4,214 matches
-
prin Tratatul de la San Stefano a constituit bineînțeles o lovitură puternică pentru naționaliștii bulgari, ei considerînd ulterior granițele stabilite prin acest tratat ca fiind cele corecte ale statului lor, iar aplicarea acestei prevederi a devenit principalul obiectiv național. În ciuda acestei dezamăgiri, o mare parte a țelurilor lor fusese atinsă: existau două state bulgare și era de așteptat în general ca Rumelia Răsăriteană să intre în cele din urmă în componența principatului autonom (vezi harta 25). În plus, se produseseră schimbări în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
uzină, chiar făceau ceva. Dar nici unul dintre ei nu muncea pentru profit. Povesteau, bârfeau cu clienții. Funcționarea gheretei avea la bază un principiu narativ. Chiar nu știu să vă explic mai bine de atât. Înainte lucrasem la Miorița, o altă dezamăgire a mea, v-am spus că viața mea e o succesiune de dezamăgiri. Sau poate sunt io prea pretențios. Și, chiar dacă acolo erau la mare preț reportajele ecumenice și cele despre țărani isteți care glăsuiau înțelept, reportajul meu îi puțise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bârfeau cu clienții. Funcționarea gheretei avea la bază un principiu narativ. Chiar nu știu să vă explic mai bine de atât. Înainte lucrasem la Miorița, o altă dezamăgire a mea, v-am spus că viața mea e o succesiune de dezamăgiri. Sau poate sunt io prea pretențios. Și, chiar dacă acolo erau la mare preț reportajele ecumenice și cele despre țărani isteți care glăsuiau înțelept, reportajul meu îi puțise Luminiței, redactora-șefă, tocmai pentru că era prea viu. Luminița asta avea o anumită idee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mult și cineva spunea că sunt ca personajul lui Ilf și Petrov care dădea senzația că toate evenimentele capitale ale lumii i s-au întâmplat numai lui. Dar, povestind, inevitabil minți. N-ai încotro. Am scris întodeauna dintr-o mare dezamăgire. Pentru a compensa. Viața reală care-mi era refuzată se regăsea în text. Orice scriere era un fel de testament. Are dreptate Miruna. În acea garsonieră împuțită și infectă. Eram singur și trebuia să creez viață. Scriam pentru că, la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lui, care e în regulă, cu toate organele vitale. A avut și mirtul de la Athos meritul lui. V-am mai zis, toate cuvintele pe care mi le adresează sunt spuse așa, cu oarecare părere de rău. O să trăiesc și eu dezamăgirile lui. Dar să scriu în continuare. Asta e tot ce contează. Nimic nu se compară cu. Când nu mai ai nimic altceva, îți vine scrisul și ți-e bine. El, cu mine și cu alți colegi ai lui în criză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Cinema Copou” și-am urmărit atunci „Yankeii”, o super producție americano-britanică, cu o distribuție marcantă. Am conștientizat imediat gravitatea faptei noastre și poate nu într-atât fapta în sine, cât mai ales consecințele ce veneau în mod evident pe fondul dezamăgirii ce o pricinuisem domnului profesor. Cu siguranță cel mai tare ne-a afectat și ne-a durut discreția domniei sale. N-a comunicat nimănui, nimeni de la catedra de Geografie n-a aflat o cât de mică scurgere de informație în acest
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pentru că datoria oricărui părinte fie el și asociat unuia biologic, este să ierte și să uite. De multe ori se întâmplă ca propriul tău copil, din sângele și seva ta organică, să nu-ți respecte sfaturile și să ți provoace dezamăgiri. E o problemă pe care viața o scoate adesea la suprafață, dar voi copii, unii dintre voi aflați la sute de kilometri distanță de casă, căutați să nu dezamăgiți, fiți voi înșivă, propriul etalon și învățați mai cu seamă din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
chipeșe aparențe. Cu crăvățica lui papillon totdeauna mutată Într-o parte și cu aerul lui de parcă-ți cere mereu scuze pentru simplul fapt că există, I. Brucăr respiră filozofia așa cum respiră aerul dim prejur; mai ales de când, după tribulații și dezamăgiri, a revenit definitiv la matca Înaltelor speculații fără de nici un profit. I-am ascultat deunăzi la mine, În casă, o mică prelegere numai pentru mine - și nu mai știu despre ce anume. Dar cu ce rară eleganță și cu ce caldă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al elevilor mei, fie printre lucrătorii și funcționarii Întreprinderilor În fruntea cărora m-am găsit; dar mai ales Între femei („ju că rii periculoase“, le spunea Nietzsche) unde mai că n-am cunos cut nici În frân gerile și nici dezamăgirile care, obișnuit, urmează pasiunilor de acest fel așa cum Întunericul urmează luminii. Dar, dacă n-am avut parte nici de Înfrângeri și nici de deza măgiri cu femeile, În schimb jalea imensă ce avea să-mi lase plecarea cu voință și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atât de nefe ricit ca și cel dintâi, sau, când este vorba de soția prietenu lui, Într-o lugubră dramă burgheză, plină de tristeți unanim Împărtășite. În toate aceste cazuri și În ciuda ușurinței sau inconștienței de totdeauna a femeilor păcătoase, dezamăgirea vine cu rând-cu rând și nu-ți este deloc greu s-o ghicești În col țul gurii și pe bu zele lor veștede de contrarietate și dez gust nemărturisit. Le-aș consilia mai degrabă pe aceste victime lamentabile ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai buni piloți români de vânătoare, "răsplătit" de regimul comunist cu o condamnare la moarte, 16 ani de pușcărie executați efectiv, torturi, umilințe și o viață frântă, a apucat să trăiască, după 1989, exact atâția ani cât să guste marea dezamăgire a revoluției furate și a teribilei inerții a comunismului, metamorfozat iute în regim "democratic" și "capitalist" cu aceiași oameni vechi și pătați. Din păcate, pilotul nu a mai apucat să aștearnă pe hârtie tot ce avea de spus, tot ce
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
în 1947, stabilit la Paris, scrie un volum de memorii pe care încearcă, zadarnic, să îl publice în Franța (1951)1 cu sprijinul așa-zisului guvern român în exil, condus de Vișoianu. Trăind izolat în capitala franceză, în sărăcie și dezamăgire cruntă, acest cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul", care făcuse toate campaniile din Rusia, sfidând și păcălind zilnic moartea, de sute de ori, preferă acum să-și pună capăt zilelor. Ultima umilință pe care o putuse îndura fusese un pumn primit
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
și ei găsiți în câteva zile. În final, ultimii vor fi asasinați de Securitate (îndeplinirea condamnării la moarte prin împușcare? În mașină sau la marginea șanțului?), iar Greceanu va închide ochii, la câțiva ani de la "Revoluție", cu sufletul greu de dezamăgire. La scurt timp, soția sa Lia va muri în condiții suspecte, arzând într-un incendiu în propria ei casă. Epoca începută la 6 martie 1945 se prelungește, într-un mod insidios, până azi. Sunt lucruri evidente, banale poate, dar să
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
de Securitate până și-a dat duhul, răpusă de cancer în 1948 și îngropată pe ascuns, sub o identitate falsă? Dar lui Ion Profir, cel mai bun pilot român de bombardament, care s-a sinucis la Paris după război, fiindcă dezamăgirea cântărea insuportabil de greu? (Nu, el nu a fost o victimă directă a regimului comunist vor obiecta unii. Fie-mi îngăduit să-i pomenesc totuși numele și să mă rog pentru sufletul lui). Dar generalilor Nicolae Macici și Radu Korne
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
urce în altă mașină. între timp, Ilie Ilașcu coborâse și se adresa celor prezenți adunați în jurul său: „Ce-i cu vama asta? De ce nu se desființează această vamă rușinoasă?” în acel moment văzuse doar vama cu clădirile din stânga Prutului. O dezamăgire și mai mare avea să trăiască după trecerea Prutului, văzând clădiri pentru o imensă vamă pe care o construiesc cei care conduc la București. Imediat ce ajungem în vama din dreapta Prutului, începe o adevărată nebunie. Poliția și vameșii fac eforturi disperate
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
degetul de pe buton, iar întrebările pe care le sucise pe toate părțile în tren ca să le dea un înțeles cât mai complet își pierduseră parcă brusc rațiunea. Tot ce gândise până atunci profesorul legat de prima și cea mai durabilă dezamăgire din copilărie și chiar din prima jumătate a vieții i se părea exagerat și cu dinadins. Bătrână, buhăită și îngălată, Rodica își merita cu prisosință porecla de odinioară și lui Rășcanu i s-a făcut milă. „Bieții oameni - și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Însoțiți de niște muște care ne dădeau tîrcoale fără oprire, Înțepîndu-ne ori de cîte ori aveau ocazia. Urcușul a fost istovitor, fiindcă nu aveam nici echipamentul necesar, nici experiență, dar, după cîteva ore de trudă, am ajuns În vîrf. Spre dezamăgirea noastră, nu era nici o panoramă de admirat; munții dimprejur blocau toată priveliștea. În orice parte ne-am fi uitat, privirea ni se oprea Într-un vîrf și mai Înalt. După ce ne-am prostit cîteva minute prin peticul de zăpadă care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
plăcut și lăsând celorlalți restul, dacă mai putea să-i mulțumească... Așa era el sau, cel puțin, așa credea că trebuie să fie ca să-i fie lui bine. În momentul acela se prefăcea că uită toate durerile, toate tristețile și dezamăgirile pe care le îndurase, se prefăcea că uită necruțătoarea singurătate care-l pândea la fiecare pas de după zgomotoasele aparențe ale unei vieți deșarte, se îmbăta cu mirajul succeselor virtuale, cu iluzia indiferenței sale de om superior, și încerca să creadă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dar până atunci aș vrea totuși să mă odihnesc puțin, atât de tare m-a obosit dorința de mai bun și de mai frumos (căci cum ar putea să existe dorință fără credință, sau credință fără acțiune, sau acțiune fără dezamăgire?...) O, și cât ar fi de odihnitor să te lași în voia necugetată a vieții, 276 a răutăților și a urâțeniilor ei de tot felul, ce vin asemenea unor puhoaie reci și repezi din toate găurile pământului, din toate ochiurile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
întins, în mod cât se poate de explicit, spațiul prin care oamenii civilizați intră sau ies din cameră. Tovarășuuu... Ieși afară, cretinule! Monstrul a părăsit camera inchizitorială descumpănit și amărât la culme, cu moralul adânc zdruncinat, trăind cea mai mare dezamăgire, cel mai mare eșec din cariera lui. O catastrofă! De unde se aștepta să fie elogiat, admirat și invidiat pentru metodele lui științifice de cercetare a infractorilor... Poftim! Adio Premiul Nobel, adio statui ecvestre în mărime naturală!... Mircea și Lică s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lumină” care la un moment dat ne va arăta pe noi în adevărata noastră lumină, ce-am făcut cu viața noastră și mai ales ne va întreba dacă suntem mulțumiți de noi înșine? Pe mulți îi va aștepta o mare dezamăgire, pentru mulți va fi...,,scrâșnet de dinți !” Isus Christos ne îndeamnă clar în acest sens: ,,Căutați bogății în Cer și nu pe pământ!” ,, Nu căutați slava oamenilor, ci căutați slava lui Dumnezeu!” Privind retrospectiv la propria mea existență, am înțeles
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
este acompaniat de suportul motivant-afectiv, că în acest incandescent proces de redescoperire a cunoștințelor se asigură o învățare autentică și temeinică. Dar ce te faci atunci când, în loc de lumini și zâmbete, descoperi pe fețele și în ochii unor elevi nedumerire, neputință, dezamăgire? Dascălii cu dragoste față de copii și cu conștiință profesională se opresc, fac o rapidă evaluare a drumului parcurs, își trag sufletul și, cu atenție sporită și răbdare, o iau de la capăt. Nu este nici pedagogic, nici uman să treci în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
familia. Este bine să fii împreună cu ai tăi, a gândit ea, ca să te poți bucura de avantajele căminului părintesc, până ce prinzi aripi și îți întemeiezi propria familie. Primul contact cu realitatea învățământului rural i-a oferit proaspetei absolvente o mare dezamăgire. Deosebirea dintre Școala de Aplicație din marele oraș, la care a făcut practica pedagogică pentru a deprinde tainele profesiei de învățător și școlița în care urma să lucreze, este uriașă. Aplicația era o școală mare, cu mulți elevi și cadre
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
au pus pecetea pe înfățișarea lui, imprimându-i aspectul unui bărbat matur ce a pornit pe panta coborâtoare a vieții și, încet-încet, au început să apară modificări în modul cum era percepută persoana sa în relațiile cu semenii. Prima mare dezamăgire în acest sens a trăit o atunci când copii bine-crescuți sau adolescenți de ambele sexe au început să-i cedeze locul pe scaun în tramvai și autobuz. O întrebare care îl obseda pe atunci era: oare sunt atât de bătrân cum
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fi o veche, tulburătoare lectură. Dar câte reziduuri de vis, de impresiuni și emoțiuni artistice nu se filtrează în amintirile noastre, diformându-le, alterându-le! Oricum, moartea lui Rodion a rămas pentru mine o dureroasă enigmă. "Ostenit de viață" era, desigur. Dezamăgirile lui, intensificate în nevroza generală a războiului, îl împiedecau de a-și mai face mari iluzii despre viitor. Dar dezolarea lui nu s-a trădat niciodată prin semne vizibile și clare; ea a fost, se pare, un mare secret, marele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]