4,514 matches
-
băii rabatabile englezești, prevăzută cu o buză de cauciuc, care permitea să-i verși conținutul de apă spumoasă În găleata de zoaie. „N-am putut perfecționa pasta și atunci am perfecționat tubul“, scria pe pasta de dinți englezească. La micul dejun, Siropul Auriu importat de la Londra se Încolăcea sclipitor pe lingura ce se Învârtea În el, picurând o porție suficientă pe o felie de pâine rusească unsă cu unt. Tot felul de lucruri plăcute și delicioase soseau Într-un ritm constant
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întreruperi: o pauză de două săptămâni Între semestre - pentru a face loc, ca să zicem așa, imensului pom de Crăciun care atingea cu steaua lui tavanul verde-pal al frumosului nostru salon - și o săptămână de vacanță de Paști, În timpul căreia micul dejun era Înveselit de ouă Încondeiate. Întrucât zăpada și gerul țineau din octombrie până În aprilie, nu e de mirare că tonalitatea amintirilor mele din școală este hibernală. Când Ivan Întâi (care a dispărut Într-o bună zi) sau Ivan al doilea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care se amuzau teribil de „giumbușlucurile“ maimuței. Chiar zilele trecute, În apropierea locului unde consemnez aceste Întâmplări, am Întâlnit un fermier Împreună cu fiul lui (genul de copil vioi și sănătos pe care-l vedeți În reclamele cu alimente pentru micul dejun), amuzându-se În mod similar la vederea unui pisoi care chinuia un pui de veveriță - lăsându-l să fugă câțiva centimetri, apoi repezindu-se din nou la el. Aproape nu mai avea coadă și ciotul rămas sângera. Întrucât nu putea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
găsesc un post universitar În Anglia (ușurința cu care am obținut acest gen de post În SUA este pentru mine, acum când privesc Înapoi, o sursă constantă de uimire recunoscătoare). Vizita a fost un eșec În toate privințele. Am luat dejunul cu Nesbit Într-un mic local, care ar fi trebuit să fie plin de amintiri, dar care, din pricina unor schimbări diverse, n-a fost. El se lăsase de fumat. Trecerea timpului Îi Îmblânzise trăsăturile și nu mai semăna cu Gorki
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și poezie. Am dormit în casa poetei și prietenei Eva (Ström), în casa unde au mai dormit și alți poeți. E camera fiului ei, Jakob, plecat să studieze electronica în alt oraș. E frumos, plin de inspirație, dimineața luăm micul dejun în grădina plină de pruni. Arhitectura orașului ține de același ton oniric, un cosmopolitism nordic dominat de biserică, cu rădăcini puternice în pământ, dar și cu o parte de vis aruncată spre nori. La seara de poezie și muzică executată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de ciocolată, băuturi răcoritoare, iar dimineața termosuri cu cafea fierbinte și cu ceai. Serviți câte puțin din fiecare. Aveți grijă, nu cumva să vă umpleți mapele cu dulciuri și să rămână farfurioarele goale, a adăugat secretarul. Mâine dimineață, după micul dejun, ne întâlnim la recepție pentru a începe activitățile înscrise în programul pe care fiecare l-a primit. Hotelul era ocupat în întregime de participanții la congres. Am fost la masă, apoi am urcat în cameră pentru a ne pregăti așa cum
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de prânz și i-am comunicat că fusese aranjată de protocolul de la CC la Șura Dacilor. A dat din cap și ne-a informat că recent se deschisese pe Tâmpa un restaurant excelent și că o să vorbească el să luăm dejunul acolo, precizând că vom fi așteptați la ora 13,30. Am plecat în Poiana Brașov, am făcut un tur și, când am ajuns la Șura Dacilor, cei de acolo ne așteptau cu taraf, dansatori și mesele pline cu tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal, oaspetele nostru! A doua zi la dejun, la "Athénée Palace", la auzul recomandării chelnerului de a servi un "borș rusesc", oaspetele meu mai că n-a căzut sub masă. Mi-a explicat că a fost prizonier la ruși, că e traumatizat la orice e legat de Rusia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
înaintea vizitei, se defectase instalația de tăiat gâtul și, pentru a nu dăuna cu nimic prestigiului tehnologiei naționale, li s-a spus să treacă de pe "pilot automat" pe "manual" și treaba a ieșit foarte bine! Îmi mai amintesc de un dejun la Athénée Palace cu ziariștii care însoțeau președintele unei țări arabe. Aranjasem cu câteva zile înainte cu directorul restaurantului să pregătească pentru delegație, având în vedere preceptele lor culinare legate de religie, doar preparate din pasăre, vită și pește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un caz povestit de un coleg diplomat la o ambasadă a României dintr-un stat african. Amicul nu era văzut cu ochi buni de șoferul ambasadei, posesor al unor superbi ochi "bleu", care într-o zi, ducându-l la un dejun de lucru cu un diplomat occidental, a redactat către "Centrală" următoarea "informare": "în ziua de..., l-am însoțit pe tovarășul consilier... la restaurantul..., unde s-a întâlnit cu un diplomat de la ambasada... Tovarășul a rămas în local cu respectivul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ocazia zilelor naționale de celelalte ambasade sau cu alte prilejuri. Cele mai "gustate" erau recepțiile de la ambasadele SUA, Franței, Angliei, Spaniei, Argentinei, Braziliei..., cu ocazia prezenței în portul Valparaiso a navelor-școală ale marinelor militare naționale. Mai erau și invitațiile la dejunuri de lucru și la dineuri, venite din partea altor șefi de misiuni cu care întrețineam relații cordiale: decanul Corpului Diplomatic, ambasadorii Franței, Spaniei, Turciei, Israelului, Greciei, însărcinatul cu afaceri al Italiei... Îmi amintesc de scena primei mele întâlniri cu ambasadorul Israelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cât aur și argint se "manevrează" la Copiapo. Am discutat cu specialiștii români și cu tehnicienii chilieni despre problemele societății, chilienii exprimându-și aprecierea față de profesionalismul și corectitudinea "Părții române", dar și temerile cu privire la privatizare și la noul proprietar. După dejun, condus de conaționalul nostru "domnul director", am vizitat orașul, o oază de verdeață în Atacama, purtându-și numele de la indienii quechua, în limba cărora copay desemna culoarea albastră și yapu pământ, respectiv "câmpul cu turcoaze". Am vizitat Muzeul mineralogic, Gara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că țara lor e cea mai democratică din lume, nu pentru Revoluția de la 1789 sau Comuna din Paris, ci pentru faptul că produce peste 200 soiuri de brânzeturi!) Cu unii colegi mă mai întâlneam, în formație mai restrânsă, la un dejun sau cină "de lucru" la restaurant. Uneori, eram invitați de românii noștri din Chile. Când luam leafa, îmi pofteam soția la un dejun "afară"! Localuri pitorești erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
peste 200 soiuri de brânzeturi!) Cu unii colegi mă mai întâlneam, în formație mai restrânsă, la un dejun sau cină "de lucru" la restaurant. Uneori, eram invitați de românii noștri din Chile. Când luam leafa, îmi pofteam soția la un dejun "afară"! Localuri pitorești erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui; aici, farfuriile, paharele, tacâmurile erau din scoici de sidef, meșteșugit prelucrate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Avenida Peru, pe malul Oceanului, o vizită la Cazinoul inaugurat în 1930 sau o plimbare în mașină prin pitoreștile localități vecine La Salinas, Renaca, Cochoa sau Concon, cu opriri pentru a vizita nenumăratele barăci cu produse artizanale sau pentru un dejun sau cină în pitoreștile restaurante, sunt doar câteva oferte tentante. Viña del Mar organizează în fiecare an un cunoscut Festival internațional de muzică ușoară, la una din ediții frumoasa noastră compatrioată Jeanina Matei obținând "premiul publicului" (pe bună dreptate, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de rigoare. La urcarea în avion ne-a întâmpinat un impozant steward mulatru, îmbrăcat în livrea, care ne-a oferit câte o cupă de șampanie, prezentată pe un platou de argint. A fost o "decolare" de clasă, urmată de un dejun de 5 stele cu caviar, somon fumé, cremă de sparanghel, stroganoff, acompaniate de excelente vinuri și... am adormit. Nu știu cât timp a trecut, dar la un moment dat, trezindu-mă, am tras puțin perdeaua pentru a privi "afară". Ce-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să aflu pe unde mai suntem eram pe undeva pe coastele Saharei, tot la 10.000 de metri altitudine, așa că mi-am spus că ori un ocean de ape ori unul de nisip cam tot aia e! A venit micul dejun și au apărut și coastele Spaniei. După aterizare, am plecat în căutarea reprezentantului din aeroport al companiei Varig. L-am găsit înconjurat de un grup de concetățeni negri, albi și mulatri, care păreau toți, nu știu din ce motiv, negri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cinematografice cu Winnethou și cowboys pe pereți. Doar jurnalele care le precedau mai încercau anemic - preambul jenant la imaginea lui Pierre Brice - să ne aducă în realitatea construcției socialiste. Le înghițeam exact așa cum erau: umplutură obligatorie, sare amară înaintea unui dejun copios. Poate odată cu această schismă jurnal/film am început să separ între ritualuri sociale obligatorii și zonele de libertate de alegere. Jurnalul exprima un imperativ ipotetic: dacă vrei s-o vezi pe Brigitte Bardot, atunci trebuie să înghiți 15 minute
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
declarau mulțumiți. Și tatăl meu se interesa dacă fac față, însă a fost asigurat că nu sunt probleme și că treaba merge bine. Aveam probleme cu unii elevi care nu prea veneau la meditație (pregătirea lecțiilor) sau erau gălăgioși. După dejun și după cină elevii care nu aveau ore trebuiau să meargă în sala de meditație pentru pregătirea lecțiilor de a doua zi. Uneori unii elevi îmi cereau sfatul la anumite lecții, în special la matematică. Cum făcusem materiile respective găseam
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Perez, care se aflau la vila lor din Zevio pentru vacanțele estive. Don Scapini, în această situație, a decis să-l invite la prânz și la cină și s-a îngrijit să primească din abundență pâine și lapte pentru micul dejun. Au trecut două luni de studiu intens. În sfârșit, în noiembrie, s-a dus la seminar pentru a susține examenele supletive ale celui deal treilea an de liceu. Comisia de examen a început deja să interogheze studenții. El și-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și a dormitoarelor. În fine, toți laolaltă, religioși și băieți, se adunau în biserică pentru sfânta Liturghie. Terminându-se slujba religioasă, exista o oră de școală pentru băieții mai mari, iar pentru cei mai mici o oră de studiu. Micul dejun la orele 7,40. La 8,00 muncă pentru cei mai mari și școală elementară pentru cei mai mici. La amiază, prânzul. Meniul nu oferea multe alegeri: ciorbă cât voia fiecare și o pâinișoară. În zilele festive se scăpa și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vigoare până în 1924, an în care surorile au avut o pauză de reflexie și de revizuire a Operei lor. Programul zilei elaborat de sora Galbusera era următorul: orele 4,30 deșteptarea și igiena; meditația, sfânta liturghie, curățenia Casei și micul dejun; muncă până la orele 11,45 și, apoi, în biserică pentru recitarea coroniței Providenței, examenul de conștiință, Angelus etc.; orele 12,30 prânzul și recreația în comun; reluarea muncii, cu o pauză de odihnă; înainte de cină, o oră de adorație și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
e o metaforă să spunem despre el că «își lua pâinea de la gură», pentru a-i hrăni pe cei săraci. În ultimele zile de viață, și-au dat seama că pe masa lui nu mai era nici măcar laptele pentru micul dejun. Iar, pentru prânz, se mulțumea cu pâine și ceapă. Nu mai avea bani și trebuia să plătească creditorilor, pentru că ultimul lui salariu l-a dat pentru achitarea chiriei neplătite a unei familii sărace. După șase ani de acest fel de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
îndepărtarea regelui de ceremoniile publice, cît și acel soi de timiditate, atribuit taliei sale mici, lipsită de prestanță, dar datorată și educației spartane exagerate la care fusese supus în copilărie (Regina Margareta îi povestea mamei mele că atunci cînd, la dejun, tînărul prinț, copil mic fiind, își manifesta bucuria la anunțul unei mîncări preferate, ea ordona ca acel fel de mîncare să nu fie servit, în vederea cizelării fiului său spre moderația stoică!...). Pentru a mai trage o linie la schița acestui
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
iar orchestrele de prin restaurante și din cîrciumi reproduceau ariile sub castanii din Venedig in Wien și alte grădini din Prater și din Ring. Richard Strauss, în culmea renumelui, tocmai prezentase Salomeea și Electra. Foarte sigur pe el, în timpul unui dejun dat la Legația noastră, s-a proclamat Victor Hugo al muzicii, punînd Euterpei, așa cum făcuse poetul cu dicționarul, boneta roșie, lăudîndu-se, spre exemplu, că a făcut nu știu ce corn să scoată o notă mai joasă decît cea considerată ca fiind limita
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]