7,054 matches
-
pat de cuie. Sunt înclinată să mă pedepsesc pentru faptul că nu sunt iubită și Patrick nu mă vrea în viața lui. M-a întristat foarte tare faptul că Lewis a adus New Yorkul în discuție. Din cauza lui Patrick, a despărțirii de el, n-am mai putut locui în vestita metropolă. Am adorat acest oraș. Mi-a plăcut să trăiesc acolo alături de el, când îl vizitam. Mă purtam ca un cetățean obișnuit, nu ca un turist oarecare. Patrick primise de la bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Oh, da, să nu uit a treia regulă, de altfel la fel de importantă ca și primele două: asigură-te că fiecare are timp să vorbească despre sine. Și eu aș vrea să îi împărtășesc o parte din suferința mea provocată de despărțirea de Patrick, dar Daisy nu-mi dă nici o șansă. E mult prea ocupată să-mi povestească despre farmecele lui Făt-Frumos și nu mă întreabă nici măcar de formă cum mă simt. Așa că devin din ce în ce mai nervoasă și mai dezinteresată, dar ea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aduce câtuși de puțin cu el. Așa că mă apuc să fac un lucru normal în starea în care mă aflu: înregistrez o casetă video ca să verific mâine dacă am avut dreptate. Mi-am pus și cablu. L-am instalat după despărțirea de Patrick. La New York mă obișnuisem să am la dispoziție zeci de canale și cred că ăsta a fost modul meu de a pretinde că pot avea aceleași lucruri ca înainte, când eram împreună, că mă pot bucura de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tăcut o clipă. — Vezi! Am dreptate! Trebuie să vă creați o structură, așa cum avem noi la Alcoolicii Anonimi. Nu cred... Haide, Rebecca! Recunoaște că e o idee bună! Ați împușca mai mulți iepuri dintr-un foc. Finn ar trece peste despărțirea de Vanessa și n-ar mai părăsi compania, tu ai avea ocazia să vorbești despre Patrick - mi-ai spus că nu discuți despre asta cu prietenii tăi pentru că nu te înțeleg... Trebuie să recunosc că mi se pare interesant să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Anonimi. Mai e și lista lui Daisy printată de pe internet. E chiar aici, pe masă. O iau și încep s-o citesc. V-ați trezit brusc singur/ă? Cele cinci stadii ale suferinței Moartea soțului sau a soției, divorțul sau despărțirea după o relație îndelungată, toate acestea pot provoca sentimente asemănătoare. Fiecare persoană suferă în felul său. Cu toate acestea, se poate vorbi despre cinci stadii ale durerii provocate de pierderea cuiva drag. Acestea au fost adaptate după scrierile lui Elisabeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sentimente trăite anterior. Cele cinci stadii ale suferinței sunt: (1) Negarea - Nu, nu mi se poate întâmpla asta. Acesta presupune negare și neîncredere. Dacă partenerul tău a murit, te aștepți să-l vezi oricând intrând pe ușă. În cazul unei despărțiri, crezi că se va răzgândi. În visele mele în stare de veghe, îl văd pe Patrick stând pe trepte și așteptându-mă să vin de la serviciu. Totdeauna poartă puloverul pe care i l-am dăruit cu ocazia primului Crăciun petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tu vei face... Încerci să negociezi cu cineva schimbarea situației de fapt. Dacă este vorba despre un deces, te trezești făcând un târg cu Dumnezeu. „Voi fi mai bun/ă dacă îl/o aduci înapoi!“ Când e vorba despre o despărțire, încerci să-ți convingi partenerul spunându-i: „Mă voi schimba dacă nu pleci!“ Recunosc și partea asta. Numai că eu am făcut asta în timp ce eram împreună, nu după aceea. Se întâmpla constant. Dacă nu mă grăbesc și îi arăt ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și își va deschide inima. Acum nu cred că mai fac asta. Sunt prea ocupată să mă simt deprimată. (4) Depresia - Totul e cât se poate de real! Îți dai seama că nimic nu se mai poate schimba. Moartea și despărțirea sunt cât se poate de reale, nimeni și nimic nu-l mai poate aduce înapoi pe celălalt. Conștientizarea situației poate duce la depresie. Aceasta apare în timp, pe tăcute, în timp ce îți dai seama ce se întâmplă de fapt. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nu! — Nu-i nimic! Nu trebuie să le folosim pe toate. Numărul trei sună cam așa: „Ca să poți deveni membru al AA trebuie să îți dorești să nu mai bei“. Dacă prietena ta consideră că îi este greu să depășească despărțirea de ultimul ei iubit și vede în asta o chestiune serioasă, care să o determine să vină la întrunirile voastre, înseamnă că așa e și nu trebuie să vă grăbiți să o judecați. Nu cred că are pretenția că suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mic și mesele foarte apropiate unele de altele. — Ne-ai cam neglijat, îmi reproșează. — Am vrut să treacă un timp... până se mai liniștesc apele, încerc eu să-i explic. Matt dă din cap aprobator. —Ce porcărie! M-a întristat despărțirea voastră. Ce poți să faci? Relațiile la distanță sunt mai dificile. Nu era nevoie să se transforme într-o relație la distanță, îmi spun în gând și mă apucă furia. Putea să mă fi luat cu el, nenorocit constipat emoțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
unul de altul, dar pentru că e un film franțuzesc, adică plin de bun simț psihologic, și nu un film american siropos, își dau seama că, fiind așa cum sunt, nu pot transforma aventura lor pasageră în ceva serios. Amândoi văd în despărțire cea mai bună soluție. E un film frumos, trist și apropiat de realitate. Apoi am venit la Jake, am pus niște muzică sentimentală și am început să ne sărutăm pe canapea. N-aș fi putut niciodată să petrec o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pat și fixez cerul prin fereastra de deasupra. Gândurile nu-mi dau pace. Prin minte mi se perindă imagini disparate și simt o tensiune psihică teribilă: Jake și cu mine, făcând dragoste lângă foc. Jake dându-mi teribila veste a despărțirii, Jake în Kew Gardens, purtându-se atât de delicat și de atent, că mi se pare cel mai înțelegător bărbat din lume. Patrick. Patrick, Patrick, Patrick, Patrick, care, acum îmi dau seama, a fost mult mai sincer și mai cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
delicat și de atent, că mi se pare cel mai înțelegător bărbat din lume. Patrick. Patrick, Patrick, Patrick, Patrick, care, acum îmi dau seama, a fost mult mai sincer și mai cinstit decât Jake, fiindcă n-a încercat să cosmetizeze despărțirea noastră cu povestioare despre destinul care ne împiedica să fim împreună. Am plâns zile întregi din pricina propriei lui incapacități de a avea o relație ca lumea, și susținea că e vina lui. Nici nu-i de mirare că l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ai ținut de mâini în exercițiul ăla care se numește „îngerul“... —Știu, murmur eu, și eu am simțit. — Așa că, adică, evident, putem s-o luăm încet, pas cu pas - știu că amândoi suntem, să zicem, în convalescență după câte o despărțire... Clatin din cap. Dar mă simt minunat în preajma ta. Chiar îmi place foarte mult de tine. Găsesc curajul să ridic capul și să mă uit la el. Tricoul face ca ochii lui să pară foarte albaștri. Și e întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
petrecerea lor de moarte și de cutezanță, iar sudoarea de care vorbea sfântul Bernard era probabil un luciu arămiu ce Împrumuta o noblețe sarcastică surâsului lor dătător de fiori, În timp ce erau gata să-și celebreze cât se poate de crunt despărțirea de viață. Adevărați lei În război, cum zicea Jacques de Vitry, miei plini de blândețe pe timp de pace, dârji În bătălie, plini de credință În rugăciune, cruzi cu dușmanii, binevoitori cu cei ce le erau frați, marcați și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Nu mă miră, și Sabina mi-a spus că la început mă crezuse un țicnit care se mulțumește să trăiască doar cu gogoși și înghețată în speranța că va răsturna lumea. Ne ridicăm. O conduc până la gura de metrou. La despărțire îi urez să aibă parte de un bărbat bețiv, care s-o mai altoiască din când. A rămas cu un picior în aer și cu o expresie blocată pe chip. Nu se încruntă, să nu facă riduri. Mai are totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să aibă parte de un bărbat bețiv, care s-o mai altoiască din când. A rămas cu un picior în aer și cu o expresie blocată pe chip. Nu se încruntă, să nu facă riduri. Mai are totuși puterea unei despărțiri civilizate: o noapte zemoasă să ai! L XXX Primesc telefoane insistente de la Maria Firidă. Mă roagă să vin urgent la Botoșani. Sunt probleme cu Sabina. Ce are, e bolnavă? Nu-ți pot spune la telefon. Trebuie să vii până aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întindea încet și perfid mrejele-i snoabe în jurul noului sosit. Când acesta simți, își luă rămas bun la repezeală și țâșni în vântul de noiembrie. La 11.30 îl dezmetici pe Chilot dintr-o ceartă politică cu aromă de birt. Despărțirea de haita de corcituri bețive se complică neprevăzut cu o sumedenie de temeneli și numai după aceea omul și câinele traversară podul cu statui de beton înspre casa Populației. Fulgii gălbui răsuceau cozi plesnitoare în aerul gri. Un huruit rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de puternic mirosul când pusesem blugii la fundul valizei? Ar fi trebuit să-i bag într-o pungă. Am achitat cursa și am șters-o șchiopătând din fața șoferului cu ochii bulbucați de plâns. Taximetriștii bucureșteni sunt niște ființe extrem de afectuoase; despărțirea de client îi lasă adesea cu sechele. Odată luat biletul, m-am târât până la tren și am ajuns primul în compartiment. Am desfăcut rapid valiza și, după cinci minute de răscolire a boarfelor, țineam în mână de blugii radioactivi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acolo, sub tratament. Doctorul le îndopa cu tranchilizante, le distrugea încrederea în ele însele, le făcea dependente de el. Chiar după externare, cele mai multe reveneau negreșit. Și-apoi nu era plăcut să fii înconjurat de atâta carne tânără, albă, delirantă? La despărțire am luat-o pe Sabina la rost: cum naiba ajunsese prizonieră acolo? Mi-a răspuns spășită că ea venise doar la un control. Odată intrată pe poartă, maică-sa îi șterpelise actele din poșetă și-o internase forțat. De parcă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bucurat mult. M-a rugat să iau la mine și un costum, o cămașă, o cravată. Ce naiba să fac cu ele? Mă duceam doar pentru două zile. Mă rog, trebuia să fac și concesia asta snobismului provincial. Va fi o despărțire la patru ace, ca în Casablanca. I-am spus femeii cu ochi alungiți, tătărăști, și cu sâni ca banana că plec să-i vorbesc lui taică-meu, preotul, despre noi doi. Nu, nu poate veni cu mine. Mai întâi trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu aveau nimic la îndemână. De scris nu știau să scrie nicicare, telefoane mobile nu se foloseau pe vremea aceea, nu știau precis locul unde se vor muta cu șatra, nici când se vor întoarce. Cu alte cuvinte era o despărțire definitivă, legătura rămânând doar în sufletele lor. În această stare de incertitudine, apare și autoturismul din care coboară domnul și doamna Stamate. — Săru’ mâna, boierule. Săru’mâna cucoană, îi întâmpină ei. — Ați pregătit-o pe Prințesa? — Am pregătit-o, boierule
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
destinația respectivă. În ajunul plecării, a ținut să o întâlnească pe Teofana ca să-și ia rămas bun. Nu le-a fost totuna, dar au știut să se folosească din plin de umorul lor pentru a depăși cu brio situația unei despărțiri de lungă durată. — Ai să te îmbogoțești cu banii care-i primește acolo, că vei fi mai bine plătit, îl încuraja Teofana. Îți cumperi o mașină. — Nu! Îmi iau o cămilă și vin cu ea în țară. — Du-te, mă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Mă mai gândesc, îl pune pe jar Teofana. — Ce să-nțeleg? Ne întâlnim mâine în parc. Acum merg acasă să mă schimb, să mănânc și să mă odihnesc puțin. Părăsesc mergând la braț amândoi. — Te iubesc, țâfnoaso, îi spune la despărțire. Ne vedem mâine. — Și eu te iubesc, țâfnosule, mă duc să mănânc, sunt lihnită de foame. Când să intre pe ușa blocului, Cezar se întâlnește cu prietenul lui, Dan, care tocmai cobora. — Salut, africanule, de la tine vin. Pe unde umbli
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu Alexandru. Acesta a fost motivul pentru care au grăbit nunta, ceea ce pe Cezar l-a bucurat foarte mult. Părinții lor au fost de acord și chiar dacă n-ar fi fost, ei tot s-ar fi căsătorit. Probabul că și despărțirea care a durat câțiva ani îi determinaseră să nu mai poată sta unul fără celălalt. În ziua nunții, Teofana a avut o mare surpriză. Printre invitați a apărut o doamnă și un domn mai în vârstă și foarte, foarte eleganți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]