palmă, ieși dintre pături când soarele de-abia începuse să coloreze cerul. Nu deschise fereastra, trase puțin oblonul ca să vadă cum e vremea, așa gândi, sau vru să creadă că se gândise, dar, de fapt, nu-i stătea în obicei să verifice vremea, acest bărbat a trăit mai mult decât suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
capul meu? zice Michael brusc. Am înnebunit! Dimineață n‑am fost nici eu, pentru că așa e, sala a fost închisă dimineață. Cred că aveau niște reparații capitale de făcut. Ceva de genul ăsta. Îmi surâde larg și simt că mă colorez la față. — Deci, spun, schimbând iute subiectul. Faci... faci o afacere cu Luke. Formidabil! Cum merge? Întreb doar din politețe, și ca să distrag atenția de la performanțele mele sportive. Mă aștept ca amândoi să înceapă să vorbeacă pe larg despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pornesc spre camera lui Suze, unde le ținem. — Mai bine... zice Suze și se oprește brusc din râs. Nu, nu intra acolo. De ce? spun, rămânând pe loc, uimită. Ce e în... Tac în clipa în care obrajii lui Suze se colorează vizibil. Suze! spun, retrăgându‑mă discret din fața ușii. Nu‑mi zi. E cineva acolo? Mă uit la ea, iar ea își strânge halatul și mai bine în jurul ei, fără să zică nimic. Nu pot să cred! spun cu glasul ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de la Kate’s Paperie. Eu am fost cu ideea să‑i aducem ceva, ca să spargem gheața. La urma urmei, e chestie de bună creștere. Și, în Japonia, așa se fac afacerile. — E un cec? zice John Gavin. — Ăă... nu, zic, colorându‑mă ușor. E o... felicitare făcută de mână. John Gavin îmi aruncă o privire, apoi rupe plicul și scoate o felicitare tipărită cu argintiu, cu pene roz‑bombon lipite la colțuri. Acum că mă uit la ea, parcă trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e greu să mă obișnuiesc cu toate astea. — De ce faci asta? reușesc să îngaim, într‑un final. — M‑ai impresionat foarte tare, Becky, zice Michael serios. Ești deșteaptă. Ai intuiție. Faci treabă. (Mă uit la el și simt că mă colorez de jenă.) Și, poate, sunt de părere că meriți o pauză, adaugă blând. Acum, nu trebuie să te hotărăști pe loc. Mai stau câteva zile, așa că, dacă vrei, mai vorbim despre asta. Dar, Becky... Da? — Vorbesc foarte serios. Fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ar face bine să ne plătească bine, de nu, plecăm la Ghildă. Nu ne mai murdărim mâinile degeaba. ― Păi, accentuă Brett. Plombarea numărului 3 ar trebui să țină. Parker scormoni într-un compartiment de plastic, scoase un minuscul cub întunecat, colorat cu verde și roșu pe fața superioară și se uită la difuzorul inofensiv... Ritmul era primitiv, nu prea studiat, iar sunetul își pierduse cu timpul precizia. Dar lui Dallas nu-i păsa. Se întinse și absorbi muzica de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
turistice, perla Carpaților. Anatol Vancea, legitimat ca recepționer la Hotelul TRANZIT din București, ramine două ore, impasibil, picior peste picior în falsa cofetărie de lângă gara Sinaia, așteptând, ce aștepta? nimeni n-ar fi putut spune. Cosmopolita valijoară alături, decadenta revistă colorată în față, aștepta, ce aștepta? Ora douăsprezece, miezul zilei, ora oportună. Era în vacanță, fără gânduri, fără memorie, nimic, nimic,. In sfârșit, nimic, nimic, asta era, cum dorise. Când se va apropia de ora douăsprezece - ora de cazare, prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și eschive, în jumătatea de an până când străina părăsise brusc orășelul. Păstraseră însă legătura, își scriau, plecase cândva la București, s-o vadă. Mijloc de decembrie, Ira purta un mantou nou, din stofă groasă, bleu, păr de cămilă. Orașul se colorase, se copilărea. Becuri, bomboane, brazi, veselia trubadurilor peste care fulguia lent, ca în albumele de vacanță. Străzile pline de o lumină mare, festivă. Hai să urcăm, soră-mea nu e acasă, nu, nici tata nu e acasă, a plecat definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]