4,002 matches
-
și căldura bălții de apă de mare de sub mine, cerul senin și luminos. Părul lui Scout căzându-i de-o parte și alta a feței, astfel că vârfurile șuvițelor i se întâlneau deasupra bărbiei, chipul ei palid, ascuns în spatele acelor cortine negre. Sprâncenele îi erau doar puțin încovoiate, umbra îngrijorării. Am încuviințat ușor în semn de sunt bine și ea îmi aruncă un zâmbet cu buzele strânse și se îndepărtă, lăsându-mi în câmpul vizual un covor luminos și neîntrerupt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
el. Aproape că l-am prins. — Cineva aproape că a prins pe cineva, zise Scout, apărându-și ochii cu mâna, uitându-se în continuare la mare. — Dorothy. — Da, da, căpitane. Butoaiele prinseră viteză spre noi, fiecare ridicând în aer o cortină de apă deasupra și în jurul lui. De pe puntea superioară vedeam umbra întunecată, în formă de torpilă a rechinului ridicându-se la suprafață. Înotătoarea ieși iar din apă. Fidorous adoptă poziția de tragere, cu arma la umăr. Ludovicianul se ridică mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Te-am dezamăgit o dată, Eric, iar acum am făcut-o din nou. V-am dezamăgit pe amândoi. În timp ce vorbi, toate scuturile și măștile și personalitățile se năruiră. În sfârșit, era adevăratul Fidorous: un bătrân obosit și umil care ieșea de după cortina-i măreață. — Nu e nevoie să... Nu, Eric, te rog să nu-mi cauți scuze. Asta e vina mea. Sunt un bătrân prost și egoist, care a crezut că poate îndrepta totul exact ca-n una dintre poveștile alea vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înclinându-se și mai tare. Brr, brr. Bule și stropi de apă și frânturi dintr-o uriașă formă cenușie în apa albă, înspumată. Eu ridicând sulița și nefiind în stare să văd, decât cenușiul din apa albă, strigând ceva. Jeturi, cortine de apă lovindu-mă pe mine și puntea, ceva agitând marea calmă, înspumând-o, și eu strigând trage-o sus, trage, trage cușca, și eu strigând nu-l văd ca lumea. Butoaiele agitându-se prin spumă și vinciul scârțâind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cablul negru derulându-se de pe punte. Barca pârâind. Fidorous tăind frânghiile și cușca diformă și eu sărind după cablul care se derula de pe punte și apucându-l, trăgându-l. Trăgându-l în spate, trăgând sulița înapoi. Spumă și stropi și cortine de apă. Vinciul smulgându-se din peretele bărcii și prăbușindu-se greoi, prăbușindu-se greoi peste doctorul Fidorous și atât el, cât și vinciul căzând în cușcă și cabluri și frânghie și butoaie și Fidorous aruncat acolo de vinci. Sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bezele delicate Între cei care se cunoșteau sau care mai sperau să se cunoască Într-o bună zi, dar, pe măsură ce lunile au trecut, au rămas doar privirile, lungi, limpezi, nemișcate și inutile, ca niște curcubeie lipsite de culoare. După ce nici o cortină nu s-a mai ridicat, au Început să moară și clădirile. Unele, distruse de incendii mocnite, altele, pulverizate de exploziile violente cauzate de instalațiile de gaze, cele mai multe degradându-se Însă Încet, ca inșii a căror Îmbrăcăminte de piatră fuseseră cândva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se plimbau cu fetele prin parc, eu ieșeam tehui de cap din bibliotecă, împleticindu-mă pe sub pereți. Simțeam un soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
apere patria - erau înarmați până în dinți de către stat. Armată federală, artilerie, trenuri blindate. Iar de cealaltă parte: mitraliere fără nici o șansă, cuiburi cu spini ale unor păsări slăbănoage în spatele ferestrelor marilor clădiri ale municipalității, în căminele muncitorești. Cuiburi de mitraliere. Cortina istoriei, croită din unul și același material, e sfâșiată și crapă ca un pepene copt: aici cei deposedați de drepturi, dincolo cei lipsiți de ele. Iar purtătorii de cuvânt ai justiției se țin departe de împușcături și manevrează șomajul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Iar purtătorii de cuvânt ai justiției se țin departe de împușcături și manevrează șomajul și drumul pe care‑l ia avuția națională, drum ce sfârșește în întuneric, pentru a ieși curând iar la lumină, sub forma unui război mondial. Trag cortina de oameni încolo și încoace, de sforile speculației bursiere, ale traficului de arme, ale scamatoriilor cu prețuri și salarii, ale inflației, rasismului, instigării la război. Lui Hans nu‑i vine altceva mai bun în minte decât să se dea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
el pe terasă ca să admirați o clipă perspectiva ce se deschide spre rîu. Seara se lasă repede și paharele Înalte, aburite, din mîinile voastre scot un clinchet plăcut, orașul gigantic strălucește sub ochii tăi Într-o panoramă uimitoare proiectată pe cortina turnurilor presărate de stele, Împodobite cu pulberea de diamant a milioane de lumini, dincolo de care soarele a apus iar lumina roșiatică a zilei se stinge și Întinzîndu-se peste rîu - cuprins de o bucurie Înălțătoare, vezi cum trec bărci, remorchere, șlepuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
căpătat pentru bunăstarea noastră, că pentru scăderea continuă a acestei bunăstări, am primit destule acțiuni, cât se poate de directe. Citeam azi că o mare parte din vameșii arestați la vama Siret au fost eliberați. Mâine, poimâine urmează și ceilalți, cortina se va trage peste comedia asta și miștocăreala cu mascați, descinderi în toiul nopții, cătușe, arestări preventive pe 29 de zile, va rămâne în amintirea poporului ca un spectacol reușit și mai presus de toate gratuit pentru întreaga prostime. Fiți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
traversat ciclic de kyrie eleison - laitmotiv la nivelul întregului -, a cărui psalmodiere e modulată de un Deget de foc, în puterea căruia e totul, fiindcă Degetul e Cel care trage / Și astăzi în fiecare seară / Pe o sârmă de aur cortina cerului, într-o stare, indusă și eului liric, între ludic și grav. Livrescul, pentru un locuitor din galaxia gutemberg / Gutemberg Galaxy, este un palier evident, firesc al poemelor și, asumându-și influențe folclorice, precum în Nabucodonosor sau în parabole (Dealul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Gagarin și toată lumea vorbea despre un oarece dezgheț, lucrurile au început s-o ia razna. Nu mi-a plăcut deloc cum arată situația. Slavă Domnului că s-a dovedit a fi o furtună într-un pahar cu apă. Mai întâi Cortina se ridică, iar acum rusnacii încep să arunce din nou cu artificii. Se pare că afacerile noastre vor prospera din nou. Își golește paharul și-l bate pe spate pe vărul lui cu afecțiune. Desigur, pot vorbi cu tine despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Peduzzi nu-i plăcea s-o știe mergând așa, În spate. „Signorina“, o strigă el, făcând cu ochiul tânărului, „vino-ncoace, mergi cu noi. Signora, vino-ncoa. Să mergem Împreună“. Peduzzi voia să meargă așa, toți trei, Împreună, pe strada Cortina. Soția rămase-n spate, urmându-i posomorâtă. „Signorina“, strigă Peduzzi cu tandrețe-n glas, „hai, vino lângă noi“. Tânărul domn privi Înapoi și-i strigă ceva. Soția grăbi pasul și veni lângă ei. Peduzzi Îi salută ceremonios pe toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și-n jos după colțul clădirii, ferindu-se de vânt și ținând undițele. Haideți, spuse. Duc eu undițele. Ce contează dacă mă vede cineva cu ele? N-o să se ia nimeni de noi. Nu se ia nimeni de mine În Cortina. Mă știu cu ăia de la municipio. Am fost soldat. Toți din orașu’ acesta mă plac. Vând broaște. Și ce dacă-i interzis pescuitul? Nu contează. Chiar deloc. Nici o problemă. Păstrăvi mari, vă zic eu. O grămadă. Coborau dealul spre râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
seara asta. Al doilea soldat: Ești de prea mult timp aici. Al treilea soldat: Nu-i vorba doar de asta. Pur și simplu, mă simt ca dracu’. Al doilea soldat roman: Stai de prea mult timp aici. Asta-i tot. CORTINA Poveste banală Deci mâncă o portocală, scuipând ușor sâmburii. Afară, ninsoarea se prefăcuse-n ploaie. Înăuntru, soba electrică nu părea să dea ceva căldură, așa că, sculându-se de la masa de scris, se rezemă de ea. Ce bine se simțea! Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
generațiilor asemeni spaimelor de la Maidanek sau Auschwitz. Ce va urma? Nici un răspuns. Nici măcar posturile de radio străine, pe care cei mai mulți le ascultau În taină seară de seară, nu făceau vreun pronostic; ipoteze care așezau ceață peste idei; aici, În spatele marii cortine, nimeni nu Îndrăznea să comenteze. - A murit, un om, dar nu și sistemul, domnule judecător. - Nu cred. - Tatăl dumneavoastră ce spune? - Ca și mine; nu crede că nu se va Întîmpla nimic, susține că moartea aceasta, nefiind o moarte oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
clientela veselă a serii, ei erau Îmbrăcați În costum negru, cămăși albe și papion, mîndri cînd erau solicitați cu apelativul „picolo”, amintind de lumea Europei de Apus de vremurile de altădată, de care ne despărțea ca-ntr-o capcană imensa cortină de fier despre care nu aveai voie să vorbești. Era În felul acesta o comunicare secretă, - și cîte alte asemenea, nenumite, - care hrăneau din umbră istoria, fiecare făcîndu-se a nu Înțelege. „Chiar nu Înțelegeți, domnule judecător?” părea să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tonalitatea vocii și În inflexiunile rostirilor ce urmară (după ce servi șirul de meseni, Își aduse un scaun și, forțînd un mic deranjament, se așeză Între mine și cel din dreapta, secretarul școlii, un bărbat tînăr și chipeș) o ridicare de mari cortine peste timpuri În adevăr uitate; ningea pe cîmpuri albite și eu mă plimbam cu ea pe drumul comunal de acum patru decenii, ea alunecă, zăpada era pe alocuri Întărită, și ca să nu cadă o prinsei În brațe, vrui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
A răma s tâ nără. De altfel, era pregătită pentru o asemenea în tâln ire: „Vino, am învățat tot ce era necesar pentru fantastica noastră întâlnire... Mai rămâne premiera, singura reprezentație... Vino! Reprezentația începuse. Familia, prin înmănuncherea versurilor ei, ridicase cortina! Liviu Romoșan Academia vieții(Publicat în „Pagini medicale bârlădene ” nr. 130 -131/2009 ) Înmormântată atâta vreme, memorialistica renaște. Renaște și se dovedește a fi - se putea altfel? - o literatură de interes. Mai ales aceea scrisă de autori care, într-o
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
agresivitate — că muz eele noastre, au avu până acum, o viață fictivă. Cu cât mai fictivă,— cu atât mai costisitoare pentru Stat. Personal, nimeni nʹare nici o vină în această sinistră comedie — (a muzeelor publice) — care sʹa jucat până acum, cu cortina lăsată și în aplauzele unor, laolată, spectatori și beneficiari, direct interesați. Singurul vinovat — (un vinovat pe care niciodată și nimeni nu l-a putut trage la răspundere, fiindcă e un uriaș imbecil, permanent invizibil și niciodată ses izab il) ... este
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Naema, În ciuda fratelui surdomut, e și ea omorîtă cu pietre. „M-am simțit cam sulă”, filozofează Șimon cînd ajunge la New York, la tatăl lui mort și la soră-sa vie, Huguette. Cu toate astea, nu se acomodează cu America. Iar cortina, În loc să cadă peste autoare, cade pe noi. Bănuiesc că Amanda a adunat cîteva informații despre Kabul (senzația este că n-a pășit vreodată pe-acolo, iar dacă da, atunci e amblioapă) pentru că-i trebuia un fundal exotic, așa cum se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
inert în fața fetelor astea, care se țineau de mână, sub cerul unui început de seară așa cum niciodată nu văzusem. Am avut o senzație ciudată de vis, de decor schimbat într-o clipită. Parcă s-ar fi ridicat de undeva o cortină. Sau poate mă schimbasem eu; nu știu. ― N-am mai citit de mult povești, răspunsei după o destul de lungă pauză. Și apoi, mai e ceva: eu nu știu să povestesc. E un dar ăsta al poveștilor. Nu-l are oricine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aceea. Pe malul mării. O plajă pustie pe malul Mării Negre, anunța Corul. Într-o seară de noiembrie... Și, totuși, intervenea Ieronim, autorul scrie limpede că scena reprezintă curtea unei case de țară, într-o dimineață de iunie, și la ridicarea cortinei se aude, de departe, vocea unui bărbat... E o plajă pustie, pe malul Mării Negre, într-o seară de noiembrie, continua Corul. Și mult timp după ridicarea cortinei nu se aude decât vântul. - Vasăzică, aicea erai? îl trezea vocea lui Luchian
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
curtea unei case de țară, într-o dimineață de iunie, și la ridicarea cortinei se aude, de departe, vocea unui bărbat... E o plajă pustie, pe malul Mării Negre, într-o seară de noiembrie, continua Corul. Și mult timp după ridicarea cortinei nu se aude decât vântul. - Vasăzică, aicea erai? îl trezea vocea lui Luchian. Tot îl asculți, îl asculți mereu? Nu te plictisești să asculți mereu aceeași melodie? Se oprea în prag, și numai arareori intra în odaie. Avea obiceiul să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]