4,459 matches
-
Atât, doar că...” „Doar că?” ridică din sprâncene Noimann-cinicul, a cărui mână se Întinse după cravașa nevăzută. „Doar că iubirea aceasta a dumneavoastră unora li s-ar putea părea suspectă...” „În ce sens suspectă?” Cravașa nevăzută din mâna sa prinse consistență. „În mai multe sensuri”, zise penitentul. „Spuneți-mi”, adăugă el, „un bărbat care e bărbat iubește femeile și tot ce reprezintă ele, nu-i așa?” „Așa e”, aprobă cinicul. Cravașa de aer din mâna sa șfichiui aerul. Biluțele de plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
suprapuneau și se scurtcircuitau Între ele, facând din acest bruiaj alte imagini, pe cât de clare, pe atât de lipsite de sens. Ele i se agățau de trup și de suflet, creând În jurul lui o crustă alunecoasă, transparentă, având ceva din consistența meduzei. Era ca și cum ți s-ar fi prins Între degete o mâzgă lipicioasă, pe care n-o puteai s-o desprinzi nici cu lingura, nici cu cuțitul, aceasta din simplul motiv că, intrând În contatct cu orice corp străin, mâzga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu era Oliver, ci un necunoscut. De altfel, masterandul Lawrence, Întorcându-se În toiul nopții În salon, făcuse jurământul nemișcării. Picioarele Îi prinseseră rădăcini, Întinzându-se sub linoleum, ramurile Își desfăcuseră frunzișul În aer. Pe creștet, penele și creasta căpătaseră consistența pietrei dure. Oliver privea undeva În gol, cu un ochi ațintit Înăuntru și altul În afară, În el și dincolo de el. Nici un mușchi de pe fața sa nu tresărea. Și totuși, nemișcarea absolută era greu de atins. Cu tot efortul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Viața sau arta de a naviga pe apele învolburate ale vieții este o permanentă lecție pe care omul și-o însușește de la naștere până la cel din urmă moment al existenței. Învățătură Învățătura înaltă și temeinică luminează mintea, dând sens și consistență vieții omului. Exersare Așa cum exercițiile fizice fortifică organismul și-i mențin starea de sănătate, tot astfel intelectul trebuie exersat necontenit pentru a-i spori receptivitatea și capacitatea de acumulare, de prelucrare a informațiilor și de creație. Teoria Teoria orientează și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și un beneficiu. Așa este viața, nimic nu se pierde totul se transformă printr-o reciclare permanentă. Este destul de trist să vezi persoane încă tinere care au renunțat la activități sociale condamnându-se la o viață lipsită de sens și consistență, adăugând ani vieții, dar nu vieții ani. Cu toții am contribuit la această situație plătind mereu o cotă sistemului de sănătate, totul a fost premeditat, deci atras ca și cum cineva știa că ne vom îmbolnăvi. Nimic mai adevărat, asta este societatea, sistemul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
semn al minții. Dar ceasul adevărat al poeziei trebuie să bată cât mai aproape de acest semn. " EVOLUȚIA POEZIEI LIRICE" DUPĂ E. LOVINESCU Reaua piază aținea drumul Cavalerului Tristei Figuri. Mai urgisit decât dânsul, din calea mea se spulberă până și consistența Morii. Mi-e dat să mă bat azi cu singur Vântul - și nici atât. Ce nume decent pentru Vîntul-căzut, Vîntul-baltă? Aerul care se surpă, incoherent, tăiat ca laptele: neantul fără virginitate, haosul fără șanse? Câți pricep valoarea de simplă convențiune a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
n-a însemnat niciodată a ticlui versuri ușor digerabile, ci rara aventură a unui vers într-adevăr esențial. Pentru acest fapt preponderent, pregătit de timpuri cu mai mare avariție decât o abordare de astre, pentru determinarea sau provocarea Versului Jubilator, Consistență și Nedeterminare unite, tehnicile oamenilor abia ajung. * Îmi dau seama însă cât de ridicul poate fi cuvântul arzător și profetic. Se cuvine să închei aceste rânduri cu un surâs cât mai curtenitor. fantezie, n-a fost decât, câteva minute, o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bucată a Iluminațiilor, Geniu (Génie). Ea ne vestește nu atât domnia Frumosului sau a Binelui, cât aceea a unui principiu mai riguros: Adevărul "străbătut de violențe noi"; instaurarea unui mod imediat de gândire, mod ce depășește știința ancilară și devine consistență. Aceasta este și concluzia lui Poe în Eureka. Astfel, prin scrisul său inspirat, el îi restituie științei caracterul sacru. * În încheiere, trebuie să recunoaștem că acest din urmă Rimbaud pune probleme care depășesc arta cu mult și sunt menite să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a vederii, prin tot gândul cufundat și geometric la care te-am strigat! Mersul tău până sub corturile atîtei supunătoare frumuseți se măsoară cu amplitudinile harfei, cu intuițiile tale de termen al unei poetice rase. Dar două se dovediră căile Consistenței. Locuire, pornind din pământurile tale, pe orbitele rigide ale mărilor se imprimă în asimptotic declin. Să descuiem acele încăperi oceanice... Dincolo de tronul occidental, căzut pe mările Javei; având oroarea Polului Sud, prin alaiul strident, străveziu, dens desă-vîrșit al zidurilor universului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu se mai trezește...“. „Atunci să-l lăsăm să doarmă“, am spus și mă întrebam de ce vorbeam pe șoptite. „Va să zică, domnule Sima, locuiți împreună...“ „Da’ de unde !“, mi-a explicat domnul Sima, „El e aici doar în treacăt, ca să mai prindă consistență...“. „Dacă doarme“, am spus, de data asta cu glas tare, „poate că ar fi mai bine să tăcem“. „Așa e“, a convenit domnul Sima. „Să stăm jos și să tăcem.“ Ne-am așezat fiecare pe câte un scaun și am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
prefăcîndu-se dezinteresat. Ce-mi aduceți domniile voastre? Am aruncat o privire spre tata. El a Încuviințat. Fără alt preambul, i-am Întins cartea lui Barceló. Librarul a luat-o cu o mînă expertă. Degetele lui de pianist a explorarat grabnic textura, consistența și starea. Exhibîndu-și zîmbetul florentin, Barceló a localizat pagina de ediție și a inspectat cu o intensitate de polițist vreme de un minut. Ceilalți Îl observau În tăcere, ca și cum așteptau un miracol sau permisiunea de a respira din nou. — Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aduse de cerșetor nu se puteau recupera nici măcar pantofii. I-am ales o pereche pe care tata a nu prea Îi Încălța, fiindcă Îi rămăseseră mici. Am Învelit În hîrtie de ziar zdrențele, inclusiv niște chiloți care aveau culoarea și consistența șuncii muntenești, și le-am vîrÎt În lada de gunoi. CÎnd m-am Întors În baie, tata Îl bărbierea pe Fermín Romero de Torres În cadă. Palid și mirosind a săpun, părea un om cu douăzeci de ani mai tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acuma, sub căciula unui acoperiș de țiglă roșie, unde străbunici din poze ale unui secol expirat îngălbenesc tot mai tare, privind-o printre aburii mâncării și prin pulberea zidurilor, care se prăbușesc în orele de program ale șantierului, dând o consistență brun-roșiatică atmosferei de pretutindeni, de afară și din casă. Totul, aici, e înconjurat de o vagă sferă cărămizie, acoperișurile, ce se deșelaseră lent sub vremuri, nu mai există la locul lor, schelete de ziduri, cu contururi roșcate, aproape gingivale, asamblează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răriseră simțitor și că se afla în plină Câmpie a Bărăganului. Alte clădiri nu mai erau, hotelul Palace-Afrodita găsindu-se pe liziera deșertului Bucureștilor. În afară de vuietul îndepărtat, de mare oraș, al Capitalei, în noaptea neagră nu se mai auzea nimic, consistența tăcerii Bărăganului făcând să-i țiuie urechile. Te pomenești că zevzecul ăla de șmenar de București m-a purtat pe unde știe el, lepădându-mă aici, la capătul lumii! își zise Vladimir, cu nemulțumire și bruscă îngrijorare. Într-o lamentabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
putut. Pe scurt, cred că mă săturasem de jocurile astea sexuale În care se punea accentul doar pe formă, probabil că până atunci mă atrăseseră În mod inconștient, dar acum descopeream brusc că erau cu totul lipsite de sens, de consistență. Din acea zi m-am hotărât să-mi reduc numărul clienților și treptat am devenit o stăpână rece și calculată, pentru care conta mai mult calculul matematic decât dorințele personale. Aș putea să spun că mi-am redus aria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cine să se ia după tine!...“ Keiko Kataoka era gata să pună stăpânire pe tot ce Însemnam eu ca persoană. Nu aveam Însă senzația că experimentam această stare pentru prima dată. Mi-a revenit În minte, după ani de zile, consistența cuvântului personalitate. Personalitate, nu caracter, cu alte cuvinte, ceea ce mă caracteriza ca ființă umană, esența existenței mele. Puteam fi Încadrat Într-o anumită categorie de oameni. Identitatea unui om este alcătuită dintr-o sumă de factori: poziția pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și se umezește instantaneu Încât, oricât m-aș mișca de puternic, nu-i simt pe deplin pereții vaginului. Cum să spun? Precum carnea de porc Îngrășat numai cu cartofi, care parcă nu are nici un gust, deși se simte o oarecare consistență când o mesteci. Însă, după ceva timp, după ce depășești un anumit prag, Îi simți mucoasa vaginului contractându-se, de parcă ar fi trecut brusc pe un motor turbo de camion, Întreg corpul Începe să-i tremure, și atunci e momentul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lăsată de... ” (MERIDIAN - nr. 40/1992Ă O notiță găsită într-una din gazetele aduse în Stabiliment. Pentru că unui sugar, un iepure i-a mâncat câteva degete și i-a ros o ureche, încerci satisfacția unei confirmări neașteptate. Urecheații Filozofului capătă consistență: nu sunt plăsmuirea aberantă a unui prozator cuprins de spaime! Iepurii pot devora oameni! Când autorul intră prea mult în pielea personajelor, e semn sigur de țicneală; te comporți tot mai bizar. Te-a rugat, cândva, iubita de atunci, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cerul la ochi cu o batistă, apoi pășea în taină: Pasul acesta este al meu, pasul acela este al ei și iar al meu. Pasul meu nu poate exista fără pasul ei. Cine pe cine trece de mână? Depărtările dau consistență libertății. În doi, libertatea este preaplinul de Dumnezeu, libertatea de unul singur, instantaneu în icoană cât să treacă ploaia. Deschidea ușa, primul pas în șotron, și al doilea pas, și al treilea... Șotronul, întins pe spate, cu fața spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dezasamblată a cuiva care cu mult timp În urmă a Încetat să mai existe, nu-i rămâne decât să dispară. Și asta este exact ceea ce tocmai i se Întâmplă, din cap până-n picioare. În fața ochilor noștri uimiți oasele Își pierd consistența și duritatea, Încet-Încet li se atenuează contururile, ceea ce era solid devine gazos, se Împrăștie În toate direcțiile ca o ceață subțire, e ca și cum scheletul s-ar evapora, acum nu mai este decât o schiță imprecisă prin care se poate vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sus și în jos deasupra mesei de marmură, poalele fustei ei se ridică în spate cu câțiva centimetri și dezvăluie scobitura dintre pulpă și mușchiul femurului, unde pielea e mai albă, brăzdată de o venă subțire, albastră. Personajele capătă încet-încet consistență, prin acumularea de detalii minuțioase și de gesturi precise, dar și de replici, frânturi de conversație, ca atunci când bătrânul Hunder spune: „Cel de anul ăsta nu te face să-ți sară căciula ca cel de anul trecut“, și după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trecutul meu necunoscut un secret pe care să-l pot anexa la trecutul sau la viitorul meu. Pagina pe care o citești ar trebui să exprime acest contact violent, cu lovituri surde și dureroase, cu răspunsuri sălbatice și sfâșietoare, această consistență a acțiunii unui trup asupra unui alt trup, modelarea efortului și precizia propriei receptivități, adaptându-le la imaginea reflectată, pe care adversarul ți-o trimite ca o oglindă. Dar, dacă senzațiile pe care ți le evocă lectura rămân sărace în comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
diferită de trupul osos al lui Ponko, și chiar a o poseda pe Zwida, moliciunea mistuitoare pe care-mi închipui că o are Zwida; posedarea unei Brigd pe care o simt deja pierdută și a unei Zwida, care are doar consistența noncorporală a unei fotografii sub sticlă. Încerc în mod inutil să strâng în încolăcirea de trupuri bărbătești dușmane și identice acele fantasme de femei care dispar în diversitatea lor de neatins; încerc, în același timp, să mă lovesc pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
minunată aventură de vacanță. Dar eu i-am zis să se oprească. Kevin ridică privirea de pe biroul la care stătea în celălalt capăt al camerei și zâmbi. Conversația asta pare mult mai interesantă decât emailul pacientei mele care-mi descrie consistența scurgerii pe care o are. Închise laptopul și veni s-o sărute pe Emmy pe obraz, apoi o cuprinse pe Izzie într-o îmbrățișare caldă, de bun venit. Mi-a fost dor de tine, iubito, îi șopti el la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
seriei de analize începute de câteva zile. Când un microb, spune Rieux după o scurtă tăcere, este capabil ca în timp de trei zile să mărească de trei ori volumul splinei, să dea ganglionilor mezenterici volumul unei portocale și o consistență păstoasă, acest microb tocmai că nu îndreptățește ezitările. Focarele de infecție sunt în extensie crescândă. În ritmul în care se răspândește maladia, dacă nu e oprită energic, ea riscă să omoare jumătate din oraș în mai puțin de două luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]