9,252 matches
-
desprinzându-se de mine, se prèbușesc într-un vuiet asurzitor, Oare de ce cuvintele lui Ilarie, deși nu au o legèturè directè cu mine însumi, m-au tulburat în asemenea mèsurè? Dintr-un compartiment uitat și izolat al sufletului meu, covorul colorat al copilèriei mele îmi rèsare, din nou, cu claritate în minte?! Ce s-a întamplat oare cu adevèrat acolo? Ilarie mânuind mouse-ul, fècând sè aparè pe ecran The Core Message of Medjugorje, eu devenind atent la The Message of Medjugorje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de mâncare pe care le pregètesc, împletind cozile pèpușilor sau, pur și simplu, îmbrècându-le și dezbrècându-le, O vèd și pe Diana, jucându-se cu ele, tata e plecat cu tirul îi spune ea Pamelei și celorlalte tovarèșe de joacè, Covorul colorat al copilèriei mele, desi Matei nici nu era nici nèscut la vremea aceea, ivindu-se, ca o adevèratè mașinè a timpului, în alt timp și în alt spațiu, în timpul și spațiul ei, Iatè-l și pe Matei, dând colțul strèzii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
început s-o simtè tot mai acut, în ultimii ani, mai ales de la despèrțirea de Corina, Nu înțeleg febră de pe stradè și din magazine, toatè aceastè euforie cu iz apocaliptic, extrem de profitabilè, din punct de vedere comercial, vestind atât de colorat și vesel sfârșitul anului, mè umple de o tristețe neînțeleasè, Ioana m-a întrebat ce planuri am de revelion, Nu am planuri, i-am rèspuns, în ceea ce o privea, ea intenționa sè accepte invitația la cabanè a vèrului ei, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
la distanțe egale, lângă felia subțire de pâine, cu miez umed. — Nu aruncați nici o firimitură, copii! Faceți economie... Gheata peticită a lui Walter atinge pe sub masă gheata ei peticită, ieri dimineață au desenat Împreună pe dalele din curte, cu cretă colorată, popouri din care ieșeau excremente, ce rău s-a supărat mama când a văzut! Dar mâine o să se facă În toată casa foc, pentru că e sâmbătă și e seară de muzică... — Când am venit atunci, pe bicicletă, la fosta noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
viață? Partea a treia Sfaturi pentru Telemac Capitolul 17 Ulise adolescent Parterul unei case-tip din Sudul anilor ’30, construită cu banii unor emigranți Întorși din America și refăcută acum zece ani. Terasă la ultimul etaj, ferestre mici cu rufe colorate atârnate, Între ele, pe frânghii. Prin ușa deschisă se văd copacii bătrâni din curte cum freamătă: bate un vânt cald, subțire, aici e Încă vară. Un living imens, pe jos gresie În culori șterse, În capăt bucătăria cu pereții acoperiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pot să-mi pierd vremea, Încercând să Înțeleg ceea ce nu e de Înțeles, atunci de ce ai mai venit, străine, aici, pe ceață și pe Întuneric? Privirea lui - opacă, absentă -, Întoarsă spre amintirile din interiorul lui, a rămas pironită pe afișul colorat de pe frigider. A uitat chiar și de privirea Christei: ocrotitoare, ironică, sigură că Îl Înțelege mai bine decât se Înțelege singur. * —...Întoarcerea a fost, Într-adevăr, un coșmar, dragii mei. E drept că eram obosit și nervos Încă de când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să avem neplăceri - și eu, și ei, cu toții... * Înainte să Îl vadă, l-a auzit. Un zgomot mic, ca un țârâit În pietrișul aleii. Și acum, Christa l-a și zărit: un ghem cenușiu care se rostogolește peste straturile viu colorate. Tot mai mic, tot mai departe. —Un iepure, Traian! Nu, acolo, la dreapta, am spus! Lângă statuia cerbului! La dreapta, nu la stânga... Ochii lui, cu verdele-albăstriu diluat de sticla groasă a ochelarilor, rătăcesc, derutați, În imensitatea ordonată a parcului. —La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar putea Întinde pe jos, cu ochii Închiși, gonind imaginile care se reîntorc, mereu, tot mai vii cu cât se Îndepărtează de ele... * Portalul dreptunghiular al bisericii romane din secolul al XI-lea, cu silueta străveche veghind din Înălțime mașinile colorate care se rostogolosc de-a lungul autostrăzii. Bătrâna biserică i-a reamintit discursul religios al acelei țări atee? Traian Întinde mâna după pastila de Tic-Tac și o Împinge cu limba Într-un colț al gurii, ca să poată vorbi mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la fel de relaxat așezată peste volan. Și vor trece amândoi, În viteză, printre luminile albe, neutre, printre reclamele multicolore, imense, care despică noaptea. * Am adormit În mașină, draga mea, și am visat cum ne plimbam amândoi printr-un parc cu lalele colorate, În jurul nostru foiau porumbei blânzi ca găinile și iepuri domesticiți. Dar la un moment dat, nu Înțeleg de ce, am rămas singur, alergam disperat prin tren, nu apucasem să-mi iau În gară bilet și mă tot ascundeam sub banchete. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
platani uriași își legănau cerceii țepoși pe ramurile lor golașe. Între ei, slugile ridicaseră un cort deasupra unui podium acoperit de covoare. Mai multe ghirlande din brad, merișor și crenguțe de vâsc, zeci de buchete din siminoc și flori-de-paie viu colorate înveseleau interiorul cortului, făcându-l să semene cu un pavilion de vară. Pe mese cu ștergare scrobite fuseseră așezate mai multe samovare și tăvi cu pahare prinse în filigrane de argint. Acolo, sub cort, domnița Ecaterina, văduva Luminăției Sale, Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
râs colegii tăi din Viena când te-au văzut prima oară. Și tu care credeai că arăți ca un prinț din poves... Își mușcă buzele. Apoi sări din pat și începu să scotocească prin cufărul cu haine. Dulame îmblănite, anterie colorate, mantii din mătase orientală, giubele, ișlice, gearuri, blănuri, calpace, șaluri zburau prin aer și cădeau pe covor. În sfârșit, undeva, la fundul cufărului, regăsi tunica lui de studenție și câteva perechi de pantaloni. Nu arătau deloc rău. Ba chiar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Sale, Nicolae își invitase prietenii și rudele la o serată fantastică. Bolțile vuiau și umbre mari se fugăreau de-a lungul pereților de la o făclie la alta. Bicigașii chiuiau, fluierau și se întreceau în mânuirea bicelor, gonind cu trăsuricile lor colorate prin orașul subteran. Luminăția Sa ridicase o reședință de vară pe malul unui lac. Foișor, ziduri din șase rânduri de cărămidă, multe odăi și saloane, două holuri încăpătoare pardosite cu cărămizi puse pe cant și lustruite cu ceară de albine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ei. Supeul servit la miezul nopții risipi discuțiile savante în favoarea bucatelor așezate pe platouri din majolică de Danzig. În mijlocul mesei se ridicau fragile temple de zahăr, prin transparența cărora curgeau ape limpezi, ca să se adune apoi în bazine cu peștișori colorați, flori și candele plutitoare. Se înțelege că și vinurile vechi de Drăgășani curgeau la fel de limpezi din prăfuite sticle scoase direct din beciurile casei. Ritmul muzicii lăutarilor cocoțați în cafasurile sălii era susținut, la momentul potrivit, de strigăturile fetelor și flăcăilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
blana întinsă pe podea. Ursul acela fioros, cu gura deschisă și colții mari, o intimida ori de câte ori se simțea vinovată, ori de câte ori strica sau spărgea, fără să vrea, câte ceva din casă. Atunci începea să-i împodobească urechile cu funde, flori sau mărgele colorate. Gătit ca de sărbătoare, ursul se îmblânzea dintr-odată. Și această trecere de la încruntare și amenințare la blândețe și chiar la veselie o făcea să creadă că lucrurile pot fi mereu îndreptate și că orice greșeală poate fi reparată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încă din iarnă. Matteo i le adusese chiar în dimineața aceea. Cuprindeau și numeroase note referitoare la compoziție, proporție, efecte. Toate dovedeau că meșterul înțelesese exact ceea ce îi ceruse. Când și când, însă, în conturul celor două cupe, printre umbrele colorate ale vitraliului care jucau peste ele, în mod cu totul inexplicabil, auzea vocea Marioritzei, întrezărea zâmbetul sau privirea ei. Exista într-adevăr vreo legătură între ea și femeia aceea pe care o surprinsese ieșind din baie, în casa lui Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
PAGINĂ NOUĂ 24 Mariam fredona ușor. Se sculase devreme. Culesese câteva flori din grădină și acum le așeza în vazele înalte de pe consola din salonul de jos. Lumina vie a dimineții trecea prin vitraliile ferestrelor, presărând o ploaie de petale colorate peste fața, umerii goi, brațele și cămașa ei subțire de noapte. Manuc tocmai cobora scara. Se opri în dreptul oglinzii venețiene, între două coloane de porfir. Își privi soția. O urmări cu plăcere cum se mișca prin vălul acela colorat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
petale colorate peste fața, umerii goi, brațele și cămașa ei subțire de noapte. Manuc tocmai cobora scara. Se opri în dreptul oglinzii venețiene, între două coloane de porfir. Își privi soția. O urmări cu plăcere cum se mișca prin vălul acela colorat al luminii, ca printr-o dimensiune ireală. Dar era doar o impresie. Prințul o simțea deja în dimensiunea ei reală. Un trup gol mirosind a rouă, a ierburi, a zi bună. Cei doi câini, un anatolian și un afgan mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai aveau învoire să circule pe străduțele din jurul hanului, amatorii de spectacol, becheri, văduvioare, conțopiști, tinere numai bune de măritat însoțite de servitori, guvernante, frați, mame grijulii sau verișori dichisiți, se tot plimbau prin fața chipeșilor militari ruși într-un du-te-vino colorat și zgomotos. La nivel de protocol avu loc o mică dispută, totul în termeni diplomatici, desigur. Nu se știa prea bine care din cele două delegații ar fi trebuit să intre prima în sală. Cea rusă sau cea turcă? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe o mânecă și încercările nereușite ale Toinettei de a o nimeri pe cealaltă... ― Dar... Dar... Ce se întâmplă?... Ce-i cu tine? ― Am... Ah!... O migrenă... Ah!... Îngrozitoare! Papucul Toinettei înghesuia sub pat un fel de cârpă cu broderii colorate și, ceva mai încolo, de sub trena neglijéului răsăreau... doi craci. Doi craci?... Ledoulx întinse un deget însângerat spre ei. Dar cum naiba se numeau pantalonii ăia strâmți și bățoși? ― L’itzarí!... Ce caută l’itzarí de tzaran aici, în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
editată în anul 1812 pentru cabinetul împăratului, purta un titlu cel puțin surprinzător: La Carte de la Russie d’Europe. Aceeași hartă, cu aceeași eroare inexplicabilă în titlu, mai apăruse și în cotidianul Le Monde din 1 august 1989, suficient de colorată ca să se vadă bine linia albastră provenind din creionul lui Stalin și cea roșie aparținând creionului lui Ribbentrop, purtând mențiunea că ambele linii au fost trasate la încheierea tratatului frontalier de prietenie dintre U.R.S.S. și Germania și ca urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
răsărit olecuță, din care să se vadă cum curge Răutu’ la Or’ei!»... - Dar acoperișurile?, zice mama. - Acoperișurile! Cele mai sărăcuțe: din șindrilă - din stejar fiert În oloi și descântat, lucrat bucată cu bucată, uneori șlefuită, nu de puține ori colorată... La unele, o apă a acoperișului avea șindrilă În „solz de pește”, adică rotunjită la buză; altă apă În „brad”, alta În „spic”... - Dar cele cu tablă?, face mama? Dar „mănunțelul” lui Huțanu, cel acoperit cu ardezie? - știi ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
oameni... - Nu Înțeleg, zic. - Nici noi n-am Înțeles, la Început, face tata. Văzându-le prepeleacurile, am crezut că revizorul ne mințise; că satul nu era greu. Crezusem că și casele, dacă n-or fi chiar așa de Înzorzonate și colorate și-mpopoțonate, sunt măcar mai... case. Și când ajungem În sat... - Nu ne mințise inspectorul!, zice mama. - Nu prea, nu, râde tata. Făloșii, cum le zicea maică-ta: Își făcuseră prepeleacuri cu floricele, cu aramă, cu ardezie, aveau de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de aur vultural; apoi culorile pânzei - ei, da: albastrul, apoi galbenul, apoi roșul - dar altfele, numai ale mele. Toate aceste elemente - și numai cele de atunci - spun: AU VENIT AI NOȘTRI! AU VENIT ROMÂNII! Drapelul cu pânza Încremenită În unduire colorată rămâne tenace și pe celelalte imagini-icoană - și ele statice - uniformele kaki (acel kaki românesc, frumos, galben-auriu), asudate, pătate, danteluite cu alb de la spuma sării sudorii; boturile cailor cu bărbi de spumă albă; burțile lor, umede, ude, mai Întunecate și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de Lenjerie VIP; se putea forte bine lipsi de orice deranjament al frumoasei afaceri pe care o pornise. Privi în stânga și-n dreapta, cuprinse cu privirea domeniul lor, cu potecile și mica săgeată ce indica drumul spre Sampath, cu reclamele colorate care atârnau în copacii vecini: la Cabinetul Dentar al Doctorului Sood, Croitoria pentru domni - „Dumnezeu a creat bărbatul, noi îl facem domn“, la Campa Cola, Limca, Fanta și Goldspot, Pudra de talc ayurvedică și la Soluția de alungat țânțarii Odomos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de a avea grijă de un copil nou-născut. În schimb, el și prietenii lui nu făcuseră decât să chicotească tot timpul după ce surprinseseră imaginea fugară a sfârcului femeii care alăpta. Jessica stătea pe podea, înconjurată de jucăriile din plastic viu colorate. Copila nu avea decât un an și începuse de puțină vreme să se târască peste tot cu mare viteză, așa că una din mâinile lui Jake era întinsă astfel încât s-o țină de spatele vestuței, ca să se asigure că fetița nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]