KorAP: Find »[drukola/base=convorbire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...146 147 148 ...562 >

14,043 matches

Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753

și la întreaga abilitate de persuasiune conjugată a membrilor săi spre a-și atinge scopul propus. Nicolae Ceaușescu, la indicația conducerii de la București, a cerut o întrevedere specială cu Peng Zhen, în cursul căreia a solicitat o nouă ședință de convorbiri între cele două delegații. Ședința a avut loc. Deși Ion Gheorghe Maurer aprecia ca în programata întâlnire cu Mao Zedong să nu mai fie reluată pledoaria în favoarea încetării polemice publice, totuși ea a fost inițiată de Nicolae Ceaușescu. Cu toate

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
să vă convingem nici pe dumneavoastră, nici pe tovarășii dumneavoastră, după cum ei au avut poate nenorocul de a nu ne fi convins nici ei". Evoluția lucrurilor ne va arăta cine în această apreciere a avut dreptate" a subliniat liderul român. Convorbirile desfășurate de-a lungul a șapte zile pe acest subiect au adus în atenția și spre știința interlocutorilor așa după cum au recunoscut și Ion Gheorghe Maurer, și Liu Shaoqi o sumedenie de informații despre cele două partide, despre experiența lor

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
monumente și situri istorice și culturale etc. Atmosfera statornicită a fost una de înțelegere și prietenie. Delegația a părăsit China și, după un sejur în Coreea, s-a oprit la Pițunda, în Uniunea Sovietică, unde potrivit aranjamentului inițial a avut convorbiri cu Nikita S. Hrușciov și alți lideri sovietici. Delegația promisese că va informa conducerea P.C.U.S. despre convorbirile de la Beijing. În noaptea de 13-14 martie 1964, mass-media chineze reiau polemica publică. Așa se face că răspunsul încredințat delegației române de Partidul

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
a părăsit China și, după un sejur în Coreea, s-a oprit la Pițunda, în Uniunea Sovietică, unde potrivit aranjamentului inițial a avut convorbiri cu Nikita S. Hrușciov și alți lideri sovietici. Delegația promisese că va informa conducerea P.C.U.S. despre convorbirile de la Beijing. În noaptea de 13-14 martie 1964, mass-media chineze reiau polemica publică. Așa se face că răspunsul încredințat delegației române de Partidul Comunist Chinez spre a fi transmis conducerii P.C.U.S. ajunge la aceasta cu anticipație. Liu Shaoqi îl rugase

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
disputa teritorială și trasarea frontierei dintre URSS și R.P.C. și a avertizat delegația ca România să nu ridice problema Basarabiei act pe care Emil Bodnăraș îl va califica mai târziu drept provocator. În luna iulie a aceluiași an, într-o convorbire cu socialiștii japonezi, Mao Zedong menționează Basarabia printre teritoriile altor state ocupate cu forța de Uniunea Sovietică; scopul lui este lesne de înțeles. Liderii români vor continua să-i informeze pe liderii chinezi despre evoluțiile din Basarabia, mai cu seamă

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
se statornicească în Kazahstan. Logica lucrurilor îi va duce pe români la publicarea, nu peste multă vreme, a scrierii lui Karl Marx: ,,Însemnări despre Români", care fundamenta apartenența la România a teritoriului dintre Prut și Nistru. Ca și în cazul convorbirilor cu conducerea Partidului Comunist Chinez, și în acest caz, delegația română are șansa să cunoască nemijlocit informații cu care opera una din superputeri, ca și resorturile deciziilor ei și intențiilor ei pe viitor. Familiarizarea conducerii României cu toate acestea îi

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
intereselor naționale, a căror legitimitate nu putea fi pusă de nimeni la îndoială. Despre România anilor '60 se vorbește în termeni elogioși. După ce, la 19 martie 1964, Nicolae Ceaușescu a informat conducerea Partidului Comunist Chinez, prin intermediul ambasadei de la București, despre convorbirile româno-sovietice de la Pițunda, între conducerile P.M.R. și P.C.C., ale României și Chinei s-a angajat un dialog substanțial, fie direct, fie prin intermediul misiunilor diplomatice de la București, respectiv Beijing. Astfel, până în martie 1965, timp în care acest dialog a consacrat solidaritatea

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
București, respectiv Beijing. Astfel, până în martie 1965, timp în care acest dialog a consacrat solidaritatea româno-chineză, se înregistrează următoarele contacte importante: audiența la Gheorghe Gheorghiu-Dej a noului ambasador chinez, Liu Fang, cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare (10 aprilie 1964); convorbirea, prilejuită de dejunul oferit de Gheorghe Gheorghiu-Dej ambasadorului Liu Fang, la Snagov (5 iunie 1964); audiența la Zhou Enlai, Peng Zhen și Chen Yi a ambasadorului Dumitru Gheorghiu (17 iulie 1964); audiența la Gheorghe Apostol și Emil Bodnăraș a ambasadorului

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
1964); audiența la Gheorghe Apostol și Emil Bodnăraș a ambasadorului Liu Fang, la Snagov (28 iulie 1964); primirea la Gheorghe Gheorghiu-Dej a delegației chineze, condusă de Li Xiannian, prezentă la București la sărbătorirea zilei de 23 August (19 august 1964); convorbirile delegației române, condusă de Ion Gheorghe Maurer, prezentă la Beijing la sărbătorirea zilei de 1 Octombrie, cu Zhou Enlai (29 și 30 septembrie; 6 și 7 octombrie 1964), cu Liu Shaoqi (7 octombrie 1964), cu Mao Zedong (8 octombrie 1964

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
delegației române, condusă de Ion Gheorghe Maurer, prezentă la Beijing la sărbătorirea zilei de 1 Octombrie, cu Zhou Enlai (29 și 30 septembrie; 6 și 7 octombrie 1964), cu Liu Shaoqi (7 octombrie 1964), cu Mao Zedong (8 octombrie 1964); convorbirile dintre delegația română, condusă de Ion Gheorghe Maurer, și delegația chineză, condusă de Zhou Enlai, prezentă, la Moscova, la sărbătorirea zilei de 7 Noiembrie (7, 8 și 12 noiembrie 1964); audiența la Emil Bodnăraș a ambasadorului Liu Fang ( 24 noiembrie

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
ambasadorului Liu Fang (1 ianuarie 1965); audiența la Emil Bodnăraș a ambasadorului Liu Fang (9 ianuarie 1965); audiența la Emil Bodnăraș a ambasadorului Liu Fang (14 ianuarie 1965); audiența la Ion Gheorghe Maurer a ambasadorului Liu Fang (28 ianuarie 1965); convorbirile dintre Nicolae Ceaușescu și delegația chineză, condusă de Zhou Enlai, prezentă la București la funeraliile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Subiectele abordate sunt numeroase și foarte importante. Comentarea lor prilejuiește identificarea interesului fiecărei părți pentru o soluționare sau alta a problemelor dezbătute

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
în posibilitățile sale de a-și promova punctele de vedere în Organizația Tratatului de la Varșovia. Primirea ambasadorului Chinei, la 21 septembrie 1965, de către secretarul general al C.C. al P.C.R., este inițiată de Nicolae Ceaușescu spre a informa conducerea chineză despre convorbirile prilejuite de vizita delegației române în Uniunea Sovietică. Astfel conducerii chineze i se face cunoscut întregul inventar al litigiilor româno-sovietice, dovedindu-se disponibilitatea pentru un schimb sincer de informații și opinii și încrederea că liderii chinezi vor simpatiza cu pozițiile

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
din conflict prin negocieri și dorința Washington-ului de a fi încunoștințat de eventuale semnale venite din partea Hanoi-ului, ca și problema Kashmir-ului, raportată la ambițiile inacceptabile ale Indiei. Audiența, a cărei tematică se lărgește considerabil și care face trimiteri la convorbiri cu oficialități americane, se va constitui ca un precedent care va favoriza extinderea dialogului româno-chinez la ampla problematică a lumii. De pe acum liderii români și chinezi se vor simți tentați să se consulte frecvent în definitivarea pozițiilor lor față de agenda

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
tentați să se consulte frecvent în definitivarea pozițiilor lor față de agenda internațională. O dovadă în acest sens o oferă oprirea la Beijing în mai 1966 a delegației române, condusă de Emil Bodnăraș, ce se întorcea în patrie venind de la Hanoi. Convorbirile îmbrățișează problematica vastă a relațiilor fiecăreia din cele două țări cu celelalte țări ale lumii, cu un anume accent pe relațiile cu Vietnamul și solidaritatea cu lupta poporului vietnamez, în spiritul într-ajutorării și al preîntâmpinării actelor adversarilor de a

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
eveniment cu o semnificație deosebită și de natură hotărâtoare în evoluția relațiilor româno-chineze. După mareșalul Zhu De, care întreprinsese o vizită în România în 1955, Zhou Enlai era a doua figură proeminentă din conducerea superioară a Chinei, care vizita România. Convorbirilor cu liderul chinez li s-au alocat șapte zile, iar oaspetelui i s-a organizat un program bogat și divers, menit a-l edifica asupra progreselor și realizărilor României. Convorbirile, desfășurate la București și la Neptun, au pus din nou

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
figură proeminentă din conducerea superioară a Chinei, care vizita România. Convorbirilor cu liderul chinez li s-au alocat șapte zile, iar oaspetelui i s-a organizat un program bogat și divers, menit a-l edifica asupra progreselor și realizărilor României. Convorbirile, desfășurate la București și la Neptun, au pus din nou în evidență disponibilitatea și dorința părților de a se informa fără rezerve despre evoluțiile din propriile țări, situația internațională și perspectivele relațiilor bilaterale. Starea de spirit solidară, chiar dacă au fost

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
România, liderul chinez a lăsat să se înțeleagă că Beijing-ul nu mai dispune de mijloace de a înrâuri din interior evoluțiile din cele două formațiuni. Pe de altă parte, liderii români, care doar cu câteva săptămâni în urmă avuseseră convorbiri cu Leonid I. Brejnev, care vizitase România, deși constatau pericolele pe care le reprezentau inițiativele vizând unificarea planurilor de dezvoltare a economiilor naționale, formarea comandamentului unit, a comisiei miniștrilor de Externe și a secretariatului unic, învederau credința că, odată cu depășirea

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-erau tot atât de vinovați de intervenție datorită orientărilor lor care s-au îndepărtat de marxism-leninism și au îmbrățișat capitularea, conducerea chineză, prin declarația premierului Zhou Enlai, a condamnat vehement ,,invazia sovietică" și a reafirmat solidaritatea poporului chinez cu poporul român. În convorbirea particulară avută cu ambasadorul României, înainte de începerea recepției de 23 August, premierul Zhou Enlai a recomandat românilor să reziste, asigurându-i că le va furniza și tunuri la nevoie. Declarația chineză, căreia i s-a alăturat imediat și avertismentul formulat

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
contact cu lumea exterioară a P.C.C., în dorința de a normaliza relațiile de stat cu URSS și a reglementa problemele de frontieră, începând prin detensionarea situației de-a lungul graniței, în reacția pozitivă la inițiativa americană de a fi reluate convorbirile ambasadoriale de la Varșovia etc. Mai apoi, ea și-a găsit expresia în hotărârea conducerii chineze de a acorda ajutor forțelor de stânga, antiimperialiste, aflate în nevoie. Delegația română, căreia i-a fost rezervată o primire pe cât de onorantă pe atât

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
2,5 ori în ultimii cinci ani). Delegația, care prezentase părții chineze o listă de mărfuri necesare României pentru a diminua efectele inundațiilor o listă ce se adăuga ajutoarelor umanitare constând din echipamente medicale, medicamente etc. și care aflase în timpul convorbirilor cu premierul Zhou Enlai că unele mărfuri vor putea fi livrate integral, altele parțial, iar altele nu vor putea fi furnizate datorită penuriei lor și obligațiilor la export, este încunoștințată în ajunul plecării că, din indicația președintelui Mao Zedong, cu

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
ca și în ultimii ani, și anume, că lupta Chinei din afară împotriva social-imperialismului poate fi mai viguroasă și mai eficace, răspuns ce nu era lipsit de temei era limpede că România se simțea mai puțin amenințată, cu deosebire după convorbirile cu conducerea URSS din 1970, și că dorea mai degrabă să se ajungă la reconcilierea dintre părțile aflate în divergență. Sprijinul pentru consolidarea și afirmarea României și-a găsit însă expresia în confirmarea aranjamentelor anterioare privind schimburile comerciale și cooperarea

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
în divergență. Sprijinul pentru consolidarea și afirmarea României și-a găsit însă expresia în confirmarea aranjamentelor anterioare privind schimburile comerciale și cooperarea economică, ca și în acceptarea de către guvernul Chinei de a mai acorda un credit în condiții avantajoase României. Convorbirea privind interesul pentru normalizarea relațiilor sino-americane perspectivă evident favorabilă consolidării independenței României a fost mai substanțială, ea depășind practica de până atunci, potrivit căreia partea română expunea pe larg mesajele americane, la care se primeau informații sau comentarii laconice. De

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
avea loc vizita la Beijing a consilierului Henry Kissinger, iar cu prilejul vizitei în SUA a președintelui României, Nicolae Ceaușescu, președintele SUA, Richard Nixon, va adresa public elogii și mulțumiri șefului statului român pentru contribuția sa la normalizarea raporturilor sino-americane. Convorbirea privind raporturile sino-sovietice au fost marcate de o atitudine mai constructivă a părții chineze, care, de altfel, a solicitat delegației române să transmită președintelui Consiliului de Miniștri al URSS, Alexei Kosâghin salutări, odată cu reiterarea pașilor ce s-ar cuveni a

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
realizarea proiectului lor, vor întreține cu perseverență pe căi diplomatice dialogul cu conducerea chineză. În septembrie 1973, s-a apreciat oportun ca la Beijing să se deplaseze o delegație a Partidului Comunist Român, condusă de Emil Bodnăraș. Delegația a avut convorbiri cu Zhou Enlai, în calitate de vicepreședinte al C.C. al P.C.C., asistat de Zhang Chunqiao, membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic al C.C. al P.C.C. Invocând drept argument dorința de a da o amplă și întinsă perspectivă relațiilor româno-chineze, Emil Bodnăraș

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
Stat, a dat un plus de semnificație sărbătoririi evenimentului, cu atât mai mult cu cât Uniunea Sovietică era reprezentată de o delegație condusă de Alexei Kosâghin, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S., președintele Consiliului de Miniștri al URSS.. Convorbirile, consacrate mai ales problematicii internaționale, relevă o adâncire a cunoașterii între cele două părți și a disponibilității de a-și armoniza pozițiile, cu atât mai mult cu cât în 1973-1974 sporiseră schimburile comerciale, se realizaseră progrese însemnate în valorificarea creditelor

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]