4,161 matches
-
fericire, este pe cale să-i treacă... Iată ce pot să vă spun în legătură cu inscripțiile dacice: s-au găsit, la Grădiștea-Muscelului șsic!ț (antică fortăreață dacică) ȘȘcirca 30 de inscripții, scrise în litere grecești și, din acest motiv, foarte greu de descifrat - întrucât conțin doar consoane.ȚȚ* În 1954, s-au mai găsit 2 inscripții (tot la Grădiștea) în caractere latine. Cea dintâi conține numele Decebalus. Cea de-a doua: Decebalus per Scorilo. Daicoviciu a tradus-o: „D. fiul lui Scorilo”; per
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
bibliotecile din Madrid, Escorial, Salamanca (orașul cel mai frumos din lume?), dar fără a mai vorbi de manuscrisele arabe, am găsit aici și inscripții preromane, interesante și puțin cunoscute, se numesc „sud-hispanice” sau „bastulo-turdetane”*. Nebun? sau nu? cred că am descifrat în ele o limbă indo-europeană necunoscută. Peste puțin timp veți primi cea dintâi notiță 1, care va sfârși probabil prin a mă condamna ca un bluff intolerabil - dar, în fine, desinențele ariene se regăsesc aici, n-am ce face... Până
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
american. Ake Sjöberg tocmai a fost numit profesor de asirologie la Philadelphia, exegeții noștri cei mai buni - șsoțiiț Stendhal, Ahlström4, Gärtner - se află deja acolo. Vă mulțumesc pentru Amintiri, care trebuie să fie pasionante pentru cine știe limba 5. Totuși descifrez unele pagini. Este curios, dar deloc neașteptat, să găsesc uneori în ele aceleași nume literare - în tinerețea mea naivă, și pe mine m-a impresionat Papini, Un uomo finito și Stroncature, care mi-au făcut o mare plăcere - dar nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
oameni pentru a zdrobi alte și mai multe milioane". Îndemnînd la deschiderea arhivelor Statului, ale decedatului Partid și ale fostei Securități, în primul rînd istoricilor de astăzi, aceștia fiind contemporani cu evenimentele, autoarea crede îndreptățit că doar ei pot "să descifreze procesele-verbale de anchetă și să vadă îndărătul cuvintelor pumnul, cizma, porunca, schingiuirea fizică și psihică, nopțile nedormite, lanțul ce-l trage pe anchetat spre acel tărîm unde Minciuna domnește fără tăgadă". E limpede că un istoric, peste patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vadă îndărătul cuvintelor pumnul, cizma, porunca, schingiuirea fizică și psihică, nopțile nedormite, lanțul ce-l trage pe anchetat spre acel tărîm unde Minciuna domnește fără tăgadă". E limpede că un istoric, peste patruzeci de ani, cu greu ar mai putea descifra subtextele prezente pe fiecare filă din dosare. Nici cei care prin legea de funcționare a CNSAS, promulgată în anul 2000, nu au acces, decît în măsura în care cerberii arhivelor vor să elibereze un dosar sau altul și acela, probabil, cenzurat. Pornind de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îndepăr- tându-se ușor spre stânga, ca să se poată vedea bine bule- vardul, cu toate detaliile lui. A și coborât puțin, a încetinit, și Cristi și-a dat seama că Ionel începuse să fredoneze tare un cântec. Abia l-a putut descifra la început, dar apoi a înțeles că este vorba despre tangoul compus de prietenul său, pe care îl înregistrase chiar cu câteva săptămâni în urmă la Viena, Pentru tine am făcut nebunii. Și astfel, deasupra Victoriei, deasupra bulevardului mare care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ciudată fascinație asupra unui profesor de filosofie fără cărți - Nae Ionescu, el Însuși idol, dar și prizonier al emulilor săi. Unul dintre ei, evreu, brăilean, Mihail Sebastian, Îi dă, de altfel, o lecție pe care abia târzia postumitate o va descifra: aceea de a-l invita să-i recomande, să-i prefațeze un excelent roman, De două mii de ani, În care prefață, „magistrul” Își dă În petec. Și nimeni, atunci, nu Înțelege! Și alții, și alții, spirite dramatice, suferinde, contosionate precum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pulsiuni trecătoare și blamabile! - apare, nu cu mult mai rar dar În forme mai ascunse, uneori de-a dreptul barbare, Prezentul. La care au acces, uneori, cum o spuneam, Îndrăgostiții pe care Îi cântă Rilke fără oboseală, Încercând să le descifreze „misterul”, poeții - când sunt credincioși temelor lor obsesive care le fracturează memoria! - și nebunii, care nu rareori se „zidesc” total În acest Prezent și ne privesc cu uimire când Încercăm să-i chemăm Înapoi. Nebunii care nu au nevoie de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Simion sau N. Manolescu și Mircea Martin. Poate și pentru că literatura sa, ca și a altora, nu mulți, din așa-zisa noastră generație, conținea și semnele unei Împotriviri ferme și „organizate” contra tăvălugului dogmatic stalinist și, poate, pentru că se putea descifra În romanele sale Încercarea de modernizare reală a romanului autohton, În sensul școlii lovinesciene. „Bătrânul” Breban, Întors de la Paris În primăvara lui ’90, s-a trezit Însă cumva singur, deși a aruncat pe piață vreo douăzeci de titluri, dintre care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a ofilit - eram epuizat de toată debandada. Viața mea - numele meu - ajunseseră repetitive, poanta finală lipsită de haz, eram sătul s-o mai înghit. Celebritatea însemna o viață trăită conform unui cod - era un spațiu în care erai nevoit să descifrezi în continuu ceea ce aștepta lumea de la tine, un teren lunecos și un univers în care, în ultimă instanță, întotdeauna făceai alegerea cea mai proastă. Ceea ce făcea situația imposibil de suportat pentru mine era faptul că trebuia să-mi țin gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai mult de mine din cauza asta va face ca noaptea aceea să fie și mai înfricoșătoare și insuportabilă. Am încercat în van să nu-i dau importanță, dar n-am reușit. Cutremurat, stăteam acolo lângă ușa lui Sarah, încercând să descifrez șoaptele liniștitoare dinăuntru, pe urmă am auzit un zgomot în altă parte a casei și am crezut că o să mi se facă iarăși rău, dar când am coborât, nu era decât Victor care zgâria ușa de la bucătărie, vrând să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pagină din scenariu, dar se vedea că nu citește. - Dar ai auzit ce spuneau profesorii. Și m-am așezat în sfârșit pe pat. Că nu știe unde se termină spațiul ei personal și unde începe al altcuiva, că nu poate descifra expresii faciale și nu reacționează când cineva i se adresează în mod direct... - Dar sindromul tulburării de atenție a for exclus, Bret, spuse Jayne abia stăpânindu-și furia. - ... vreu să zic, Dumnezeule, n-ai auzit prostiile din seara asta? - Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sens decât pentru mine. Dar Miller părea să mă ia în serios. Continua să noteze, mai ales atunci când un anume detaliu îl incita, și nu părea să-l deranjeze nici cel mai bizar dintre amănunte. N-aveai cum să-i descifrezi expresia feței - tipul putea fi drogat. Întreagă povestire întortocheată, absurdă, lui îi apărea ca ceva obișnuit. Unde era surpriza? Unde era uimirea? Dar imediat mi-am dat seama că, luând în considerare scopul venirii lui Miller aici, era o dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
poate ne mai vedem?“ Am traversat strada și am intrat într-un magazine de delicatese unde am cumpărat ziarul Post pentru că acum îmi citeam (și pe cel al lui Robby) horoscopul (ghicește în zațul de cafea, evită tragediile, ignoră pentagramele, descifrează aluziile, reconciliază-te cu viitorul, posibilă blazare, incursiuni lunatice). Și în timp ce m-am târât anevoie spre apartament m-am oprit în mijlocul străzii și m-am întors pe loc. Cineva cântase în surdină în spatele meu, dar nu era nimeni acolo. Cântecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
martie 1976”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Acum patru zile am primit răspunsul, pe care Îl așteptam cu mare nerăbdare, de la Editura Junimea. Ce dezamăgire! După ce am cetit scrisoarea semnată de Ada Fărtăiș (numele al doilea este scris cam greu de descifrat), am fost atât de decepționată, Încât trei zile am fost bolnavă. Iată ce mi-a scris: Eu nu am scris un roman, ci o istorie a operei În Moldova și Țara Românească. I-am dat un aspect mai puțin rigid
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
viață; Că zilele omului ca floarea câmpului! Eu Între timp, abia mai dovedesc să mai răspund la numeroasele scrisori și telegrame (cu nume uneori ilizibile; trebuie să ai flerul lui Mannix și puterea de analiză a lui Colombo, ca să le descifrezi). Deci, scriu mereu la scrisori, răspund la scrisori, În loc să scriu ceva mai acătării, după mintea care mi-a mai rămas În noianul de ani pe care iam trăit până acum. Încă odată, cu mulți ani și sănătate pentru anul nou
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Mă apropii din nou de recepție, împreună cu VITALIE CIOBANU și Andrei Bodiu, care „îmi sar în ajutor” (Vitalie, calm, le sugerează angajaților de la hotel s-o sune acasă pe recepționera care a primit pașaportul, Andrei asistă cu o privire mirat-nedumerită, descifrând în această întâmplare o simplă tracasare KGB-istă). Se implică și attendent-ul scriitorilor beloruși din Trenul Literaturii, Ludmilla Gorbacheva, o ochelaristă delicată și liniștită, care mă asigură că se va rezolva, să am doar răbdare și înțelegere... Wolga Ipatava le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la începuturile sale, când i se opunea modelul „clasic” pro-francez al unui Alecsandri, astfel i s-a întâmplat unui Bacovia, pe care marele Călinescu îl înghesuie printre minorii simboliști francezi, sau lui Nichita Stănescu căruia până azi nu i se descifrează motivele și limbajul său ce trădează afinități profunde cu un anti-materialism, cu un anti-naturalism tranșant, poezia sa, în vârful ei, fiind nu numai un atac la bazele gândirii materialiste, dar o descriere plină de patos a omului nesigur de existență
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
venit, ea s-a dus să se culce la muzeu, cu sânii ei de alabastru, cu nasul ei drept, purtând undeva la cingătoare ori pe umăr un minuscul cartuș ornamental pe care nimeni nu mai e în stare să-l descifreze. Ierusalimul însă trăiește. Este un oraș în stare de război, pentru că e cetatea unui Dumnezeu mereu în picioare, în umbră, a unui Atotputernic de pe metereze, și care nu se mulțumește să impresioneze: partizanii săi se luptă între ei pentru fiecare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
imuabilei certitudini. Ei ignoră până la ce punct am putut noi miza pe aspirații nemărginite și am putut transforma însăși insuficiența noastră într-o dorință de peregrinare și de scotocire, luând-o ca remediu suprem împotriva depresiei. A exhuma schelete, a descifra alfabete misterioase, a explora oceane necunoscute, a studia neobosit pitecantropul, a escalada Everestul sau vârful Mont Blanc doar pentru a vedea cum e, pentru a spune apoi că am făcut-o... maniile și vertijul a ceea ce Spengler numea civilizația faustiniană
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nuvelă pe tema dezumanizării: "Iarna moale. Faliboga și muierea lui. Primăvara glodoasă.; boierul vine la moșie cu carul cu boi. Primar Perceptor (portrete). În 1912 va apărea ampla nuvelă Bordeienii, o capodoperă pe tema mortificării lente. Ca mai totdeauna când descifrează mentalități rudimentare, naratorul (acum analist întristat) e magistral; odată cu Bordeienii, Sadoveanu demonstra disponibilități pentru viitoare pânze ample. Tot ce ține de fenomenul autohton invită la notații succinte; istorisiri populare, vorbe de duh și sentenții, elemente de rit magic și blesteme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de greșeli chiar Analele Academiei. Să fie așa de insensibilă "intelectualitatea" românească pentru aceste chestiuni importante? * La discuția bugetului a ținut un lung, prea lung, discurs d. Mociorniță. Citea, dealtminteri fără a nuanța, și stând plecat asupra manuscrisului, ca să-l descifreze, făcea felurite gesturi cu o mână și cu două mâni. La un moment dat, a lansat propoziția: "E ceva putred în Danemarca". D. Argetoianu trecând pe lângă banca mea a fost de părere că ar trebui avertizat d. Mociorniță (ca să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
totalitatea zidirii dintăi; mă închin gânditorilor cutezători care au putut alege calea adevărului în întunericul și confuziunea lumii de ieri. * Eterna scenă a vieții și morții. În preajma poetului, între ruini și morminte, doi tineri se îndrăgostesc. Trec două țărăncuțe care descifrează silabisind versurile de pe soclul pe care stă poetul (gânditor pe o bancă). ...Ceva despre liniște, despre un lac cu lebede... N-a mai rămas nimic din toate decât viersul... * Sunt bucuros că armata roșie ne-a scăpat poate pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
putut constitui un „șoc psihologic” care paraliza orice acțiune. Chiar și ceva mai aproape de noi, împăratul Rudolf al II-lea, contemporanul lui Mihai Viteazul, era paralizat și de un nechezat al unui cal și, până ce astrologii și alți „specialiști” nu descifrau semnul, nu era în stare să ia o decizie. Și pe oamenii noștri „semnele” i-au pus pe gânduri. Românul este fatalist, dar un fatalism care nu-l paralizează. Din superficialitate, pentru că oamenii noștri n-au avut răbdare să citească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-a consolidat la români prin scrieri bizantine ajunse la noi prin filieră slavă, prin traducerile făcute din greacă în slavă. A existat un simbol al împărăției, vulturul bicefal, însemn heraldic al împăraților bizantini. Din momentul în care s-a descifrat acest simbol pe acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, s-a considerat că Ștefan cel Mare a preluat “elementele” de legitimitate imperială, pe care le implica acoperământul amintit. Descoperirile arheologice au identificat plăci de ceramică decorate cu vulturi bicefali
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]