6,141 matches
-
să mai negocieze. —Și? — Și, după cum știți, Costello și Uri Guttman au găsit o legătură între profesor și palestinianul mort, Nour. Ei bine, noi credem că există legături și cu crimele din seara trecută de la Ierusalim. —Continuă. — N-am avut destul timp să punem sub supraveghere apartamentul din Tel Aviv pe care l-au vizitat seara trecută - casa lui Baruch Kishon -, dar am reușit să înregistrăm o voce înfundată. A trebuit prelucrată, dar specialiștii noștri spun că, exact înainte să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cum ar reacționa publicul american dacă ți s-ar arăta fața douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru la știrile de pe cablu, ce ar crede despre arabii cei răi care te-au omorât. —Bine, am prins ideea. Maggie păstrase în adâncul ei destul din fata de la mănăstire ca să aibă superstiții în privința provocării destinului. Același lucru e valabil și în cazul israelienilor. Chiar mai rău pentru ei dintr-un anumit punct de vedere, spuse Uri, destinzându-se treptat, ajutat și de scotch. —A-i spiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Miller își duse mâna la obraz, apoi, cu un rânjet lasciv, o plesni și el. Când ea se răsuci, el apăsă pe un buton de sub masă, făcând să intre instantaneu înapoi în cameră doi bărbați mascați. —OK, Maggie. A durat destul. Nu că nu mi-ar face plăcere. Dar trebuie să-mi spui unde e tăblița. Nu știu, spuse, cuvintele fiindu-i acoperite de lovitura peste față. — Nu ești deloc pe-aproape, Maggie. Acum cred că știi că am niște băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ușor putu peste barieră și apoi peste șanț. Se simțea ca Gulliver în ghete până la gleznă, sau ca Alice în Țara Minunilor, trecând cu picioarele ei uriașe printre aceste clădiri pitice și ziduri minuscule. Spațiul dintre ele abia dacă era destul ca să-i permită să stea în picioare. În timp ce mergea repede pe vârfuri, auzi scârțâitul a ceea ce se temea că era intrarea cu portic a unei reședințe impunătoare. Se uită în spate, la Uri, care îi arătă un loc anume de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
toată numai crom și albastru deschis și dacă atingeai un buton parcă se transforma într-un joc electronic, peste tot numai luminițe roșii și albe care se aprindeau, fulgerau și clipeau. Sirena, o cacofonie formată din doisprezece lincși turbați, era destul ca să-i facă pe toți indivizii suspecți pe o rază de jumătate de milă să se scape în pantaloni de frică și s-o ia la goană spre vreun adăpost. Pasiunea agentului Mancuso pentru motocicletă era de o intensitate platonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
instigat împotriva propriului tău fiu. Apropo, a plecat, nu-i așa? — Da, și i-am cerut scuze pentru felul cum te-ai purtat. — Mamă, stai pe foile mele. Vrei, te rog, să te dai puțin la o parte? Nu-i destul că mi-ai distrus digestia, vrei să-mi distrugi și roadele gândirii? — Și unde vrei să stau, Ignatius? Poate vrei să vin în pat cu tine? întrebă supărată doamna Reilly. — Fii, te rog, atentă unde calci! tună Ignatius. Doamne Sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zise Jones, potrivindu-și ochelarii. Nu mai merge să-i bagi p’ăi de culoare-n sperieți. Îmi chem oamenii să facă lanț în fața ușii tale și să-ți alunge mușteriii. Fac să te deie la televizor. Negri-au răbdat destul pân-acu’ și pen’ două’j’ de dolari pe săptămână n-o să-ți meargă ție. Mi s-a făcut lehamite să fiu vagabont sau să muncesc sub salaru’ minim. Cată p-alcineva să-l trimeț’ în oraș. — Bine, las-o baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Leola, fata aceea nemaipomenită din Harlem, a început să ne piseze să o plătim. Am stors deja o mie de dolari americani de la tatăl meu, care este plin de îndoieli (ca de obicei) în legătură cu întregul proiect. Ignatius, te-am menajat destul până acum în corespondența noastră. Nu-mi mai scrie decât dacă te-ai implicat. Nu pot suferi lașii. M. Mincoff P.S. Scrie de asemenea dacă accepți să joci rolul proprietarului. — Am să-i arăt eu gaiței ăsteia, mormăi Ignatius, arzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o pot folosi astă-seară. M-am coafat chiar azi. Își atinse buclele părului ei platinat aranjate cu mult simț estetic. Coaforul mi-a spus că mi-ar trebui și o perucă. — Ce vrei să faci cu peruca? Ai și așa destul păr. — Mi-ar plăcea o perucă brunetă. În felul acesta mi-aș putea schimba personalitatea. Uite ce, de fapt ești brunetă, nu-i așa? Lasă-ți părul în culoarea lui naturală și cumpără-ți o perucă blondă. — Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vină și să sforăie la mine acasă. O să se scape pe divanul tău. Joacă-te cu ea de la distanță. — Ce tipic, suspină doamna Levy. Nu înțeleg cum am putut să suport ani de zile un om fără inimă. Nu-i destul că ți-am dat voie să o ții pe Trixie la birou, unde știu bine că trebuie să-l scoată din minți zi de zi pe Gonzalez ăla. Când am ajuns acolo azi-dimineață, toată lumea era jos pe podea. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pot eu să știu care-i sticlete și care nu-i? Mie toți îmi par la fel. Își suflă nasul. Încerc și eu să câștig un ban. Un sticlete îl recunoști după ochi, Darlene. Sunt siguri de ei. Am fost destul timp în meseria asta. Cunosc toate chițibușurile, când e vorba de o scârbă de sticlete. Bancnote însemnate, haine false. Dacă nu te lămurești după ochi, aruncă o privire să vezi ce bani are. Sunt mâzgăliți peste tot cu creionu’. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și pe dânsa la marginea trotuarului, ca să nu pierdeți nici un moment din timpul prețios în care jucați popice? Ignatius râgâi, eliminând gazele a douăsprezece mascote care fuseseră prinse în capcană de valva lui. Îngăduie-mi să am puțină pace. E destul că sunt tracasat la serviciu cât e ziua de lungă. Credeam că ți-am descris suficient de bine ororile pe care trebuie să le înfrunt zilnic. Tu știi că te apreciez, puiule, se smiorcăi doamna Reilly. Hai, dă-mi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că înălțimea lor violează o anumită restricție a autostrăzilor interstatale cu privire la gabaritul în tunele, sau așa ceva. Poate unul dintre voi, dragi cititori, care are înclinație spre legi, poate scormoni prin memorie clauza adecvată. Vehiculele alea trebuie într-adevăr eliminate. E destul să le știu gonind pe undeva în noaptea aceasta întunecoasă, ca să fiu cuprins de neliniște. Fabrica este o clădire mare, ca un hambar, unde sunt valuri de stofe, mese de croit, mașini de cusut masive și cuptoare care asigură aburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
alt om care era la bar, se aplecă spre ei să asculte. Urmărea tăcut conversația lor de câteva minute. Încearc-un pic de sabotaj. — Ce-i aia sabotaj? Știi, omule, șopti domnul Watson, ca o slujnică ce n-a fost plătită destul și scapă mai mult piper în supă, din greșală. Ca paznicu’ de la parcare, care a-nghițit prea mult rahat ș-alunecă p-o pată de ulei și intră c-o mașină-n gard. Aha! spuse Jones. Ca băiatu’ de la un magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care au fost publicate în The New Democracy, Man and Masses și Now! — Ieși din cadă, băiete! îi strigă mamă-sa, de dincolo de ușă. De ce? întrebă el. Ai nevoie de baie? — Nu. — Atunci pleacă de acolo, te rog. — Ai stat destul înăuntru. — Lasă-mă în pace. Încerc să citesc o scrisoare. — O scrisoare? Cine ți-a scris? — Iubita mea prietenă, domnișoara Minkoff. — Ultimul lucru pe care mi l-ai spus despre ea a fost că din cauza ei ai fost dat afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-te mai bine la secția de poliție și spune-le că pleci din locu’ ala, da’ o să-ți cați altă slujbă. — Hei! Nu mă duc la nici o secsie și nu-mi bat gura să spui nimic unui polițai. Ăia-i destul s-arunce ochii pe mine că mă și bagă la zdup. Ăi de culoare nu po’ găsi slujbă, da’ pe un’ să intre-n pușcărie găsesc îndat’. La-nchisoare îți dă regulat ceva de halit. Da’ eu mai bine mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu cercel. — Hai, coboară din nori, fato, porunci Santa. Claude te-ntreabă dacă-ți place să gătești. Mda, minți doamna Reilly. Îmi place să gătesc. Da’ câteodată se face groaznic de cald în bucătăria aia, mai ales vara. Nu vine destul aer de pe aleea din față. Iar lui Ignatius nu-i place mâncarea gătită. Lui dacă-i dai o sticlă de bere și o farfurie plină cu prăjituri cumpărate-n oraș, e mulțumit. — Ar trebui să-ți cumperi plită electrică. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai internațional posibil, căci acești oameni excelează în a trece peste diferențele dintre națiuni. Mintea lor nu urmărește decât un singur lucru; sunt într-adevăr uniți; gândesc toți ca unul. Desigur că nici unul dintre pederaștii de la putere nu va avea destul simț practic să știe ceva despre diverse invenții, cum ar fi bombele; aceste arme nucleare vor rugini părăsite undeva în beciurile lor. Din când în când, Șeful Statului-Major, Președintele și așa mai departe, îmbrăcați în paiete și pene, vor da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
poporul mai fericit decât oricare dintre declarațiile sumbre, ostile și fasciste ale foștilor conducători. Aproape toți ceilalți au avut cândva prilejul de a conduce globul. Nu văd de ce nu li s-ar da o șansă și acestor oameni. Au fost destul timp asupriți. Preluarea puterii în mâinile lor va fi, într-un anumit sens, numai o parte din mișcarea mondială pentru înlesniri, dreptate și egalitate pentru toți. (Puteți, de pildă, să-mi numiți un travestit bun și activ în Senat? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
autoritate. Nu-i adevărat, domnișoară Trixie? — Ia mai taci din gură, Gomez. Dinții domnișoarei Trixie țăcăneau ca niște castaniete. Mi-ai adus sau nu șunca aia pentru Paște? Ia să-mi răspunzi. — Și acuma hai să mergem. Te-ai distrat destul, îi spuse domnul Levy soției sale. Vino! Începe să mă deprime. — O clipă, interveni domnul Gonzalez. Am corespondență pentru dumneavoastră. Pe când șeful de birou se îndrepta spre masă ca să aducă corespondența, se auzi o izbitură în partea din fund a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
toaletă, dar acum a ieșit din nou afară pe stradă, unde este la dispoziția mea și-l pot chema în orice clipă. George simți un nod sufocant în gât. — Asta-i o înscenare, spuse George înghițind în sec. — Ai vorbit destul, scursură de canal ce ești. Încurajezi decăderea unei femei nobile și învățate, lătră Ignatius. Ar trebui să-mi săruți tivul uniformei, drept recunoștință pentru că nu l-am înștiințat pe Sherlock Mancuso despre marfa spurcată pe care o ai. Te întâlnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
brățări și butoni de manșetă. — Bună treabă, grasule! îl felicită Liz. — Lasă-l să mai aranjeze pe cineva, spuse Betty prietenelor ei. — Ce i-ai făcut, bestie nenorocită? strigă Dorian spre Ignatius. — Mă simt ultragiat, strigă Ignatius. N-a fost destul că m-ați ignorat și înjosit, am fost și atacat în mod mârșav, în casa aceasta care nu-i decât o plasă de păianjeni. Sper că ai asigurările necesare. În caz contrar, s-ar putea să pierzi proprietatea aceasta flamboaiantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sfârșit, te-ai trezit, băiete, spuse de lângă el vocea mamei sale. Ia privește asta. Acum chiar că suntem ruinați. Unde mă aflu? — Nu începe s-o faci pe șmecheru’. Cu mine nu-ți merge, Ignatius. Te previn. Mi-a fost destul. Vorbesc serios. Cum am să mai pot da ochii cu oamenii după toate astea? Ignatius își întoarse capul și privi în jurul lui. Stătea culcat într-un mic separeu, închis în toate părțile de paravane. Văzu o infirmieră trecând pe la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu întrebări impertinente și veninoase la care nimeni, în afară de bunul Dumnezeu, n-ar fi putut răspunde. Se cutremură. Va trebui prin orice mijloc să-l găsească pe Reilly, ca să scoată de la el o explicație și o confesiune. Era de altfel destul să arunce o privire asupra domnului Reilly și studenții ar fi priceput că biletul era scornirea ruptă de realitate a unei minți bolnave. Ar fi putut să-l arate și conducerii. Soluția era, la urma urmei, una materială. Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la cale un raid de unu singur, Angelo. Angelo? Chipul lui deveni un spectru cu tot felul de nuanțe între portocaliu și violet. — Nu m-ar surprinde dac-o să fii avansat pentru asta, spuse sergentul. Ai fost agent de stradă destul timp. Și, nu mai mult decât în urmă cu câteva zile mă gândeam că nu-i nimic de capu’ tău. Ce zici de asta? Ce părere ai, Mancuso? Agentul Mancuso își drese glasul în mod foarte violent. — Pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]