3,745 matches
-
ale discursului clasic. Cu toate acestea, ea este destinată paradoxului: deși vrea să deconstruiască sau să deturneze toate conceptele filosofice, precum și orice metanarațiune, seducția devine, aproape împotriva sa, un alt "concept tare", asemănător celor pe care le-a deturnat. O complicitate metafizică și discursivă se impune de la sine: orice noțiune care distruge o organizare veche este supusă acestui risc, și seducția, la rândul ei, nu poate ieși cu ușurință din propria ei capcană. Seducția se numără printre strategiile prin intermediul cărora Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a viziunii despre limbaj, în general, cât și a modalității de alcătuire și lecturare a unui text, în particular, propunând grile noi de înțelegere a acestora. Mai mult decât atât, cele două propuneri teoretice se confruntă cu un pericol comun: complicitatea cu termenii, ideile sau tradiția deconstruită (respectiv, sedusă). Conștientizând faptul că orice deconstrucție a conceptelor filosofice se realizează în același limbaj "prim" al filosofiei, Derrida nu-și propune inventarea unui limbaj filosofic "paralel" celui deja existent, ci doar demascarea modului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de faptul că modernismul era serios și important, iar postmodernismul este ironic și parodic, așa cum au susținut unii; diferența este dată mai curând de faptul că ironia postmodernă respinge acea imperioasă nevoie de închidere sau măcar de distanță a modernismului. Complicitatea însoțește întotdeauna critica" (ibidem, p. 105). 221 Susan Sontag, Împotriva interpretării, p. 338. 222 Ihab Hassan, The Postmodern Turn, p. 171. 223 Ibidem. 224 Pentru detalierea acestui tip de artă a se vedea Susan Sontag, "Happening-urile o artă a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la cauzele morale (legate de comportamentul puțin recomandabil ale celor două Iulii), le adaugă și pe cele politice, asupra cărora se va reveni în cele ce urmează. Nardi 17, în schimb, admițând că motivul exilării lui Ovidiu trebuie căutat în complicitatea poetului la întâlnirile amoroase dintre Iulia minor și Decimus Silanus, mai presupune că Ovidiu a scris și niște versuri satirice ocazionale (carmen) pentru a-și distra prietenii: mai ales această din urmă carmen ar fi aprins furia lui Augustus. Prin
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
reală, care numai ea însăși putea determina exilul poetului. Merită, așadar, să ne îndreptăm atenția maximă asupra acestei probleme foarte dezbătute. Dar, tocmai de aceea, în baza unui astfel de raționament, nu credem că se poate accepta cu ușurință teza complicității lui Ovidiu la iubirea adulteră dintre Iulia minor și Decimus Silanus: chiar dacă poetul ar fi numai complice, exilul sulmonezului la Tomis ar fi o pedeapsă mult mai gravă decât cea a autorilor adulterului, condamnați la alte locuri de exil mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că delictul era îndreptat împotriva împăratului, am ajuns la concluzia că acest delict aparținea sferei mai ample, categoriei infracțiunilor de lezare a maiestății și mai precis, celei de a treia subcategorii, anume a injuriilor, chiar și prin cuvinte, împotriva împăratului. Complicitatea la calomnie putea fi foarte comod invocată pentru o acuzație de maiestate lezată. Era mijlocul cel mai ușor pentru a scăpa de poet, care obstrucționa prin activitatea sa poetică, dar și prin modul său de viață, eforturile moralizatoare ale lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de senzualitate, aerului greu de alcov, pastei groase din poemele acestea În care pasiunile tind spre desfătare și răsfăț. Însă acesta este Bolintineanu: contradicția este regula lui, nonsensul este sensul limbajului său. Violența caută În Florile Bosforului și alte versuri complicitatea diafanului. Senzualitatea orientală, reputată prin rafinamentul ei complex, tinde spre „farmecul virginal”... Dar să revedem, mai cu luare-aminte, peisajul său, spațiul liric pe care Îl creează această imaginație destrăbălată În dorința de a-și purifica obiectul. Există, În fapt, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
atingă, prin inocență, treapta magicului. Efectul imediat este beția dulce („și amorul magic ne Îmbată dulce”), răsfățul acela viclean pentru că este ambiguu: o exaltare a grației, un joc al inocenței, dar și o subtilă perversitate, o Întîrziere În desfătare, o complicitate ce poate duce departe. Figura inocenței se slujește În poezia lui Bolintineanu și de alt mesager: lumina (cu derivatul: soarele). Frumoasa Ioana, româna macedoană, „poartă soarele pe figură”, fruntea femeii din O noapte de amor iese din părul negru precum
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
primordial. Stînca, despre care același Bachelard spune (În La terre et les réveries de la volonte) că ne Învață limbajul durității, are În poemul lui Alecsandri semnele agresivității primitive. N-are vedere, nu are limbaj. Orgoliul (alt atribut literar) Îi lipsește. Complicitatea elementară („deschid largi, negre peșteri menite să soarbă...”) este condiția ei morală. Obiect prin excelență romantic, simbol al semeției, element provocator În peisaj, stînca, deposedată de aceste Însușiri, este În poemul lui Alecsandri un obstacol - capcană Într-un vast labirint
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la urmă plaiul se identifică, printr-o răsturnare previzibilă de sensuri, cu (ara. Poetul leagă de acest spațiu un sentiment al duratei și al dumnezeirii (armonie, grandoare liniștită, permanență, singurătate confortabilă). Apare și valea lamartiniană, spațiu al tainei, al plăcutei complicități Între lucruri („jos În valea tăinuită”), Însă adevăratul spațiu de securitate În imaginarul alecsandrian este lunca. Îl aflăm peste tot ca obiect de referință și obiect de meditație lirică: loc de refugiu, obiect, În fine, de adorație, imagine a fecundității
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
medieval, zicînd că „tot ce-nalță și preface pe om În Dumnezeu” vine de la dragoste. Ninița deschide cu o zîmbire cerurile („mie ceriul li-au deschis”). Este motivul pentru care, În ora ferice, În minutul mit, Îndrăgostitul invocă și obține complicitatea astrelor. Este ideea pe care o exprimă lungul poem alegoric Mărioara, Florioara, unde Alecsandri concentrează toate simbolurile lui erotice: „Două umbre adunate Și cu drag Îmbrățoșate, Care lung se sărutau Și cu gura se-mbătau Și lumea-ntreagă-o uitau
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se dea de ceasul morții și să jure că nu mai poale trăi, iar femeia să se prefacă, după oarecare timp, că Îl crede. După oarecare timp... pentru că și ritmurile timpului sînt, aici, mai Încete și moravurile mai Înțepenite. O complicitate reciproc acceptată reglează aventura sentimentală și determină formele ei de manifestare. O imensă impostură care atinge Însă În poezie notele cele mai profunde ale senzualității. O senzualitate ce nu trece Însă dincolo de pragul decenței. Căci versurile acestor destrăbălați amanți sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sfîrșitul poemului Înviază. Moartea este o metaforă utilă În mîinile lui, un instrument de șantaj ce Își atinge totdeauna ținta. Poezia din această epocă n-a descoperit Încă secretul legăturii dintre iubire și moarte. Deabia romanticii vor avea revelația acestei complicități. Văcăreștii, Conachi celebrează femeia amenințînd-o din cînd În cînd cu perspectiva sfîrșitului, Însă nici un moment ei nu simt voluptatea stingerii și nu cred cu adevărat În soluția neantului. 5. A crede Însă că „ibovnica slăvită” este Întruchiparea pură a amorului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În clipe de depresiune și În clipe de extaz, În prezenți sau absența obiectului erotic. Formula Văcărescului (Alecu): „CÎnd nu te văz, am chinuri Iar cînd te văz leșinuri’’, este generală În poezia erotică a timpului și indică o suspectă complicitate În durere. Conachi cumulează Într-un poem (În lipsa ei) toate formele chinului (focul, plînsul, ieșirea din „simțire”, tremurul, simularea morții), Între ele leșinul: „CÎt mi-i de urît sînt fără tine, Toate pre pămînt moarte-s pentru mine..,,. Orișiunde-oi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
amorul e chiar stilul lui de a scrie. A povesti, adică a trece gîndul printr-o istorie moralizatoare din care, adesea, n-a rămas decît un proverb. Pann nu se expune niciodată total, nu riscă ridicolul unei confesiuni patetice. Caută complicitatea legilor morale, se ascunde după modele. Formula lui de adresare este se spune că... Unele CÎntece de lume vorbesc, totuși, la persoana Întîi singular și sînt mai direct jălalnice. N-am cercetat, neinteresîndu-mă problema, dacă sînt sau nu ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scop încă neprecizat. Bizu o bănuiește mai întâi pe Rosina, fiindcă femeia pronunțase numele firmei în toiul unei partide de sex, înainte de a fi pusă pe roate mârșava tranzacție, iar mai apoi, compensativ, încredințat de nevinovăția gazdei sale, suspectează de complicitate pe Diana, pe care o vede plimbându-se într-un automobil luxos girat de firma cu pricina. Diana se arată însă jignită de zvonurile din minister (Vereș îi dezvăluise subdirectorului natura raporturilor dintre ea și Lică) și pozează în victimă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Echinox, nr. 1-2-3, 1996. Nicolaescu, Sergiu, Un senator acuză, Editura Pro, București, 1996. Pop-Curșeu, Ioan, Magie și vrăjitorie în cultura română. Istorie, literatură, mentalități, Editura Polirom, Iași, 2013. Raiha,Valentin, În decembrie'89 K.G.B. a aruncat în aer România cu complicitatea unui grup de militari, Editura Ziua-Omega Press Investment, București, 1995. Raiha,Valentin, Revoluția română și jocul serviciilor secrete, Editura Ziua, București, 1995. Roman,Viorel, Imperiul, evreii și românii, Editura Helicon, Timișoara, 1994. Săndulescu, Șerban, Decembrie '89. Lovitura de stat a
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Ibidem, p. 279. 109 Ibidem. 110 Șerban Săndulescu, Decembrie'89. Lovitura de stat a confiscat Revoluția Română, Editura Omega Press Investment, București, 1996. 111 Ibidem, p. 61. 112 Valentin Raiha, În decembrie'89 K.G.B. a aruncat în aer România cu complicitatea unui grup de militari, Editura Ziua-Omega Press Investment, București, 1995. 113 Ibidem, p. 55. 114 Ibidem. 115 Ibidem, p. 57. 116 Ibidem, p. 58. 117 loan Petru Culianu, Păcatul împotriva spiritului. Scrieri politice, Editura Nemira, București, 1999, p. 116. 118
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
mai bine de 20 de ani, deosebit de importantă În evenimente adânc Întipărite În istoria țării. (Ă). Principala calitate a operei lui Ion Pas constă În aceea că nenumărate pagini sunt consacrate demascării politice dusă de cele două partide și a complicității monarhiei puse la cheremul burghezo-moșierimii. (Ă). În cel de-al doilea volum Întâlnim figura de zbir a prefectului poliției, Corbescu. Unealtă a fabricanților și apărător al intereselor celor de la putere. (Ă). Jumătatea celui de-al doilea volum cuprinde perioada de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aflat în centrul vieții domestice, chiar dacă statutul său era ușor ambiguu, greu de definit - când stăpână, când slujitoare. De altfel, rolul pe care doamnele urmau să-l joace în cadrul familiei era trasat cu strictețe încă din copilărie, printro serie de „complicități” instituționale, între care Biserica, școala, dar și familia de proveniență au jucat un rol esențial. Femeia - în dubla ei calitate de mamă și soție - era considerată drept „stâlpul casei”: aceasta avea grijă de locuință, se ocupa de menajul casnic, de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
mai are filosofia dacă ea se recunoaște neputincioasă în fața ucigașilor?; dacă recunoaște că singura ei șansă e să limiteze crimele, fără a putea ataca însăși crima?” Seneca devine, în acest chip, un simbol al eșecului filosofiei și un simbol al complicității omului care gândește. Moartea voluntară nu îl izbăvește. Caminante e o carte de călătorie, rod a optsprezece zile petrecute în Mexic, cam stufoasă și într-un stil exagerat profetic („din ce în ce mai limpede am înțeles că în mine țărâna se întâlnește cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
P. analizează astfel de ecuații delicate, și trebuie spus că dialectica ideilor e mai spectaculoasă la P. decât ficțiunea propriu-zisă. În Un om norocos se află tot un personaj „ciudat” - Daniel Petric, artist conștient de mediocritatea lui -, care nu acceptă complicitățile (mari, infernale) ale lumii în care destinul l-a aruncat fără să îl întrebe. Romanul, scris la persoana întâi, este tot o parabolă neagră, dominată de simboluri rău prevestitoare și dublată de o eseistică morală și filosofică de bună calitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
13) Președintele comisiei de examen ia măsurile necesare în cazul în care un candidat nu s-a putut prezenta la examen sau a fost nevoit să-l întrerupă. ... (14) În cazul constării fraudei sau a tentativei de fraudă sau a complicității la fraudă, în timpul desfășurării examenului oral, se aplică în mod corespunzător prevederile de la § 9 (2). ... (15) Se întocmește un proces verbal pentru fiecare candidat în parte. ... § 14 - Stabilirea rezultatelor examenului. (Consiliul final) (1) După încheierea probelor orale are loc Consiliul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/174001_a_175330]
-
Politic al M.I. făcea parte chiar Nicu Ceaușescu, fiul lui Nicolae Ceaușescu. Dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa, în 28 iulie 1978, și ancheta care a urmat, desfășurată pe parcursul a doi ani de zile, au scos la iveală vastul sistem de complicități dintre reprezentanți ai nomenclaturii de partid și ofițeri superiori din Securitate. Ca o primă și urgentă măsură, a fost emis, la 1 august 1978, Ordinul Ministrului de Interne nr. 0001430 care, „în scopul îmbunătățirii activității de autoapărare, cunoaștere și protecție
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ne amintim c? mul? i intelectuali s-au l? sat cuceri? i �n acei primi ani de �idealurile nobile� ale comunismului � el a trecut f?? i? �n tab? ra celor socoti? i �indezirabili�, pentru c? subminau �dictatură proletariatului�. Autorit?? ile sovietice, �n deplin? complicitate cu cele maghiare, aveau de altfel s? -l �izoleze�, condamn�ndu-l la 25 de ani munc? for? at? ? i deport�ndu-l �n Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. A petrecut �n �paradisul muncitoresc� ? ase ani, �n tabere de reeducare din Siberia, Kazahstan sau din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]