3,849 matches
-
Octav Păun), București, 1967; Nicolae Iorga, București, 1968; Biografia școlară a lui N. Iorga, București, 1970; Nicolae Iorga (1871-1940), București, 1976. Ediții: N. Iorga, Pagini de tinerețe, I-II, pref. edit., București, 1968, Scrieri despre artă, pref. edit., București, 1968, Cugetări, pref. edit., București, 1968, Studii literare, I-II, pref. edit., București, 1969, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688-1821), I-II, pref. edit., București, 1969, Scrieri istorice, I-II, pref. edit., București, 1971; Scrisori către N. Iorga, I-
THEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290161_a_291490]
-
lumea să mă înțeleagă. Cel mai frumos stil este acela pe care îl pricepe ușor de la cel mai cult până la cel mai incult. Scrisul nu este nici un mister, nici o știință rezervată priceperii specialiștilor, este numai o unealtă de reprezentare a cugetării. Acel scriitor care știe să redea în chipul cel mai ușor de înțeles lucrul pe care îl spune, acela este scriitorul cel mai mare. Adaosurile de înflorituri seamănă cu acele ștucării care, sub cuvânt de a înfrumuseța, încarcă și îngreunează
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vechiul scop al silințelor mele, Carol“ 26 70 bucureștii de altădată 26. ROM., an. XV, 29 ianuarie 1871, p. 1. Scrisoarea era însoțită de un comentariu în care, printre altele, principele Carol era învinovățit că, începând din 1869, își schimbase „cugetările și simțămintele“ față de țară („Pentru ce oare încrederea s-a prefăcut în temere, iubirea în ură și dezgust, simțămintele simpatice ce respirau actele din acea epocă în espresiuni ofensatoare, în insulte pentru națiune?“). La 30 ianuarie 1871 N. Blaremberg, într-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
T. Rădulescu, N. Popovici și Scurtescu. În acel moment mi se aduse numărul Convorbirilor literare în care domnul Titu Liviu 46 Maiorescu, bătându-și joc de Bărnuțiu, de Șincai, de Cichindel, de Cipariu, de Sion, de Bolintineanu, de toate somitățile cugetării române și mai ales de poeți, celebrează cu emfază așa-numita Noua Direcție 47 inaugurată - risum teneatis 48 - de domnii Bodnărescu, Eminescu, Iacob Negruzzi și tutti quanti. bucureștiul în 1871 87 45. Acuzațiile nedrepte pe care Hasdeu le aducea în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
israeliților noi îndeosebi am luat toate măsurile reclamate de umanitate și permise de legile țării spre a asigura viața, onoarea și averile jidovilor și în timp de aproape 13 luni, nici un act violent nu a venit să dea o dezmințire cugetărilor și măsurilor administrațiunii noastre“ (MOF., nr. cit., p. 1307). 71. MOF, nr. cit., p. 1301. 72. MOF, nr. cit., p. 1300, Antonie Lévy, rabinul de București, era și secretar arhivist al Sec țiunii a III-a a comitetului Alianței israelite
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tăcere! Prin fereastra-mi solitară / Eu te văz, lună frumoasă. Voi să dorm, ș-a mea amară / Suferință și durere în vis dulce s-o transform. / Însă tu te uiți la mine și-n privirea gânditoare / Se concentră ale mele cugetări întristătoare. / Lună, lasă-mă să dorm!“ Ultimul vers - „Lună, lasă-mă să dorm!“ - se repetă ca un laitmotiv la sfârșitul fiecărei strofe (M. Zamphirescu, Cântece și plângeri. Poezii, 1860- 1873, ediția a treia, București, 1881, pp. 289- 290). Dar oamenii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
funebră a Numeroase cuvântări funebre au fost rostite, dar cele mai însemnate au fost acele ale lui Mihail Kogălniceanu, Nicolae Ionescu și Petre Grădișteanu. Dar al lui Mihail Kogălniceanu a fost un mic cap d-operă de elocință, înălțime de cugetare și perfecțiune literară. De aceea îl dăm aci în întregime pentru ca să rămâie ca un model al genului, spre uzul celor cari vor veni după noi. Discursul lui Mihail Kogălniceanu „Ilustră doamnă, preasfinte mitropolit, sfinți părinți și frați. Biserica ne zice
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru ceilalți, cărora le repugnă tradiționalismul de ocazie. O intenție diferită s-a văzut la Ovidiu Genaru, care și-a compus cuvîntul (de premiat) sub forma unei apărări a poeziei. Uitîndu-se complice în sală, el a enunțat ca pe o cugetare proprie, pedant și ușor „cepelit”, cunoscutul vers „Țările în care poezia lipsește sînt mai friguroase”, prins cîndva din „aer”, căci, am aflat la sfîrșit, nu l-a citit încă pe Saint-Pol Roux. Sala a simțit șocul și i-a urmărit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am și acum în memorie. *Orice vernisaj e, în mare parte, o afacere mondenă. Dar cînd prezentatorul e Andrei Pleșu, pe care, pentru prima dată, acum, l-am văzut în carne (cam multă) și oase, mondenitatea capătă un lustru de cugetare. Capul înclinat, mîinile împreunate popește pe burdihan, vocea de catifea groasă se constituie într-o „poză” pentru foarte mulți impresionantă. Eu l-am privit doar ca pe un maestru de ceremonii versat, cu abilități oratorice: știe să dea unor constatări
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ghinionul de a trăi în epoca lui Midas. *„întîmplarea dă gîndurile și tot întîmplarea le ia: nu există nici o artă în a păstra sau a dobîndi. Gînd pierdut, voiam să-l scriu; încerc să scriu; mi-a scăpat. Digresiune” (Pascal, „Cugetări”, în Scrieri alese, 1967, p. 97). *O aniversare care mă face nostalgic: Ducu a împlinit 19 ani. În comparație cu mine, care la vîrsta lui eram de asemenea student, el îmi apare mai matur și mai bine adaptat la viață. A mea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ani) Gr.V. Coban îmi explica - plecînd de la „lecția” pe care, la rîndul său, o primise în tinerețe de la N. Tonitza, cum se privește un tablou, nu știam că-mi transmite ceva foarte bine cunoscut încă de pe vremea lui Pascal. În „Cugetări” (Scrieri alese, 1967, p. 30), acesta spune: „Numai unul singur este punctul stabil de la care putem privi un tablou. Celelalte sînt prea apropiate sau prea depărtate, prea sus sau prea jos. Perspectiva hotărăște în arta picturii”. Pornind de aci, filosoful
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
seamă”; pentru 1 9 7 6 și În continuare. Vă mulțumește cordial soția mea - cât și eu - pentru fotografia casei din Fălticeni În care au locuit membrii familiei Ion TeodorescuBroșteni. Cred că cunoașteți cele scrise de Lucian Predescu În „Enciclopedia Cugetarea”190. Totuși vă reproduc aici cele scrise despre socrul meu (În Din traducerea germană nu știu unde s-a tipărit, am numai scrisoară D-lui Dallorso care mi face cunoscut deja din primăvara anului trecut, că traducerea În limba germana era gata
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
știu cum merge colaborarea dvs. la Monitorul, despre ce mai scrieți... Nu vă Întreb prea multe, căci asta ar cere osteneala unei scrisori ample, deși vă spun sincer că mă interesează deosebit activitatea dvs. A fost genială trimiterea la Enciclopedia „Cugetarea”, unde cred că am depistat cu ce frați Naum a călătorit În tren E. Lovinescu. La Început, mă Întrebam dacă nu cumva Andrei Naum, tatăl poetului, pomenit și el În agendă, are vreun frate. Dar, datorită dvs., pista asta a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de o aureolă de independență față de Kremlin, să comită crime pe pământ occidental, bătându-și joc de două secole de democrație și de drepturile omului. România de astăzi confirmă mai mult decât oricare altă țară din lumea contemporană această magistrală cugetare a lordului Acton, istoric britanic de mare reputație și filozof al libertății din secolul trecut: Puterea duce la corupție; puterea absolută duce la corupție absolută. Care sunt avantajele de care vă bucurați tu și întregul popor român având un guvern
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
schimbare, Însemnând, apoi, și o autoabandonare În fața societății, este bine definit.” „Este neglijarea contextului istoric o decizie conștientă a studentei? Analiza personajului principal (inconsecvența, deci slăbiciunea sa) pare chiar mai satisfăcătoare decât tradiționala interpretare «umanistă». Oare «umanitatea», adică slăbiciunea și cugetările sale, l-ar putea salva pe Bérenger? Interpretarea studentei, ignorând amărăciunea și tragismul (căci, la urma urmelor, piesa nu are Învingători), pare, paradoxal, mai «optimistă».” „Lucrarea este unilaterală. De fapt, rinocerizarea nu este, conform logicii interne a textului, o «Îmbunătățire
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
român”. F. participă, individual sau împreună cu studenții filologi, la îmbogățirea Arhivei de Folclor a Facultății din Iași cu materiale din județele Moldovei. SCRIERI: Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf, București, 1987; Sapientia ars vitae est. Mic dicționar de cuvinte, locuțiuni, cugetări și citate străine, Iași, 2002. Repere bibliografice: Marin Florea, „Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf”, CRC, 1987, 28; Brândușa Steiciuc, „Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf”, „Magazin”, 1987, 33; Nicolae Cârlan, „Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf”, „Pagini bucovinene”, 1987
FOTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
Covrig, Sorel Avramescu, E. Ar. Zaharia, N. Tăutu, Aurelian Tudor (Aurel Fediuc), iar publicistica, D. Pânzaru, Niculai Roșca, Leca Morariu, Traian Chelariu, Octavian Olinici ș.a. Traian Suhan propune medalionul Carmen Sylva, V. Blănaru se îngrijește de publicarea unor maxime și cugetări, iar A. Frunză, D. Crăescu și Elenă Cosma scriu cimilituri și epigrame. D.B.
FREAMATUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287081_a_288410]
-
articol al lui Noël Roger, intitulat La Nouvelle Roumanie. Paul Constant semnează necrologul Ion I. Ciorănescu, iar C. Radu articolul Alecsandri e de origine italiană? Însemnările de călătorie aparțin lui A. Semaca. Gabriel Drăgan adună, sub genericul Sâmburi, câteva maxime. Cugetările lui Lucian Blaga sunt republicări. D.B.
FREAMATUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287086_a_288415]
-
aprilie până în iunie 1907, „îngrijită” de Demetru Marcu. Sumarul este alcătuit cu precădere din poezii lirice, alături de versuri semnate cu pseudonime, aflându-se poezii de Alice Călugăru și Demetru Marcu. Se întâlnesc traduceri din Shakespeare și Vergiliu, precum și rubrica de cugetări și sentințe „Flăcări gânditoare”. Poeziile, marcate de manierisme formale, decorative, sună de cele mai multe ori declamativ. Interesantă pentru istoria literaturii este prezența în paginile revistei a versurilor lui Shakespeare. Ilustrând gustul vremii pentru maxime și cugetări, citatele din Hamlet de Shakespeare
GANDUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287152_a_288481]
-
și Vergiliu, precum și rubrica de cugetări și sentințe „Flăcări gânditoare”. Poeziile, marcate de manierisme formale, decorative, sună de cele mai multe ori declamativ. Interesantă pentru istoria literaturii este prezența în paginile revistei a versurilor lui Shakespeare. Ilustrând gustul vremii pentru maxime și cugetări, citatele din Hamlet de Shakespeare și Faust de Goethe (aici scoase din context și prezentate exclusiv pentru valoarea aforistică), au probabil ca sursă una din numeroasele compilații de maxime aflate în largă circulație încă de pe la 1880. Publicarea în serial a
GANDUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287152_a_288481]
-
program. Rubrici: „Bibliografie”, „Cărți și reviste”, „Interpretări”. Cu numărul 6/1936 apare intermitent și o rubrică „Cronică literară”, iar cu numărul 8-10/1938, „Recenzii”. Semnează articole și eseuri Mihai Uță, Gr. T. Popa, C. Aldea, Ernest Stere, Tudor Vianu (Libertatea cugetării), Mircea Mancaș (Arta și colectivismul social), Ion Petrovici (Filosofia franceză în România), D. Popovici (Românii în presa saint-simoniană, „Santa Cetate”), Octav Botez, D. Papadopol (Elitele în democrația selectivă), George Ivașcu (Gherea și actualitatea), C. Titel Petrescu, E. Kalos (Contribuții la
GANDUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287151_a_288480]
-
a fost elev Ion N. Theodorescu (Tudor Arghezi), căruia i-ar fi împrumutat cărți din bogata sa bibliotecă. G. a fost unul dintre publiciștii mărunți ai epocii. În „Binele public” îi apăreau, în 1879, un studiu istoric, Familia Văcărescu, și cugetări moralizatoare - într-un limbaj cam învechit - asupra teatrului („oglindă pentru apucăturile firii”) și a menirii lui de „școală a societății” (Teatrul și menirea lui). A publicat versuri în „Revista societății «Tinerimea română»”, „Album macedo-român”, „Cronica”, „Zorile” și în almanahul „Aurora
GARBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287167_a_288496]
-
A publicat versuri în „Revista societății «Tinerimea română»”, „Album macedo-român”, „Cronica”, „Zorile” și în almanahul „Aurora”, scos de el în 1881. Un volum, Poezii. Florile primăverei (1879), cu elegii, fabule, epigrame, este semnat George Garbiniu. A mai semnat G. Odoleanu. Cugetările superficiale și plângătoare (Eternul de ce?, Toate trec), tenta moralizatoare dominantă (Geniul și sărăcia, Lampa și fluturele), imaginile șterse nu pot conferi cărții o notă care să o individualizeze. De aceea, aproape surprind bogăția și frumusețea limbii din poemul dramatic Iov
GARBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287167_a_288496]
-
veleitarilor politici, sunt scoase câteva efecte comice notabile. Nuvele ca Popa Timofte Bondoroagă și Chira mențin un bun echilibru între tabloul de gen și intriga foiletonistică. D. a scris însă multe alte nuvele năpădite de sentimentalism, de prolixe însăilări, de cugetări banale și acțiuni neverosimile, utilizând din plin clișeul romanțios și idilic. Cea mai ambițioasă, Lake Buturugă, nu era decât un plagiat după o nuvelă a lui A. Theuriet. Dacă ar fi rămas la proza de observație caracterologică, în care portretul
DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
pastel, Viața la țară, cu o grație a mișcării ce introduce în clasicismul senin al Nopții de august a lui Al. Macedonski și anticipă idilele lui Duiliu Zamfirescu. La polul opus, poezia de idei dezvoltă mimetic, în stilul byronianului Manfred, cugetări sumbre și sarcastice. D. se dovedește un versificator ingenios, stăpân pe o gamă ritmică și strofică variată: el introduce alegra strofă 7-3-7//7-3-7, folosită de Ronsard, Hugo, Th. Gautier, iar în rimă, pentru a realiza o sonoritate deosebită, plasează nume
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]