3,978 matches
-
intracolinare. Avem de la vest la est: Goișu-Tămașu (1104m), Chicera (1218m), Toaca (895m), Muncelele Plătichii sau ale Râușorului, Ciocanu (886m), Ciuha (730m), Mățău (1017m) și Culmea Vâlnei-Groapa Oii. Depresiunile intracolinare Sunt reunite sub numele de „Depresiunea celor Șapte Muscele” și reprezintă depresiunile externe situate sub cuesta nordică a piemontului. Intens umanizate s-au remarcat prin centrele polarizatoare Curtea-de-Argeș, Câmpulung sau Domnești și exploatările de lignit de la Schitu Golești, Boteni, Slănic și Berevoești. Dealurile externe sunt interfluviile joase reprezentate de un șir de
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
a-i verifica adâncimea, iar căpitanul decide atunci să se ducă el. Batalionul reușește să forțeze albia râului și să ajungă pe malul celălalt cu pierderi mari, permanentizând astfel capul de pod. Trupele române urmau să încercuiască armata germană în depresiunea Lunca, iar în acest scop trebuia aruncat în aer viaductul care o străbătea pentru a tăia posibilitățile de retragere ale trupelor germane. Succesul acțiunii ar fi dus la scoaterea din luptă a aproximativ 200 de tancuri ale Wehrmachtului. Petrescu și
Sfînta Tereza și diavolii () [Corola-website/Science/327455_a_328784]
-
drum de apărare, patru turnuri, un bastion, turn de poartă este monument istoric, : Drăușeni, mai demult "Draușeni, Draos, Draoș, Dras, Drasu" (în dialectul săsesc "Dras, Drâts, Drauz", în , în ) este un sat în partea de nord-est a județului Brașov, în Depresiunea Homoroadelor. Aparține de comuna Cața. Satul este atestat documentar în anul 1224 într-o diplomă eliberată de către regele Andrei al II-lea al Ungariei, diplomă care reglementa obligațiile și drepturile sașilor de aici. Tot în acest document se specifică faptul
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
ale unui munte sau ale unui deal și, prin extensie, o porțiune de teren cu suprafața înclinată. ul reprezintă o suprafață înclinată, desfășurată între nivelul interfluviilor la partea superioară și o bază cvasiorizontală reprezentată de podul terasei, luncă, vatra unei depresiuni, câmpie. Prin evoluția generală se înțelege: apariția versanților, dezvoltarea lor ascendentă și descendența, precum și formele lor specifice, rezultate pe parcursul acestei dezvoltări. Geneza versanților rezidă în mișcările de ridicare ale unor porțiuni din scoarță, precum și în procesul de adâncire al râurilor
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
a fost o grevă a muncitorilor feroviari care a avut loc la Atelierele Grivița din București, la 16 februarie 1933. Greva s-a datorat condițiilor din ce în ce mai precare de lucru ale ceferiștilor, în contextul Marii Depresiuni la nivel mondial, care a afectat România în mod semnificativ. Ea s-a transformat repede într-o revoltă și a dus la ciocniri între lucrătorii de cale ferată și jandarmi, precum și la moartea a 7 persoane, între care și Vasile
Greva de la Atelierele CFR Grivița () [Corola-website/Science/323641_a_324970]
-
nivale. Potcoavele nivale sunt forme de acumulare periglaciara, cu aspect de val curbat, potcoava având partea concava îndreptată spre amonte; acumulările de gelifracte sunt împinse în fața microdepresiunilor nivale. Se formează prin materialele rostogolite peste acumulările de zăpadă înghețată ce acoperă depresiunea de la bază versanților. Avalanșele și alunecările intensifica procesul; termenul este echivalent cu morena nivală. Ex în M-tii Făgăraș, în M-tii Retezat. Ghețarii de grohotiș sunt acumulări masive de dezagregări, gheața și zăpada, dispuse la baza versanților sau pe
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
hexagoane, umplute cu materiale mai grosiere decât cele din jur. Structurile poligonale tipice apar în regiunile unde permafrostul este la mică adâncime (Spitzberg, Groenlanda, Siberia, Laponia). Se dezvoltă și în regiunile temperate și intertropicale, însă numai la mari înălțimi, în depresiuni închise și fără vegetație. Cele mai mari lopigoane au diametre în jur de 25 m, iar cele mai mici de numai câțiva cm. În ambele cazuri crăpăturile sunt umplute cu pietre și gheața. Macropoligoanele sunt cele cu dimensiuni mari, până la
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
acoperite cu vegetație, înconjurate de porțiuni mai joase ce se suprapun unor lentile de gheață în dezghețare. Celelalte sunt legate de o fază înaintată de degradare a pergelisolului, cănd blocurile de gheață din sol se topesc și provoacă tasări și depresiuni lacustre. Este vorba de distrugerea unor strate de roci dure prin dezagregare, îndepărtarea majorității materialelor rezultate și rămânerea în relief a unor vârfuri de diferite forme: crește ascuțite și crenelate (custuri), crește de cocos, ace, vârfuri piramidale, turnuri, ciuperci, jandarmi
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
dolomite în platoul Padiș; gresii și șisturi cristaline în Bazinul Padiș - Cetățile Ponorului; calcare în Platoul Carstic Padiș și pe văile acestuia; calcare triasice, cretacice și jurasice în Munții Bihorului și Munții Pădurea Craiului; șisturi cristaline și depozite permiene în depresiunile Zarandului și Beiușului și în Munții Codru-Moma; precum și magmatite laramice în Munții Gilăului și Bihorului. Parcul Natural Apuseni reprezintă o zonă montană cu forme de relief diversificate, vârfuri (Biserica Moțului), abrupturi stâncoase (Pietrele Galbenei), chei, văii (Valea Sighiștelului, Valea Galbenei
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
se întâlnesc ghețarii Malaspina, Bering și Alsek iar în Chile, San Rafael. Relieful generat de ghețarii montani, cuprinde forme de eroziune și de acumulare. Specific este faptul că aceste forme se dispun într-o anumita etajare. Circul glaciar este o depresiune, sub forma unei excavații circulare, încadrate de pereți abrupți, la obârșia văilor glaciare, care este sau a fost ocupată de un ghețar. În circulație au mai intrat și termeni românești de căldare sau zănoagă. Excavația este creată prin presiunea exercitată
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
și alte rupturi de pantă ale profilului longitudinal, precum și cheile. Acestea impun formarea în amonte sau în avale de ele, a unei zone inundabile mai largi. În chei, cascade și praguri, lunca dispare de cele mai multe ori. În schimb, în unele depresiuni intramontane, pește zonele subsidențe și pește câmpiile din apropierea nivelului de bază ea se poate dezvolta mult în lățime, devenind ceea ce se numește o câmpie aluviala. În profil transversal, lunca este ușor bombata lângă albia minoră. La inundații, apele care au
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
că nivelul de bază local să fie relativ închis. Ultima condiție privește mai ales regiunile cu climat temperat sau periglaciar, unde evacuarea aluviunilor se face în mod obișnuit până la ocean. Când nivelul de bază este relativ închis, ca de pildă Depresiunea Brașovului, atunci pot apărea piemonturi și în asemenea climate; ex piemontul Timis-Sacele. Prima fază evolutivă este aceea a dezvoltării unor mari conuri acumulative. Ele ar putea fi numite și conuri piemontane, pentru a le putea deosebi de cele obișnuite care
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 3 hectare. Arealul „Grădină Zmeilor” prezintă o zonă naturală (din Podișul Someșan, subunitate geomorfologica a Depresiunii colinare transilvane), ce cuprinde un ansamblu neregulat de stânci ("Față Cătănii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu, Călugării, Căpitanul, Acul Cleopatrei, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul, Sfinxul"), cu forme bizare (turnuri, ciuperci, ace, abrupturi stâncoase), dispuse la baza dealului „Dumbrava”. Formațiunile geologice (atribuite
Grădina Zmeilor () [Corola-website/Science/323772_a_325101]
-
protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și peisagistic), situată în județul Sălaj, pe teritoriul administrativ al comunei Hida. Aria naturală cu o suprafață de 1,50 hectare se află în Depresiunea Almaș-Agrij (parte componentă a Podișului Someșan ce aparține Podișului Transilvaniei), în partea central-estică a județului Sălaj, pe teritoriul vestic al satului Racâș, în apropierea drumului național DN1G care leagă localitatea Hida de Gâlgău Almașului. Instituirea regimului de arie protejată s-
Poiana cu narcise de la Racâș-Hida () [Corola-website/Science/323783_a_325112]
-
i sunt o comunitate mică din România, o populație despre care se spune ca ar fi urmașii dacilor așezați în Valea Jiului. Numărul lor este estimat undeva între 10.000 și 20.000 . i sunt locuitori ai Văii Jiului, depresiunea înconjurată de munții Șureanu, Parâng, Vâlcan și Retezat, străbătută de cele două Jiuri, de Est sau Ardelean, și de Vest sau Românesc Ei au format o comunitate de o rară stabilitate și trăinicie în timp, care a rămas până în ultima
Momârlani () [Corola-website/Science/323034_a_324363]
-
Subcarpaților Buzăului a Subcarpaților de Curbură și se află în grupa sudică (Ciolanu - Dealu Mare-Istrița) a acestora. Culmea Istriței împreună cu dealurile Cepturii, Ciortea, Dealu Mare din partea de vest, se învecinează la sud și sud-est cu Câmpia Română, la nord cu depresiunea intracolinară Nișcov prin care sunt despărțite de Dealul Ciolanu până la nivelul vestic al acestuia, unde printr-o înșeuare cele 2 dealuri sunt unite, iar în partea de nord-vest sunt despărțite de dealurile Salcia și Matiței prin depresiunea Sângeru. Masivul are
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
la nord cu depresiunea intracolinară Nișcov prin care sunt despărțite de Dealul Ciolanu până la nivelul vestic al acestuia, unde printr-o înșeuare cele 2 dealuri sunt unite, iar în partea de nord-vest sunt despărțite de dealurile Salcia și Matiței prin depresiunea Sângeru. Masivul are la vest ca unitate adiacentă valea Cricovului Sărat, prin care este despărțit de Dealurile Bucovelului din subunitatea externă a Subcarpaților Teleajenului a Subcarpaților Prahovei. Orientarea generală a culmii Istriței este dinspre sud-vest spre nord-est. Aceasta poate fi
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
a culmii principale - dealul (culmea) Ciortea - prelungită până la Tătaru, iar în zona sudică centrală, la sud-vest de dealurile Năenilor, Dealu Mare propriuzis. În partea de vest se află Dealurile Cepturei. În structura dealului s-au dezvoltat de la est spre vest depresiunile: Sărata, Vispești, Fintești, Valea Șcheilor, Călugăreni, Rotari. Limita cu câmpia poate fi urmărită în general pe curba de nivel de 200 m, cu mici oscilații de altitudine în amănunt (putând fi considerată pe o linie ce trece prin localitățile Gura
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
altitudinea mare a acesteia. Depozitele calcaroase apar sub forma unor cueste cu orientare vest-sud-vest - est-nord-est, pe flancurile sudice ale anticlinalului. În formațiunile argilo-marnoase de la baza calcarelor de la Năeni, apar doline. Lapiezuri de mici dimensiuni dezvoltate pe calcare ocupă suprafețe reduse. Depresiunile intracolinare au aspect de butoniere. Numeroase văi coboară de pe versanții sudici. Acestea însă sunt puțin semnificative, ele fiind organisme torențiale de diferite mărimi. Numai văile mai mari precum Sărata, Tohani, Năianca ajung să străbată ulterior câmpia piemontană. Cuvertura de depozite
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Buzău - Mizil - Albești-Paleologu din DN1B/ E577 (Ploiești - Buzău). Relativ paralel cu aceasta, dar mai spre deal se află: În partea de vest pe valea Cricovul Sărat se află DJ 102C (Albești-Paleologu, DN1B - Cislău, DN10), care circumscrie dealul spre nord-vest prin depresiunea Sângeru. Din acesta pleacă DJ 235 (Sângeru, DJ 102C - Lapoș) în continuare pe valea Lapoșului. Acesta continuă spre est cu DC71A (Lapoș, DJ 235 - Glod, DJ100H) și, mai departe pe valea Nișcovului cu DJ 100H (Mizil, DN1B - Vernești, DN10), care
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Pasul Surduc") este o trecătoare situată, în partea vestică a Carpaților Meridionali în defileul Jiului, în centrul „Parcului Național Defileul Jiului”, între munții Parâng la est și Vâlcan la vest, la o altitudine de 450 m. Trecătoarea face legătura dintre Depresiunea Petroșani și depresiunea subcarpatică "Târgu Jiu - Câmpu Mare" (Depresiunea Olteană), de-a lungul Drumului național 66, suprapus peste un segment al Drumului European E 79. Zona Trecătorii Lainici începe de la sud de Monumentul Generalului Ion Dragalina, unde Valea Jiului este îngustă
Pasul Lainici () [Corola-website/Science/323156_a_324485]
-
o trecătoare situată, în partea vestică a Carpaților Meridionali în defileul Jiului, în centrul „Parcului Național Defileul Jiului”, între munții Parâng la est și Vâlcan la vest, la o altitudine de 450 m. Trecătoarea face legătura dintre Depresiunea Petroșani și depresiunea subcarpatică "Târgu Jiu - Câmpu Mare" (Depresiunea Olteană), de-a lungul Drumului național 66, suprapus peste un segment al Drumului European E 79. Zona Trecătorii Lainici începe de la sud de Monumentul Generalului Ion Dragalina, unde Valea Jiului este îngustă, se deschide spre
Pasul Lainici () [Corola-website/Science/323156_a_324485]
-
a Carpaților Meridionali în defileul Jiului, în centrul „Parcului Național Defileul Jiului”, între munții Parâng la est și Vâlcan la vest, la o altitudine de 450 m. Trecătoarea face legătura dintre Depresiunea Petroșani și depresiunea subcarpatică "Târgu Jiu - Câmpu Mare" (Depresiunea Olteană), de-a lungul Drumului național 66, suprapus peste un segment al Drumului European E 79. Zona Trecătorii Lainici începe de la sud de Monumentul Generalului Ion Dragalina, unde Valea Jiului este îngustă, se deschide spre nord la Popasul Turistic Lainici și
Pasul Lainici () [Corola-website/Science/323156_a_324485]
-
alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic) situată în județul Brașov, pe teritoriul administrativ al comunei Prejmer. Aria naturală se află în Depresiunea Brașovului (Țara Bârsei), la limita central-estică a județului Brașov cu județul Covasna în partea sud-estică rezervației naturale a Dealul Ciocașului - Dealul Vițelului și cea estică a Dealului Lempeș, lângă drumul județean (DJ112) care leagă localitatea Hărman de orașul Sfântu Gheorghe
Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer () [Corola-website/Science/324069_a_325398]
-
este o arie de protecție specială avifaunistică situată în județul Brașov, pe terenul administrativ al comunei Dumbrăvița. Aria naturală se află în Depresiunea Brașovului, pe teritoriul central-estic al județului Brașov, în partea estică a satului Dumbrăvița și cea sud-vestică a Satului Nou, în imediata apropiere a drumului județean (DJ112C) care leagă localitatea Vlădeni de Hălchiu Aria naturală naturală "" este întinsă pe o suprafață
Complexul piscicol Dumbrăvița () [Corola-website/Science/324078_a_325407]