6,583 matches
-
grădiniță foloseam prilejul pentru a-i repeta regulile de circulație pe care le respectam cu strictețe, pentru a-i da explicații în legătură cu autovehiculele care circulă, cu plantele și animalele pe care le întâlneam sau erau descoperite de ochii ageri și curioși ai fetiței. Pentru că iubește cățeii, era tentată să se apropie și să pună mâna pe câinii fără stăpân. Cu greu o convingeam să nu mai facă acest lucru pentru că nu știm niciodată cum reacționează aceștia la încercările noastre de a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ceva mai încolo și lasă jos greutatea. Cu capetele acoperite de enorme turbane trandafirii și mustăți de dimensiuni extravagante, îl privesc pe englezul asudat ca niște cumpărători care au pus ochii pe un animal de vânzare. Opt perechi de ochi curioși, negri și netulburați. Involuntar, Forrester își duce mâna la gât. De undeva, din spate, se ivește un bărbat între două vârste, îmbrăcat într-un sarong și o cămașă cândva albă, cu o umbrelă neagră sub braț. Arată ca un funcționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
câțiva ani, urlând în gura mare rețete de deserturi. Se pare că revenise la o etapă anterioară din viața sa, când fusese cofetar la Trieste. Palatul, ultimul și cel mai durabil monument al său, este asemuit de mulți, în mod curios, cu un tort mare, roz, cu înghețată. Astfel, Pran este introdus în interiorul acestui mereng, o proiecție tridimensională a unei minți bolnave, un joc de șoapte chinezești înghețate în timp, redate din belșug în piatra scumpă importată. În interior se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Road, când observă ceasul ivit de sub manșetele lui albe și, nu pentru prima dată, o cuprinde un sentiment de îngrijorare față de el. Doamna Pereira trăiește într-o casă înghesuită de pe Grant Road, iar ramurile neemului din curte ascund de ochii curioșilor afacerile ei cu tărâmul din adâncuri.Vecinii își opresc copiii să vină la ușa ei sau să facă prea mult zgomot, ca să nu pună vrăjitoarea bătrână ochii pe ei. Uneori, unii mai curajoși vin să-i ceară sfatul, în timp ce alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și ochii îi strălucesc înșelător. — Bobby! Bobby! Ce faci aici? Este figura turtită, ca de clătită, a uneia dintre clientele doamnei Pereira, o belgiancă. Tânăra care vrea vești de la sora ei: cum o cheamă? Ga... Gal.... Gan... Gannay? Este nerăbdătoare, curioasă și înaltă, cu mâinile cutreierând după scrumieră, împroșcând stropi de gin, mișcând aerul. El încearcă să ghicească. — Miss Garnier? — Bobby! N-am crezut că te voi întâlni în astfel de locuri. Atât de scumpe! — Aș spune același lucru despre dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deținuți indieni se află deja pe banca din spate, privind tăcuți la mulțimea adunată să urmărească acțiunea. Atmosfera este încordată și căpitanul englez își desface cureaua, pentru a putea să apuce mai repede revolverul. În timp ce polițaii indieni îi împing pe curioșii aflați în fața casei, căpitanul o ajută pe doamna Macfarlane să urce în camion. Îi duce sacoșa și o conduce spre bancheta de lemn din spate, ciudat de servil, ca un portar de teatru, care brusc s-a trezit în uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pleca, îi făcură pe toți să se simtă nefiresc și nimeni nu-i mai adresă vreo vorbă lui Marchant, care-și luă lopata și se duse să sape prima latrină. Vreme îndelungată, Fotse îi evită complet pe albi. Nu sunt curioși pe câmp, nici trecători. Ostilitatea lor face să sporească încordarea grupului de albi și, cu toate că profesorul insistă că nu este necesar, Gregg și Marchant decid să facă de gardă. Într-o noapte, Jonathan rămâne mult timp treaz în fața cortului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
eu mă plim bam prin tot Parisul cu mașina, având pe parbriz patala maua galbenă. Pu team parca oriunde, cine ar fi îndrăznit să-mi dea amendă? Eram în al nouălea cer. — Cum era la el acasă? am întrebat-o curioasă. — Să-ți spun ceva amuzant în legătură cu asta. Eram în Anglia, pentru concerte, și sculptorul ne-a invitat împreună cu Regina la ceai. Ce tevatură! Unde să găsească el un covor roșu pe care să pășească Majestatea Sa? Poliția era la ușă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
O parte din mine a înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare, de o profundă bunătate, cu un suflet cât un cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești, cum trebuia să fii... Prin lumea largă Nu știu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Să îmi culeagă visele de seară. Vom fi copii pentru încă o iarnă Ne-or îngheța cuvintele în muguri, Când cerul va începe iar să cearnă Vom înflori fără să știm noi, singuri.! De vor privi la noi îndrăgostiții Și curioșii ,vrând ca să ne vadă, S-or întreba prin gândurile minții De suntem floare sau suntem zăpadă... Odisee Hai Penelopa, țese-mi timpul Și fă-mi din el o pânză groasă, Pune-i culoare-n anotimpul în care-am să mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
adevărul care doare. Strângi pumnii cu înfocare, privind derutat. Ești plumb în mănușa de mătase Dar te prăbușești cu multă jale în groapa din suflet Ce pare o casonă din timp în care ard comori inutile, doruri ostile. *** Esti o curioasă nălucire omenească ce vrea ca simțirea unui om Să treacă în gândirea și simțirea tuturor. Ești Lumea Mea de Mister Ne-am întâlnit, când umblam desculță prin suflet, dorind să mă iert. Și încercam să trec peste zi ca o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zilele nu vor fi mai fericite...“ Plăcerea crește și mă cuprinde treptat. Fiul Cerului șoptește printre gâfâieli. Nu sunt sigură dacă aud cuvântul „sămânță“. Înainte de ivirea zorilor mă vrea din nou, și am ocazia să-mi încerc dansul evantaiului. Sunt curioasă în legătură cu efectul. Da, e cel scontat. Majestatea Sa mă laudă, spunându-mi că sunt magică. Apreciază în mod deosebit faptul că îi spun „iubitule“ în toiul pasiunii, în loc de „Majestatea Voastră“. În următoarele câteva nopți sunt chemată din nou. Iubitul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Hsien Feng este adus primul: o cutie imensă împachetată în mătase roșie și legată cu panglici galbene. Cadoul este adus în sală pe o masă de fildeș purtată de șase eunuci. Ochii lui Nuharoo strălucesc ca aceia ai unui copil curios. După șase straturi de ambalaj, apare și darul. E o piersică enormă cioplită din lemn, mare cât o tigaie. De ce o piersică? întreabă Nuharoo. E o glumă? — Deschide-o! o îndeamnă împăratul. Nuharoo se ridică din jilț și dă ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cărarea e accidentată și cărăușii fac tot posibilul să mențină palanchinul stabil. Ridic perdeaua și mprivesc afară. Inima a început să-mi bată mai repede. An-te-hai merge pe lângă mine. Expresia lui îmi spune că-mi știe scopul și că e curios și nerăbdător. Mă umple de tristețe să văd că An-te-hai încă mai are gândurile unui bărbat. Într-adevăr, dacă înfățișarea ar fi etalonul, femeile l-ar considera pe An-te-hai mai atrăgător decât pe Yung Lu. Eunucul meu are fruntea bombată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
negativ pe care îl zugrăvește Su Shun are efect printre membrii Curții. Ar fi fatal să îi permit lui Su Shun să stăruie asupra faptului că împăratul Hsien Feng l-a exclus pe prințul Kung din testamentul său. Oamenii sunt curioși în legătură cu motivul, și Su Shun le servește propria sa interpretare. Cu permisiunea lui Nuharoo, amintesc Curții că Su Shun l-ar fi oprit pe împăratul Hsien Feng de la a-l numi pe Tung Chih ca succesor, dacă nu m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mea o greutate insuportabilă. Îmi simt stomacul ca și cum s-ar umple cu pietre. N-a mai rămas nimic din fata care a venit la Peking în lumina posomorâtă a unei dimineți de vară, acum zece ani. Ea era naivă, încrezătoare și curioasă. Era plină de tinerețe și de sentimente calde și gata să încerce viața. Anii petrecuți în Orașul Interzis au format o cochilie deasupra ei, care cu timpul s-a întărit. Istoricii o vor descrie drept crudă și fără inimă. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tânjesc. Râsul pe care l-am cunoscut cândva nu mai este acolo. Nici măcar nu pot să-l privesc pe Yung Lu în ochi. Ce rost are să continui? La amiază, ușa spre lumea de afară se va închide permanent. În mod curios, teama mea a dispărut acum. E o pace stranie aici, primitoare și caldă precum pântecul mamei. Îmi aduce mângâiere să mă gândesc că toate necazurile mele se vor sfârși dacă aș rămâne aici. Nu m-aș mai chinui în vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
discuție! ― (știți, odinioară, când un editor trebuia să publice un romn de tip Zola, cu mineri în revoltă, scria dedesubt, în semn de scuză și ca să nu trișeze față de cititorii săi, roman social, adică o specie aparte care își are curioșii respectivi, care trebuiesc anunțați în felul acesta că le-a sosit și lor marfa pe piața), no, nu e vorba de relația socială, ci de relația simplă, să-i zicem eternă, dintre un individ și încă unul, sau și mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
măsuri de păstrare a ordinii, autoritățile crezând că vor fi tulburări, că adică acei pravoslavnici care mai cred în moaște se vor scandaliza de faptul că s-a îndrăznit să se meargă cam departe. În loc de asta, populația se uita foarte curioasă și se minuna în cea mai deplină liniște de ceea ce i se dezvăluia. Ia uite, domnule, ziceau, va să zică așa, cu oase pisate amestecate cu untdelemn fabricau preoții sfintele moaște, și nu că erau ele adevărate, ale Sfântului Antoșa sau ale
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
structurile de viață în mijlocul cărora se petrece drama sau comedia? Iluzia vieții autentice despre care se vorbea că trebuie să ne-o ofere scena a încetat oare să-'l mai intereseze pe spectatorul din zilele noastre? Se petrece un fenomen curios. Teatrul, despuiat de faldurile lui de odinioară, care îi îngreuiau mișcările, a revenit la sursa sa inițială, când regizorul juca împreună cu actorii și spectacolul se pregătea în văzul publicului: așa ne apare Regele Lear pe scena Teatrului Național într-un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Mergeam pe culoarul unu. Era înainte ca acest bulevard să fie modificat și să aibă pe-o singură parte trei culoare. Apare verdele și pornesc drept înainte. În clipa aceea văd cum o Dacia 1100, din spatele meu, execută o manevra curioasă. Trece de pe culoarul unu pe culoarul doi, manevră care în fața unei piețe constituie o încălcare a regulilor de circulație, mă depășește tăindu-mi periculos drumul și vi-rînd la dreapta în sens giratoriu, ceea ce constituie o altă, de astă dată gravă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fi vrând, zic, romane polițiste? Astea nu ridică nici un fel de probleme!" Nu, zice, sânt plicticoase, după ce citești două-trei, vezi că pe urmă toate seamănă între ele." Am început să râd... "Te las, zic, să-ți alegi ce vrei. Sânt curios să văd dacă există vreun autor în fața căruia să capitulezi." A capitulat în zece ani de două sau trei ori. O dată în fața unui roman american intitulat A l'est d'Eden de John Steinbeck și în alte două dați citind
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
manualul pe bancă și tot nii ți-ar fi folosit la ceva. În acest timp priviri nedumerite, dar nu admirative se ridicau spre mine. Stăteam mai în spate și cei din față se răsuciseră și se uitau increduli, nu prea curioși, strâmbi ca în fața oricărei întîmplări care iese din albia obișnuinței: dacă putusem învăța de zece (fiindcă, mârâind de neplăcere, profesorul mă anunță că îmi dă zece, dar că mă va verifica îndată printr-un examen oral) atunci de ce luasem în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai mult îi încurcă decât îi ajută în activitatea lor socială. În general oamenii nu sânt cruțați în viață de suferință. Suferința nu e un lucru dorit, ea totuși vine. Am cunoscut oameni care aveau față de acest fenomen o atitudine curioasă: ei întîmpină, de pildă, suferința complet descoperiți. Ce înseamnă acest lucru? Că suferința care venea nu era pentru ei o surpriză, cu alte cuvinte, că întreaga lor ființă era deja unită și că mobilizarea forțelor sufletești, mobilizare care produce de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
primește totuși în odaia ei, însă "pe întuneric", cu alte cuvinte nu-și calcă jurământul, fiindcă nu-l "vede". Hm! Admirabil! Cu atât mai frumoasă ne apare dragostea lor, în cele din urmă nefericită, și cu atât mai veridică creația. Curioasă și fascinantă e și sursa însăși de inspirație a lui Stendhal. Adevărata generozitate masculină, adevărata bărbăție, transfigurează date biografice urâte și le proiectează în creație, fără să le modifice legea secretă, dar căpătând, prin sufletul său, sublimul fără de care arta
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]