4,964 matches
-
tip proces le apropie de limbile ergative (Alexiadou 1999). Paralelismul dintre cele două tipuri de structuri este explicat de Alexiadou (1999). Există două tipuri de v: (a) v tranzitiv/Cauzativ, care se combină numai cu argumente externe; (b) v intranzitiv/Devenire, deficient, care nu se combină cu argumente externe și este inclus în structura inacuzativelor. Limbile ergative au cel de-al doilea tip, v deficient 66. Cazul ergativ nu este structural, ci lexical/prepozițional, asemănător cu grupul prepozițional care introduce Agentul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a învia, a leșina, a macera 29, a orbi, a paraliza, a plesni, a reîntineri, a reînvia, a roși, a scădea, a seca, a varia (derivate). Am considerat ca fiind relevantă pentru această subclasă semantică de verbe inacuzative informația semantică [devenire], pe care o ilustrez, prin glose, cu primele două verbe din fiecare subtip: a se cloci "a deveni clocit", a se înnora "a deveni înnorat"; a (se) mucegăi "a deveni mucegăit", a (se) putrezi "a deveni putrezit", a ațipi "a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a verbului interacționează într-un mod intim. Koontz-Garboden (2009: 82) arată că sensul unui verb de schimbare de stare poate fi descompus în reprezentări care exprimă sensul cauzativ și cel de schimbare de stare, folosindu-se operatorul CAUZĂ și operatorul DEVENIRE (care au fost introduși în semantica generativă timpurie − Lakoff 1965). Acești operatori au fost tratați ca primitive semantice sau sintactice − Pesetsky (1995), Hale și Keyser (2002), Embick (2004a), Arad (2005)126 − cu diferite nume: micul v, FIENT. v introduce două
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Keyser (2002), Embick (2004a), Arad (2005)126 − cu diferite nume: micul v, FIENT. v introduce două tipuri de eventualități: evenimente și stări. CAUZĂ este operatorul responsabil de semantica cauzativă și reprezintă relația dintre două evenimente (unul îl cauzează pe celălalt). DEVENIRE este operatorul schimbării de stare și reprezintă relația dintre un eveniment și o stare. Anumite verbe sunt specificate în grad înalt și acceptă Cauză agentivă, altele sunt subspecificate și pot avea Agent, Instrument, Cauză naturală, iar pentru relațiile tematice nespecificate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
part. trecut, -ă nom. trecerea, trecutul NEREFLEXIVE A AȚIPI Ion ațipește în timpul filmului part. ațipit, -ă nom. ațipirea, ațipitul A DEGERA Călătorii degeră în tren part. degerat, -ă nom. degerarea, degeratul A DEVENI Ion devine neputincios part. devenit, -ă nom. − (devenire "schimbare, transformare progresivă a lucrurilor") A EVOLUA Sistemul economic evoluează încet, dar sigur (agentiv: Ion evoluează rapid în învățarea japonezei) part. evoluat, -ă nom. evoluarea (evoluatul − rar) A EXPIRA Laptele pasteurizat expiră în trei luni part. expirat, -ă (*om expirat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Syntax and Verbal Alternations", în: A. Alexiadou, E. Anagnostopoulou, M. Everaert (eds.), p. 137-158. Embick, David, 2004b, "On the Structure of Resultative Participles in English", Linguistic Inquiry, 35, 3, p. 355−392. Evseev, Ivan, 1974, Semantica verbului. Categoriile de acțiune, devenire și stare, Timișoara, Facla. Feuillet, Jack, 2006, Introduction à la typologie linguistique, Paris, Honoré Champion Éditeur. Folli, Raffaella, Heidi Harley, 2007, "Causation, Obligation, and Argument Structure: On the Nature of Little v", Linguistic Inquiry, 38, 2, p. 197-238. Franchetto, Bruna
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
plus, participiul adjectival fluturat are întotdeauna citire pasivă, deci verbul nu trece nici testul adjectivizării participiului. 6 O clasificare interesantă și care poate fi folosită pentru studiul verbelor inacuzative este propusă de Evseev (1974), care identifică verbe de acțiune, de devenire și de stare. 7 Dacă se ia în considerare o definiție mai restrictivă a conceptelor Temă și Pacient și, implicit, a subclaselor de verbe inacuzative al căror subiect primește acest rol, atunci verbul a cădea ar intra mai degrabă în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
M. Labelle, "Change of State and Valency", Journal of Linguistics, 28, p. 375−414. 134 R. Maldonaldo, "Energetic Reflexives in Spanish", Berkley Linguistic Society, 14, p.153−165. 135 Valoarea "eventivă", definită de autoare ca exprimând "transpunerea în altă stare, devenirea", nu este dată de reflexiv, ci este o componentă semantică a verbului, asociată cu toate verbele exprimând o schimbare de stare, care pot fi atât reflexive, cât și nereflexive (a degera, a deveni, a evolua, a fermenta, a germina etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o numească așa, autorul descrie adesea ceea ce unii înțeleg prin societate postmodernă, aduce în discuție destructurarea principiilor primare care asigurau coeziunea ansamblului, fapt care ar produce dispersare, confuzii, suprapuneri într-un cuvînt: Babel. este noua ideologie, noua religie mondială în devenire. Efectul ar fi că vorbim din ce în ce mai mult și ne înțelegem din ce în ce mai puțin. Impărtășind ideile lui Jacques Ellul și ale Școlii de la Frankfurt, Lucien Sfez atribuie tehnologiilor efectele de fragmentare a societății și de confuzie a valorilor, între care tehnologiile comunicării
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
termenul "comunicare"; fără a vorbi, bineînțeles, de inteligența artificială, de informatică sau de științele cognitive. Curioasă și puternică convergență a acestor domenii diferite. Consens transnațional și, după cum se poate crede, o nouă ideologie, ba chiar o nouă religie mondială în devenire. Ceea ce contează este că va trebui să ne găsim structurile comune, ceea ce leagă în mod real atitudini atît de diferite sub aceeași flamură comunicativă. Toate aceste domenii care se prezintă a fi "comunicative" relevă în mod real comunicarea? Toate comunicările
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
care corespund unei a treia atitudini: constanța tehnologică este decisivă. Ea guvernează viziunea lumii. Subiectul nu există decît prin obiectul tehnic care îi fixează limitele și îi determină calitățile. Tehnologia este discursul esenței. Ea exprimă totul despre om și despre devenirea sa. Aici, prepoziția "prin" cîștigă. Prin tehnică, omul poate exista, dar nu în afara oglinzii pe care ea i-o întinde. Cine știe, poate va fi eclipsat ca producător pentru a nu mai fi decît un produs, lăsînd prioritate mașinii inteligente
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a puterilor fără formă, substanță și coerență „logică”, oboseala, mediocritatea spiritului Încă și Încă o dată victorioasă?! Refuzul a ceea ce este „dificil” și „improbabil”, văzute În ordinea calpă a „obișnuinței” și „tradiției”, dar, mai probabil, În refuzul Încă o dată reiterat al „devenirii” (În sens heraclitian și hegelian!Ă, al urmăririi consecvente și teribil de curajoase a drumului nostru spre... umanitate! Al desprinderii tot mai clare, mai „sinucigașe”, dacă vreți, de „ceea ce am fost”, cu nu puțină vreme În urmă! (Ce sunt cele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu adevărat revoluționară a filozofului, omul - Omul integral și anistoric - se „recompune” și prinde un „relief psihologic” remarcabil, dobândind alături de latura „armonică, apolinică, calmă” și pe cealaltă, neastâmpărată, jucăușă, inventivă, neliniștită la extrem, sursă a creației, a candorii virile, a devenirii. Dionisiacul care e muzica, În primul rând, alta Însă decât cea care susură armonic și cuminte, previzibil, lângă corifeul muzelor, Apollo, mai degrabă acea muzică ce dezlănțuie forțe ascunse, obscure, ale firii umane de-o violență uneori fără margini, dar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o dă Th. Mann vieții: „Un schimb de materii cu păstrarea formei”. De ce ar inova artele căutând „alte motive” esențiale umane? Omul, omul genial și inspirat - inspirat ca și zeii! - a descoperit, folosind instrumentul limbii, elementele esențiale ale firii și devenirii sale, ceea ce numim „temele” sau „motivele” abisale: iubirea, ura, zeii, prietenia, instinctul păcii și al războiului, justiția, injustiția, singurătatea, deliciile și torturile memoriei și alte câteva. Evident, Grecii, acești „copii precoci și teribili” ai umanității, le-au Împrumutat și „fețe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lui Eminescu e totală, însă reflexul creator e cu atât mai sublim; polul stilistic prim înfrânge zădărnicia și triumfă tocmai în armonia iubirii". Cu Archaeus, cu accesul în punctul originar, cercul cercurilor se închide, cu acea mișcare de închidere-spre-deschidere specifică "devenirii întru ființă". Este de la sine înțeles că o problematică de atare anvergură a generat o carte de extremă densitate; Theodor Codreanu cuprinde aici substanța mai multor cărți, iar fervoarea asociativă dublează dificultatea lecturii. Sinteza este, în sine, revelatoare, fiecare capitol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
armonia contrariilor, la o viziune simultaneistă a lumii, cum crede Theodor Codreanu. Mai departe este discutată opinia filosofului C. Noica: Tot poemul descrie nefericirea generalului de a nu putea prinde ființă aievea". Hyperion ar fi condamnat, crede Noica, la o "devenire întru devenire" ("mizerie a generalului", recte a geniului de a rămâne geniu), în vreme ce Cătălina ar reprezenta devenire întru ființă, o atitudine deschisă, caldă, față de una închisă, rece. Problema care se pune este dacă putem soluționa în acest fel, incompatibilitatea dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la o viziune simultaneistă a lumii, cum crede Theodor Codreanu. Mai departe este discutată opinia filosofului C. Noica: Tot poemul descrie nefericirea generalului de a nu putea prinde ființă aievea". Hyperion ar fi condamnat, crede Noica, la o "devenire întru devenire" ("mizerie a generalului", recte a geniului de a rămâne geniu), în vreme ce Cătălina ar reprezenta devenire întru ființă, o atitudine deschisă, caldă, față de una închisă, rece. Problema care se pune este dacă putem soluționa în acest fel, incompatibilitatea dintre geniu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
filosofului C. Noica: Tot poemul descrie nefericirea generalului de a nu putea prinde ființă aievea". Hyperion ar fi condamnat, crede Noica, la o "devenire întru devenire" ("mizerie a generalului", recte a geniului de a rămâne geniu), în vreme ce Cătălina ar reprezenta devenire întru ființă, o atitudine deschisă, caldă, față de una închisă, rece. Problema care se pune este dacă putem soluționa în acest fel, incompatibilitatea dintre geniu și omul comun, dacă poemul lui Eminescu are nevoie de o corectare ideologică din perspectiva unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
berlineze, publicat integral în Fragmentarium, p. 152-171. Se vede de aici că Eminescu nu era un pesimist în viața practică, din moment ce scrie: Nu e nici un om mulțămit de-a rămâne etern pe același punct omul e oarecum naștere eternă. Această devenire eternă află în om o putere numai mărginită. Din această contradicțiune a puterei mărginite și a destinațiunii nemărginite rezultă ceea ce numim viața omenească. Viața e luptă prin care omul traduce destinațiunea sa, intențiunile sale în lumea naturei". Theodor Codreanu vede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
septembrie 1988 Mihai CIMPOI Theodor Codreanu: Hyperion și provocarea științei 3 Se pare că Hyperion, determinist incurabil, a rămas înduplecat de Demiurg care i-a dat o adevărată lecție de ce înseamnă lumea. A renunțat, bineînțeles, la provocarea lumii și a devenirii ei oarbe ("Dar piară oamenii cu toți/ S-ar naște iarăși oameni"). El n-a observat individualul înnobilat și n-a putut răspunde la întrebarea dublă a Cătălinei: care trebuie să fie sensul iubirii ei și cine să-i fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Restituind muncii umane rangul de "principiu ontologic de întâia speță" autorul își trece discursul exegetic într-un alt registru de analiză, cel al "rațiunii practice". Archaeus-ul poporului român este factorul explicativ al istoriei și destinului nostru, dar și temei al devenirii și construcției naționale. "Munca este o epifanie a arheului, deci devine măsura lucrurilor, a adevărului și libertății" (p. 60). Evident, autorul se referă aici la "munca pentru sine" a poporului care nu poate fi deturnată decât, fie "prin forță brută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deosebire după 1989 când campania împotriva "naționalistului" Eminescu devine de-a dreptul furibundă, țintindu-se în fapt, ființa noastră națională, românismul. "Nimic nu se produce la întâmplare precizează Theodor Codreanu. Faptul depășește cadrele unei experiențe strict personale și arată o devenire tragică a intelectualității românești, în ultimele decenii, sub impactul formidabil al ideologiilor supranaționale". Eseul lui Theodor Codreanu are astfel un caracter pronunțat polemic, virulent, și atacă fățiș pozițiile antieminesciene, denunțând dedesubturile politice, fără menajamente. Un prim caz luat în discuție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
registrul simbolist sunt textele din Bucăți de noapte și Dintr-un text comun. Evocările reduc anecdotica la minimum sau o exclud, în tot cazul încalcă și transgresează codul prozei care încearcă mult cu "inefabil", într-un fel de "paralelism cu deveniri în sens invers" (Vladimir Streinu). Dacă la Petrică și Anghel, să zicem lirismul prozei angajează timpul trecut, la Bacovia timpul generează senzațiile cele mai puternice, melancolizându-l și dramatizându-l în categorii negative: în "ecou de pustiu și tăcere", în rezonanțe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că tot ce nu-i la modă nu prezintă valoare dar și despre o anumită precipitare, determinate de informala campanie dezlănțuită, la Chișinău, împotriva intelectualilor de frunte ai procesului de renaștere națională. Theodor Codreanu procedează diacronic în urmărirea consacrării și devenirii personalității vierene mai întâi în republicile din fosta URSS, deci nu atât acasă. Autenticitatea, "nivelul înalt al deschiderii spre lume", caracterul profund național și sacru al mesajului, primordialitatea, organicitatea, concentrarea în esențialitatea tematică și narativă (Mama, Patria, Iubirea, Limba ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
urmă "tensiunea dintre contradictorii clădește o unitate mai mare care le include". Aplicațiile pot fi surprinzătoare pentru obișnuințele (prejudecățile) noastre (Nichita Stănescu, Cezar Ivănescu "un poet transmodernist prin excelență", basarabeanul Victor Teleucă, Milan Kundera), dar demonstrația este fără de cusur, parcurgând devenirea creatorului, trecerea lui de pe o treaptă pe alta, mai înaltă ori, dacă vreți, mai profundă, mai apropiată de transparență. Ele încheie un volum neindicat unui lector comod, fără creion în mână sprijinit pe carnetul de notițe. Pentru că deschide o cale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]