27,244 matches
-
lor auto-indus de subiect îndepărtat, destinatarii au uneori impresia că povestitorul s-a retras și i-a abandonat, pentru a se angaja cu totul în scena ce s-a depărtat. Acest al treilea tip de relație între poveste, povestitor și destinatar (retragere și îmbinare) ar putea fi reprezentat în felul următor. Orientări preliminare Pe scurt, narațiunile implică întotdeauna o Poveste, un Povestitor și un Destinatar, iar toate acestea pot fi ,,plasate”, conceptual, la diferite grade de proximitate sau distanță. Hawthorn (1985
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în scena ce s-a depărtat. Acest al treilea tip de relație între poveste, povestitor și destinatar (retragere și îmbinare) ar putea fi reprezentat în felul următor. Orientări preliminare Pe scurt, narațiunile implică întotdeauna o Poveste, un Povestitor și un Destinatar, iar toate acestea pot fi ,,plasate”, conceptual, la diferite grade de proximitate sau distanță. Hawthorn (1985) pune în discuție problemele, luînd ca exemplu pictura lui Millais, Adolescența lui Raleigh, ca punct de plecare al Narațiunii. În acea pictură un bătrîn
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
grad, dar s-ar putea să reprezinte și un contrast important, cu consecințe complexe - de exemplu, chiar pentru evaluări ale sănătății sau bolii mentale. Ajungem astfel la o altă însușire importantă a naratorilor: naratorii se bucură, în principiu, de încrederea destinatarilor. Chiar și prin aceea că își cer, și obțin, dreptul de a se manifesta cu consistență din punct de vedere verbal, naratorii își afirmă autoritatea de a povesti, de a-și asuma rolul de cunoscător, maestru de ceremonii sau producător
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de a se manifesta cu consistență din punct de vedere verbal, naratorii își afirmă autoritatea de a povesti, de a-și asuma rolul de cunoscător, maestru de ceremonii sau producător, în relație cu rolul de discipol sau învățăcel asumat de destinatari. A nara înseamnă a licita pentru putere. Cîteodată narațiunile spuse ne afectează semnificativ viețile: acelea spuse de jurnaliști, politicieni, colegii și patronii care ne evaluează performanța în rapoartele anuale, la fel ca și cele ale prietenilor, cunoștințelor, dușmanilor, părinților, fraților
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
rupte” în multe privințe de co-text și context (mediul lor înconjurător, verbal și respectiv non-verbal: primul cuprinde orice limbaj ce precede sau urmează narațiunea, iar cel de-al doilea include orice relevanță non-verbală, incluzînd situația și identitățile povestitorului și ale destinatarului). Narațiunile apar, de cele mai multe ori, singure și nu relaționate într-un cadru mai larg, fără nici o altă informație despre autor sau cititori: ele sînt pur și simplu ,,acolo”, ca niște tablouri pe care le poți lua sau lăsa
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sau lăsa unde se află. Ele diferă, cel puțin în grad, de simpla folosire tranzacțională a limbajului, ca atunci cînd cineva îți pune o întrebare sau face o cerere, o promisiune sau un avertisment: în aceste cazuri se așteaptă ca destinatarul să răspundă sau să acționeze în consecință. În acest caz, cîteva dintre constrîngerile firești, în ceea ce privește modul în care interpretăm discursul, par a fi suspendate. Și se pare că nu putem întotdeauna relaționa narațiunile cu autorii, în mod direct sau imediat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
care deține echivalente aproape identice în secvențele de închidere ale jurnalelor TV. Toate aceste exemple direcționează atenția asupra deznodămîntului sau finalului, el însuși doar un aspect al unei mai mari așteptări, cea a traiectoriei narative. În aceeași ordine de idei, destinatarului i se dă îndeobște a înțelege, ceea ce el și face, că povestitorul cunoaște finalul din chiar clipa intrării în povestire (nu chiar într-o formulare precisă, ci într-un context evenimențial sau situațional). Ca excepții s-ar putea cita
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
trebuie să aibă un povestitor, iar acela, oricît ar fi de retras sau "invizibil”, este totdeauna important. În acest sens, în ciuda caracteristicilor sale, narațiunea constituie comunicare prin limbaj la fel ca oricare alta, implicînd un vorbitor și un gen de destinatar. 5. Narațiunile exploatează plenar acea caracteristică a limbajului numită „dislocare” (capacitatea limbajului uman de a fi folosit pentru a indica lucrurile sau evenimentele care sînt "mutate”, în spațiu sau timp, de la emițător sau de la destinatar). În acest sens, ele contrastează
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vorbitor și un gen de destinatar. 5. Narațiunile exploatează plenar acea caracteristică a limbajului numită „dislocare” (capacitatea limbajului uman de a fi folosit pentru a indica lucrurile sau evenimentele care sînt "mutate”, în spațiu sau timp, de la emițător sau de la destinatar). În acest sens, ele contrastează profund cu modalități ca descrierea sau comentariul. Se pare că trebuie să aibă loc o oarecare mutare sau o absență, în spațiu sau timp, pentru ca un discurs să fie considerat narațiune. Astfel, dacă sîntem în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ci numai ceva de povestit. Transformarea, vom spune, reprezintă exact sinteza diferențelor și asemănărilor, legînd două fapte ca ele să poată fi identificate. Definiția minimală a narațiunii mai sugerează că efectul nu este atît "dat”, cît "perceput”: narațiunea cere ca destinatarul să o vadă ca narațiune - se pare că circularitatea nu poate fi evitată. În timp ce mulți ar fi de acord că romanul tradițional este o narațiune, poate exista totuși și un legitim dezacord referitor la statutul, ca narațiune, al unor structuri
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Uitîndu-te la toate acestea crezi că ai în față o narațiune - deși desenatorul o neagă cu vehemență. Acest exemplu, deși straniu, încearcă să atingă un punct fundamental, dar problematic, al naratologiei. Perceperea conexiunilor neîntîmplătoare într-o secvență evenimențială este prerogativa destinatarului: este inutil pentru oricine (de exemplu, pentru povestitor) să insiste că are în față o narațiune dacă destinatarul nu o percepe ca atare (vezi 7.3). În acest caz, cel puțin, autoritatea ultimă, care declară un text ca fiind narativ
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
exemplu, deși straniu, încearcă să atingă un punct fundamental, dar problematic, al naratologiei. Perceperea conexiunilor neîntîmplătoare într-o secvență evenimențială este prerogativa destinatarului: este inutil pentru oricine (de exemplu, pentru povestitor) să insiste că are în față o narațiune dacă destinatarul nu o percepe ca atare (vezi 7.3). În acest caz, cel puțin, autoritatea ultimă, care declară un text ca fiind narativ, ține nu de povestitor, ci de observator sau destinatar. Dar, în practică, ne așteptăm la conexiuni mult mai
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
să insiste că are în față o narațiune dacă destinatarul nu o percepe ca atare (vezi 7.3). În acest caz, cel puțin, autoritatea ultimă, care declară un text ca fiind narativ, ține nu de povestitor, ci de observator sau destinatar. Dar, în practică, ne așteptăm la conexiuni mult mai complexe, la ne-întîmplare și la secvențialitate în evenimentele narațiunii. În termenii definiți prima dată de Aristotel, ne așteptăm la un sfîrșit, ca și la un început și un mijloc - ceea ce Todorov
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
separate. Tocmai am sugerat că activitatea de a percepe relaționarea consecutivă a stărilor este condiția esențială a narațiunii: am putea, în plus, să facem speculația că ea este o activitate în mod necesar pusă în act de toți povestitorii și destinatarii, cel puțin dacă ei intenționează să fie povestitori sau destinatari. 1.3. Narațiuni și non-narațiuni Dacă s-ar propune o definiție mai puțin minimală, ea ar suna în felul următor: Narațiunea este o secvență percepută de evenimente conectate neîntîmplător, care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
consecutivă a stărilor este condiția esențială a narațiunii: am putea, în plus, să facem speculația că ea este o activitate în mod necesar pusă în act de toți povestitorii și destinatarii, cel puțin dacă ei intenționează să fie povestitori sau destinatari. 1.3. Narațiuni și non-narațiuni Dacă s-ar propune o definiție mai puțin minimală, ea ar suna în felul următor: Narațiunea este o secvență percepută de evenimente conectate neîntîmplător, care de regulă angajează, ca pioni, ființe umane sau cvasiumane, ori
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sau chiar de o absență totală a modalității epistemice și a cuvintelor de distanțare (acești termeni vor fi explicați mai jos, o dată cu „modalitatea negativă”). Tonul folosit de narator va fi emfatic, încrezător, sigur de el, insuflînd o stare de confort destinatarului. Modalitatea negativă se realizează, din contră, cu mijloace lingvistice ce exprimă certitudinea sau incertitudinea privind faptele prezentate; ele includ, la fel ca în cazul modalității pozitive, verbe modale precum poate și trebuie - „Trebuie să fi mîncat pastele” (erau în frigider
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de zi cu zi. Una din multele exemplificări ale schemei greimasiene cu șase roluri o întîlnim la Vestergaard&Schroder (1985); ei demonstrează, în termenii limbajului publicitar, că actanții citați se pliază perfect unor roluri dintr-o reclamă pentru tabletele multivitamine. Destinatarul "tu” este în același timp subiect și destinatar, obiectul fiind o sănătate bună constantă, iar pentru atingerea acestui scop ești de regulă ajutat de vitaminele și mineralele din alimente (adjuvantul), dar acest lucru este îngreunat de consecințele nedorite ale vieții
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ale schemei greimasiene cu șase roluri o întîlnim la Vestergaard&Schroder (1985); ei demonstrează, în termenii limbajului publicitar, că actanții citați se pliază perfect unor roluri dintr-o reclamă pentru tabletele multivitamine. Destinatarul "tu” este în același timp subiect și destinatar, obiectul fiind o sănătate bună constantă, iar pentru atingerea acestui scop ești de regulă ajutat de vitaminele și mineralele din alimente (adjuvantul), dar acest lucru este îngreunat de consecințele nedorite ale vieții tale agitate: prînzuri frugale, diete, semipreparate și mese
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mineralele esențiale”. Cum observă Vestergaard&Schroder: De interes special este faptul că rolul obiectului nu este jucat de produs ci de o calitate sau o stare asociată cu el, precum și faptul că un consumator este în același timp subiect și destinatar. Publicitatea, cu alte cuvinte, nu încearcă să ne spună că avem nevoie de produsele sale ca atare, ci că produsele ne pot ajuta să obținem altceva, ceva ce simțim că ne este necesar. (1985: 29) Iar acest tipar oferit de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
publicității comerciale, în stil narativ sau altfel, care folosește mijloace de informare cu audiență mare (TV, radio, panouri publicitare) individualizînd în mod implicit un anumit grup de adresanți și optînd pentru excluderea sau chiar alienarea unui număr semnificativ de potențiali destinatari. Spre deosebire de publicitatea ce se face pentru produse de uz zilnic, precum creme și cereale pentru micul dejun, se poate vedea că formatul explicit narativ este evitat cînd vine vorba de promovarea unor produse de lux, precum: parfumuri, ceasuri sau bijuterii
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Joyce, îl putem folosi pentru a evidenția măsura în care povestirea se îmbogățește cu elemente de ambiguitate și cu efectul paralizant al nesiguranței, în așa fel încît acestea devin parte integrantă a temei. Evelina este în mod evident subiectul și destinatarul, iar obiectul ei pare a fi libertatea (în special, eliberarea de abuzurile verbale și fizice) și fericirea (la un moment dat ea reflectează "vroia să trăiască... avea dreptul la fericire”). În atingerea acestui scop, Frank pare la început a fi
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pictează un tablou sau construiește o curte interioară). Alți participanți care pot fi implicați sînt agenții (o entitate umană sau semi-umană acționînd cu intenție), forța, efortul (orice agent neînsuflețit), instrumentul (întotdeauna aflat sub controlul implicit al unui agent), beneficiarul și destinatarul. Avînd în vedere spațiul limitat, mă voi opri aici, adăugînd doar alte cîteva exemple explicate: Ion a aprins focul cu gaz (unde Ion este agent, focul este mediu, iar gazul este instrument) Fulgerul a lovit copacul (copacul este mediu, fulgerul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
personaj este un eu; dar pentru un narator heterodiegetic extern [spre deosebire de, spre exemplu, Pip din Marile Speranțe], fiecare personaj va fi un eu sau o ea). Aceasta face vorbirea indirectă mai explicită decît cea directă în ceea ce privește genul destinatorului și al destinatarului (un aspect relevant pentru acele narațiuni în care genul este ambiguu sau voalat). Gabriel gîndi: „Venise timpul ca el să pornească în călătorie spre vest.” 3. Vorbirea indirectă nu este evidențiată de ghilimele sau de o strategie grafologică precum indentarea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
construcțiile narative sînt delimitate de discursul comunicativ obișnuit prin aceea că nu pot fi rostite. Nararația nu poate fi verbalizată deoarece, spre deosebire de discurs (care este atît comunicativ cît și expresiv), este un text care nu are nici un destinatar autentic (și nici urme textuale ale vreunuia) și nici un vorbitor expresiv autentic. DIL, prin contrast parțial, poartă o expresivitate abundentă (aceea a personajului), dar fără o comunicativitate eu-tu autentică, drept care rămîne de nerostit. Teoria este fascinantă, cu consecințe largi
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ne spune că M nu are acces direct la gîndurile lui A; doar A are acces la ele. Din această optică, dar alte lucruri ramînînd la fel, un martor/narator ne surprinde, și în unele cazuri ne impune nouă, ca destinatari, precum și personajului care gîndește și ale cărui gînduri sînt redate, prin aceea că oferă un raport heterodiegetic al gîndului direct. (Iar regulile de prezentare a dovezilor în domeniul legal exclud ca un martor să recurgă la gestul revoltător de a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]