3,741 matches
-
alienau consumatorii prin intermediul propriilor papile gustative. Prin amestecul eficient de analiză economică, preocupare pentru mediu, discernământ estetic și pură nostalgie, CAMRA anunța multe dintre viitoarele rețele de activiști consacrate unei cauze unice, precum și slăbiciunea viitoare a boemilor-burghezi Înstăriți pentru „autenticul” costisitor 1. Dar această mișcare era inevitabil o curiozitate prin farmecul ei oarecum arhaic, ca să nu mai vorbim de disproporția dintre entuziasmul Înflăcărat al activiștilor și obiectul călduț al pasiunii lor. Alte rețele politice dedicate unei cauze unice nu aveau Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era de patru ani. Până În 1973 și-au pierdut viața 11.000 de soldați: o rată a mortalității net superioară, ca procent din populația națională, celei Înregistrate de armata americană la apogeul războiului din Vietnam. Protejarea posesiunilor coloniale portugheze era costisitoare, sângeroasă și din ce În ce mai disperată - forțele armate o știau mai bine decât oricine. și nu era singurul lor motiv de frustrare. Vrând să-și consolideze puterea și să distragă atenția de la problemele externe ale Portugaliei, Marcello Caetano (uns succesor al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mult decât oricare altă țară. Câtă vreme la coadă nu se aflau alte țări sărace, finanțatorii Comunității - În special Germania de Vest - puteau acoperi acest nivel de generozitate redistributivă, În schimbul căruia Grecia accepta tacit deciziile comunitare. Dar după reunificarea costisitoare a Germaniei și În fața valului de candidate nevoiașe din Europa de Est, precedentul generos al aderării țărilor mediteraneene s-a dovedit, după cum vom vedea, Împovărător și controversat. Cu cât Comunitatea Europeană se extindea, cu atât era mai greu de administrat. Unanimitatea necesară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
piață care condamnau regiuni ca Galicia (Spania) sau Vasterbotten (Suedia) la dependență permanentă, agențiile de la Bruxelles au alocat mari sume de bani - aducând beneficii locale incontestabile, dar și birocrații locale greoaie, scumpe și uneori corupte 26. Al doilea scop al costisitoarelor proiecte europene de finanțare regională - variile fonduri „structurale” și „de coeziune” Însumau la sfârșitul secolului 35% din cheltuielile totale ale Uniunii Europene - era să permită Comisiei Europene de la Bruxelles să ignore guvernele naționale necooperante, tratând direct cu regiunile interesate din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
protecția mediului, practici de angajare, inițiative locale de cercetare și dezvoltare - În care CE nu fusese până atunci implicată, fiecare dintre acestea presupunând distribuirea de fonduri de la Bruxelles direct către agențiile locale. Această „regionalizare” cumulativă a Europei era birocratică și costisitoare. Un mic exemplu reprezentativ este următorul: regiunea Alto Adige (Tirolul de Sud) de la frontiera Italiei cu Austria a fost clasificată În 1975 de Bruxelles drept „muntoasă” (un atribut incontestabil); 13 ani mai târziu a fost declarată În mod oficial „rurală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
germană, engleză, franceză și ladino, o varietate a dialectului romanș vorbit În Elveția) afișează, cum e și normal, o eurofilie ardentă. Tirolul de Sud și alte situații păreau să demonstreze că politica de integrare a continentului „de jos În sus”, costisitoare sau nu, dădea roade. Inaugurat În 1985, Consiliul Regiunilor Europene (devenit mai târziu „Adunare”) cuprindea deja 107 de regiuni membre, la care aveau să se adauge multe altele. Un anumit model de Europă unită Începea, Într-adevăr, să capete contur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neo-keynesiană care Îi furniza fortificațiile intelectuale. La sfârșitul anilor ’70, statul asistențial european Începuse să resimtă prețul propriului succes. Generația baby-boom născută după război ajunsese la vârsta a doua, iar statisticienii guvernului avertizau că susținerea ei la pensie va fi costisitoare - o problemă care umbrea deja orizontul bugetar, fiindcă În multe locuri vârsta de pensionare scăzuse. În RFG, dintre bărbații Între 60 și 64 ani, de exemplu, În 1960 lucrau cu normă Întreagă 72%; douăzeci de ani mai târziu, numai 44
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
britanici, fie că votau cu dreapta sau cu stânga, importante erau nu planificarea economică sau proprietatea de stat, ci rețetele compensate, educația gratuită și transportul public subvenționat. Aceste facilități nu erau foarte bune - statul asistențial era, de fapt, mai puțin costisitor În Marea Britanie decât În alte părți, fiindcă serviciile erau prost finanțate, pensiile inadecvate și locuințele insuficiente -, dar erau percepute de cei mai mulți oameni ca un drept. Oricât le-ar fi denigrat criticii neoliberali ca neperformante, aceste avantaje sociale erau politic inviolabile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din varii motive, naționalizarea În această formă era preferată de muncitori, patronat, politicienii de la centru și autoritățile regionale deopotrivă. Oricum, unul dintre argumentele cele mai solide pentru reducerea sectorului public - că statul asistențial pe care acesta Îl personifica era prea costisitor pentru a fi menținut - nu era valabil În Spania, Portugalia sau Grecia, unde nu exista un stat asistențial de demolat. și totuși, chiar În absența unor servicii și protecții sociale la nivel european, sectorul public - Împovărat de deșeurile inutilizabile ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
15. Numai În decursul anilor ’70, datoria În valută a Cehoslovaciei a crescut de douăsprezece ori. Cea a Poloniei a crescut cu 3.000% după ce prim-secretarul Gierek și colegii lui au acaparat bunuri occidentale subvenționate, au introdus pensii sociale costisitoare pentru țărani și au Înghețat prețul alimentelor la nivelul din 1965. Odată demarate, Împrumuturile masive au fost greu de oprit. Când Gierek a crescut În sfârșit prețul alimentelor În 1976, măsura a stârnit proteste furioase și a trebuit revocată, regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reprezenta o victorie În sine. Aceasta i-a permis să câștige timp și susținere pentru reformele de acasă. Succesiunea de Întâlniri și acorduri echivala cu recunoașterea de către sovietici a faptului că o confruntare militară externă ar fi fost nu numai costisitoare, ci și inadecvată: așa cum explicase Gorbaciov În octombrie 1986, În cursul unei vizite În Franța, „ideologia” nu era o bază adecvată pentru politica externă. Acest punct de vedere reflecta recomandările făcute lui Gorbaciov de o nouă generație de experți sovietici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru „ai lor”2. Domolirea separatiștilor lingvistici și regionali a avut așadar un preț ridicat. În primul rând un cost economic. Nu Întâmplător, Belgia avea la sfârșitul secolului XX cea mai mare datorie publică (raportată la PIB) din Europa de Vest - e costisitor să dublezi fiecare serviciu, fiecare Împrumut, fiecare subvenție, fiecare indicator. Obiceiul Încetățenit de a folosi banii publici (inclusiv granturile regionale primite de la Uniunea Europeană) pentru a recompensa proporțional clienții din diferitele comunități confesionale se aplica acum În politica celor două comunități
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Est care erau destinatarele ajutorului nu puteau contribui nici măcar cu fondurile minime necesare, conform regulilor UE. Europei de Est Îi trebuia, de fapt, un Plan Marshall, pe care nu l-a oferit nimeni. Noii recruți nu ar fi fost numai costisitori, ci și o mare bătaie de cap. Sistemele lor legale erau corupte sau disfuncționale, liderii politici fără experiență, monedele instabile, granițele permeabile. Cetățenii lor săraci și lipsiți de posibilități fie ar fi luat calea Vestului În căutare de muncă și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
viitor a contribuției naționale la bugetul UE, de la 1,24% din PNB la doar 1%. Bugetul Uniunii, minuscul chiar și față de bugetul celui mai mic stat membru și cheltuit În cea mai mare parte pe fonduri structurale, subvenționarea prețurilor și costisitoarea administrare a UE, este un obiect de dispută permanentă pentru beneficiari și contribuabili deopotrivă. Pârghiile mașinăriei economice a Uniunii funcționează doar cu consimțământul tuturor participanților. Când toată lumea este relativ de acord asupra principiului și avantajelor unei politici anume - deschiderea frontierelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avea drept de inițiativă. Deciziile necontroversate erau luate de obicei la Bruxelles de experți și funcționari civili. Politicile care puteau afecta electorate importante sau interese naționale erau dezbătute În Consiliul de Miniștri și se soldau cu compromisuri alambicate sau aranjamente costisitoare. Ce nu putea fi soluționat rămânea pur și simplu În suspans. Statele membre dominante - Marea Britanie, Germania și, mai ales, Franța - nu puteau obține Întotdeauna ceea ce doreau, dar erau capabile să blocheze tot ceea ce nu doreau. Ca ansamblu de aranjamente, Uniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să depășească (sau cel puțin să atenueze) dificultățile practice ale guvernării Într-o comunitate rudimentară și robustă de 25 de state distincte. Dar nici Convenția lui Giscard, nici diversele tratate, nici Comisia Europeană, cu diferitele ei programe și rapoarte, nici costisitoarele publicații și site-uri menite să educe În privința Uniunii și a mecanismelor ei nu izbuteau un lucru: să remedieze dezinteresul cronic al publicului european. Dacă tehnocrații care au clădit instituțiile noii „Europe” demonstraseră o indiferență arogantă față de părerile publicului În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
britanici cosmopoliți nu Își mai permiteau să locuiască În apropierea lor și au fost constrânși să se mute din ce În ce mai departe, făcând o navetă chinuitoare pe cele mai aglomerate șosele din Europa sau folosind rețeaua națională de cale ferată, Învechită și costisitoare. Dincolo de marginile Londrei și suburbiile ei, care Își Întindeau acum tentaculele până departe În sud-estul rural, a apărut un contrast regional fără precedent În istoria recentă a Angliei. La finele secolului XX, din cele zece regiuni administrative, numai trei (Londra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care garantau un salariu și un loc de muncă sau pensii și ajutoare de șomaj atât de mari, Încât oamenii nu aveau nici un stimulent să Își caute de lucru. Dacă această „inflexibilitate a pieței muncii” ar fi fost remediată, iar costisitoarele ajutoare sociale reduse sau privatizate, atunci numărul angajaților ar fi crescut, ușurând povara de pe umerii angajatorilor și plătitorilor de impozite. „Euroscleroza” putea fi vindecată. Ca diagnostic, acesta era și adevărat, și fals. Binefacerile statului asistențial, negociate și fixate la apogeul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
americanii. Existența lor era mai sigură și - În parte din acest motiv - mai Îndelungată, aveau o sănătate mai bună (deși cheltuiau În acest sens mult mai puțin 10) și mai puțini concetățeni săraci. Acesta era așadar „modelul social european”. Foarte costisitor, fără Îndoială. Dar pentru cei mai mulți oameni, promisiunile lui (o slujbă sigură, impozitarea progresivă și redistribuirea masivă a venitului) reprezentau un contract implicit Între guvern și cetățeni, precum și Între un cetățean și altul. Conform „eurobarometrelor” anuale, majoritatea europenilor considerau că sărăcia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puțin până la sfârșitul anului 1942, o majoritate covârșitoare a populației franceze a privit Vichy-ul și instituțiile sale ca pe o autoritate legitimă În Franța. Iar pentru germani, Vichy era extrem de convenabil - Îi scutea de prețul instalării unui regim de ocupație costisitor Într-o țară atât de mare precum Franța, furnizându-le În schimb toate avantajele unui asemenea regim: recunoașterea Înfrângerii, „reparații de război”, materii prime, forță de muncă ieftină... și multe altele. Căci regimul de la Vichy nu s-a mulțumit să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
celui în vigoare pentru cereale și lapte (de exemplu: achiziționarea untului nevândut etc.). Eterogeneitatea producției, gama de calitate, dificultățile de analiză și alte particularități au preconizat o altă organizare a pieței, mai bine adaptată specificității sectorului vitivinicol și mai puțin costisitoare pentru finanțele comunitare: astfel, plățile efectuate în 1990 în baza secțiunii Garantare a Fondului european de Orientare și Garantare agricolă (FEOGA) referitoare la vin s-au ridicat la 745,2 milioane de ECU, adică 3% din bugetul total. Vinul este
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
reprezintă numai un consum inutil de materie primă și energie, ci se pune Întrebarea dacă astfel de materiale sunt Într-adevăr necesare În construcția unei case, deoarece cele mai multe funcții (rezistență, izolația) se pot execută mai bine cu materiale mai puțin costisitoare.După folosire, nu este voie să degaje nici un fel de gaze, praf sau radiații. Astăzi, pește 90% din timpul nostru Îl petrecem În Încăperi Închise. De aceea, este de la sine Înțeles, ca la construcție nu se folosesc materiale care influențează
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Liviu HERțANU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93122]
-
pentru acoperirea problemei. Faptul că există 3 județe fără un Centru de Diabet (în absența specialistului diabetolog) poate induce periculoasa concluzie că „se poate și așa”. Se poate, desigur, cu prețul unei mortalități mari și al unor complicații cronice severe, costisitoare și dezastruoase în plan uman. Aceasta este situația la începutul anului 2004, când Institutul de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „N. C. Paulescu” a întocmit un proiect de optimizare a asistenței medicale în această specialitate, folosind un număr suplimentar de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
se urmăresc ariile cu activitate crescută, ariile cu activitate redusă, asimetria de activitate a unor arii folosindu-se planurile tradiționale de secțiuni: axial, coronar și sagital. a. Studiul demenței Acest studiu este important din cauza frecvenței crescute a bolii și tratamentelor costisitoare care le implică. El face posibil studierea unor noi medicamente, diagnosticul precoce și diagnosticul diferențial al diferitelor forme de demență și a răspunsului la tratament. În boala Alzheimer se constată hipoperfuzia bilaterală a regiunilor parietale și temporale și tardiv în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
suspect” (Scott, 1998), care pune probleme legate de taxare (mobilitatea o face mai greoaie), ignoră granițele naționale și transportă bunuri ce nu sunt impozitate. Mai mult, guvernele care încearcă să elimine pastoralismul nomad susțin că serviciile guvernamentale ar fi mai costisitor de oferit acestor populații. În acest context, guvernul saudit a început construirea unor orașe noi în deșert. Unul dintre acestea era proiectul „Regele Faisal”, care acoperea 4 000 de hectare (cam suprafața unei comune mici din România). Susținut și de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]