3,808 matches
-
, aflate la 1600 km de Tahiti, formează unul dintre cele cinci arhipelaguri ale Polineziei Franceze. Insulele se numesc în limba franceză Îles Marquises, iar în limba locală (marcheziană): Te Henua ’enana în dialectul nordic și Te Fenua ’enata în cel sudic. și-au primit numele de la navigatorul spaniol Álvaro de Mendaña care le-a descoperit în 1595 și le-a numit "Insulele Marchizului de Mendoza" în onoarea viceregelui de Peru, García Hurtado de
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
arhipelagului Insulelor Marchize a înregistrat 8.712 locuitori. Pe insule se vorbește limba marcheziană care este recunoscută oficial ca "limbă regională a Franței" ("Langue régionale de France"). Limba marcheziană face parte din familia limbilor polineziene și este împărțită în două dialecte, care corespund geografic celor două grupuri de insule, cel nordic și cel sudic. Unii lingviști consideră, cele două dialecte, limbi de sine-stătătoare. Limba marcheziană este ocrotită, cultivată și standardizată de către Academia marcheziană care a fost creată în anul 2000 de către
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
limbă regională a Franței" ("Langue régionale de France"). Limba marcheziană face parte din familia limbilor polineziene și este împărțită în două dialecte, care corespund geografic celor două grupuri de insule, cel nordic și cel sudic. Unii lingviști consideră, cele două dialecte, limbi de sine-stătătoare. Limba marcheziană este ocrotită, cultivată și standardizată de către Academia marcheziană care a fost creată în anul 2000 de către Marea Adunare a Polineziei Franceze (Te âpooraa rahi o te fenua Măòhi). Limbile oficiale ale insulelor sunt limba franceză
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
fost construită în secolul XIV. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este monument istoric, și este compus din biserica evanghelică, turn (pe fosta incintă interioară) și incintă fortificată, cu două turnuri, turn de poartă, catalogate după cum urmează: Ațel, mai demult "Oțel" (în dialectul săsesc "Hätselderf, Hâtseldref", în ,în , se pronunță "Ețel"), este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Este reședința comunei Ațel. Se bănuiește că la Ațel exista încă din secolul al XIII-lea o biserică, pentru că
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
fortificata din Richiș, din comuna Biertan din județul Sibiu, a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Biserică figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cu următoarele obiective: Richiș mai demult "Richișul, Richișdorf, Râchișdorf, Rechișdorf, Răchișdorf" (în dialectul săsesc "Rechesdref, Reχestref", în , în ), este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comună Biertan. Se poate ajunge din Sibiu, pe două rute: La Richiș există o foarte interesanta basilica gotica veche de peste
Biserica fortificată din Richiș () [Corola-website/Science/327229_a_328558]
-
de Massa și Carrara teritoriilor Este. Când părinții lui au preluat conducerea ducatului de Modena el a devenit Prinț Ereditar de Modena și în 1780 Duce de Modena. În general a fost apreciat de supușii săi (uneori vorbea cu ei dialectul modenez) și a continuat reformele începute de tatăl său. A construit două poduri în Modena la Rubiera și St. Ambrogio și a construit drumuri noi de conectare cu statele vecine. În 1785 a fondat Academia de Arte Frumoase Atesine; în timpul
Ercole al III-lea d'Este, Duce de Modena () [Corola-website/Science/327245_a_328574]
-
erau de fapt anglii (din Schleswig-Holstein în sudul Danemarcei/nordul Germaniei), saxonii (din nordul Germaniei) și iuții (din Iutlanda, pe coasta Germaniei/Olandei). Britani nativi erau creștini, destul de mulți dintre ei știau să scrie și să citească și vorbeau diferite dialecte celtice sau latină. Anglo-saxonii erau păgâni, analfabeți și vorbeau engleza veche, o limbă germanică care va sta la baza englezei moderne. Cercetările istorice și arheologice din secolul al XX-lea au arătat că existat o gamă mai largă de popoare
Invazia anglo-saxonă a Britaniei () [Corola-website/Science/327260_a_328589]
-
județul Brașov, a fost construită în secolul al XIII-lea pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, anexe, incinta fortificată și un turn este monument istoric, . Mercheașa, (în dialectul săsesc "Streitfert, Štret'tfert", în , în ), este un sat din comuna Homorod, județul Brașov, Transilvania, România. Mercheașa se află la o distanță de 11 km de Rupea. Prima atestare documentară a localității este făcută într-un registru bisericesc de evidență
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
sonore au alofone orale (stânga) înainte vocale orale și alofone nazale (dreapta) înainte vocale nazale. Există de asmenea consoana (scris ⟨nt⟩). Consoana vibrantă (scris ⟨rr⟩) și consoanele , și (scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate cuvintele în limba guarani se termină cu un sunet vocalic, iar accentul se pune în mod normal mereu pe ultima silabă. Sufixe rămân neaccentuate. Limba guarani are o caracteristică specială denumită "oscilație": Multe cuvinte
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
Biserica evanghelică din Vărd este situată în satul Vărd, din comuna Chirpăr, județul Sibiu. Biserica a fost construită în secolul al XIII-lea și figurează pe lista monumentelor istorice 2010 sub codul . Vărd, mai demult "Vordu" (în dialectul săsesc "Wierd, Viert", în , în ) este un sat în partea de est a județului Sibiu, în Podișul Hârtibaciului. Aparține de comuna Chirpăr. Așezarea se află la doar cinci kilometri de Agnita. Prima atestare documentare este în anul 1319 într-un
Biserica fortificată din Vărd () [Corola-website/Science/327397_a_328726]
-
care a durat până spre secolul X î.en.(anii 1000-900), s-a desăvărșit tabloul etnic și dialectal al lumii grecești. În Epir, în jumătatea vestică a Greciei centrale: Locrida,Focida, Etolia, Acarnania și jumătatea vestică a Peloponezului, se vorbeau dialecte foarte apropiate numite grecești de nord-vest. În Argolida, Laconia, Mesenia, în insulele Creta, Milo și Tera, în Sporadele de Sud, la fel în Rodos și Dorida anatoliană, se vorbeau dialecte dorice. În Attica, Eubeea, în Ciclade (cu excepția insulelor Milo și
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
Focida, Etolia, Acarnania și jumătatea vestică a Peloponezului, se vorbeau dialecte foarte apropiate numite grecești de nord-vest. În Argolida, Laconia, Mesenia, în insulele Creta, Milo și Tera, în Sporadele de Sud, la fel în Rodos și Dorida anatoliană, se vorbeau dialecte dorice. În Attica, Eubeea, în Ciclade (cu excepția insulelor Milo și Thera, unde de vorbea un dialect doric), în Ionia și în marile insule, Chios și Samos se vorbeau dialecte ionice. În Beoția și Tesalia se vorbeau dialecte eolice puternic influențate
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
nord-vest. În Argolida, Laconia, Mesenia, în insulele Creta, Milo și Tera, în Sporadele de Sud, la fel în Rodos și Dorida anatoliană, se vorbeau dialecte dorice. În Attica, Eubeea, în Ciclade (cu excepția insulelor Milo și Thera, unde de vorbea un dialect doric), în Ionia și în marile insule, Chios și Samos se vorbeau dialecte ionice. În Beoția și Tesalia se vorbeau dialecte eolice puternic influențate însă de cele doriene și tot dialecte eolice se vorbeau în Eolia adică ținutul de coastă
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
de Sud, la fel în Rodos și Dorida anatoliană, se vorbeau dialecte dorice. În Attica, Eubeea, în Ciclade (cu excepția insulelor Milo și Thera, unde de vorbea un dialect doric), în Ionia și în marile insule, Chios și Samos se vorbeau dialecte ionice. În Beoția și Tesalia se vorbeau dialecte eolice puternic influențate însă de cele doriene și tot dialecte eolice se vorbeau în Eolia adică ținutul de coastă anatolian situat între râul Hermos la sud și orașul Smirna la nord, la
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
anatoliană, se vorbeau dialecte dorice. În Attica, Eubeea, în Ciclade (cu excepția insulelor Milo și Thera, unde de vorbea un dialect doric), în Ionia și în marile insule, Chios și Samos se vorbeau dialecte ionice. În Beoția și Tesalia se vorbeau dialecte eolice puternic influențate însă de cele doriene și tot dialecte eolice se vorbeau în Eolia adică ținutul de coastă anatolian situat între râul Hermos la sud și orașul Smirna la nord, la fel și în insula Lesbos. În Arcadia și
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
cu excepția insulelor Milo și Thera, unde de vorbea un dialect doric), în Ionia și în marile insule, Chios și Samos se vorbeau dialecte ionice. În Beoția și Tesalia se vorbeau dialecte eolice puternic influențate însă de cele doriene și tot dialecte eolice se vorbeau în Eolia adică ținutul de coastă anatolian situat între râul Hermos la sud și orașul Smirna la nord, la fel și în insula Lesbos. În Arcadia și în Cipru s-au păstrat vechiul dialect aheean numit de
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
doriene și tot dialecte eolice se vorbeau în Eolia adică ținutul de coastă anatolian situat între râul Hermos la sud și orașul Smirna la nord, la fel și în insula Lesbos. În Arcadia și în Cipru s-au păstrat vechiul dialect aheean numit de istorici arcado-cipriot; în mod excepțional în Cipru a supraviețuit până la începutul epocii arhaice o variantă a scrierii liniarului B. De la mijlocul secolului al VIII-a î.en. apare un nou sistem de alfabet grecesc adoptat de la fenicieni
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
să accepte procesul și să participe la depunerea unui jurământ al actului de Uniune de la Lublin din Polonia, pe 1 iulie 1569. Pentru viitorul apropiat, Lituania a fost din ce în ce mai sigură pe frontul de est. Limba lituaniană a supraviețuit ca un dialect țărănesc și ca o limbă scrisă în uz religios, de la publicarea Cateismului lituanian de Martynas Mažvydas în 1547. Limba ruteană a fost și a rămas în uz oficial în Marele Ducat chiar și după Uniune, până la preluarea de către polonezi. Prin
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
Istoriile (în greaca veche Ἱστορίαι, "Historíai") lui Herodot, cel considerat „părintele fondator al istoriei”, a fost scrisă între anii 450-420 î.Hr. în dialectul ionic. "Istoriile" oferă informații despre vechile tradiții antice, politică, geografie și ciocniri ale diverselor culturi cunoscute din zona Mării Mediterane și Asiei de Sud-Vest în Antichitate. Opera lui Herodot este una dintre cele mai importante surse istorice. Mai mult decât
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
Media anuală a precipitațiilor este de 500-600 mm. Două treimi din locuitorii provinciei locuiesc în orașe, Varșovia fiind centrul celui mai mare conurbație în Polonia. Alte orașe mari sunt Radom, Płock, Siedlce, Ostrołęka, și Pruszków. Limba Mazovian a existat ca dialect separat și până în secolul al XX-lea. Parcul Național Kampinos este unul dintre cele mai mari parcuri naționale din Polonia și este popular printre turiști fac excursii de o zi de la Varșovia printre pădurile parcului, dunele de nisip, și mlaștini
Mazovia () [Corola-website/Science/329260_a_330589]
-
traversez oceanul pentru asta". Această declarație poate fi pusă în legătură cu succesul invaziei lui Childeric asupra Imperiului român și cu încercarea aceluiași rege de a întemeia un regat frânc pe solul român. Numele Bășinei semnifică probabil versiunea pentru "femeie conducătoare" în dialectul francon. Ea a fost mama celui care a rămas în istorie ca întemeietor al regatului frânc. Ea (și nu soțul ei Childeric) a fost cea care a ales numele de Chlodovech pentru acesta, desi istoria îl va reține sub versiunea
Basina de Thuringia () [Corola-website/Science/328543_a_329872]
-
și oferit mai apoi Bibliotecii Naționale a Rusiei din Sankt Petersburg. Letopisețul Ipatiev datează din secolul al XV-lea. El incorporează numeroase informații din cronici kievene și galițiene din secolul al XII-lea, pierdute în prezent. Letopisețul este scris în dialectul estic al limbii slavone. Dacă textul laurențian (moscovit) trasează moștenirea kieveană prin cnejii moscoviți, cel de-al doilea urmărește aceeași moștenire prin cnejii galițieni. Letopisețul Ipatiev a fost redescoperit la Kiev la începutul secolului al XVII-lea, iar prințul Constantin
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
comitatul de Berg de dincolo de Rin în 1423, moment din care a rămas cunoscut sub numele de "Jülich-Berg". Teritoriul de astăzi se situează în Germania (parte landului Renania de Nord-Westfalia) și în Olanda (parte a provinciei Limburg), populația utilizând același dialect limburghez. Primul conte din regiunea ("gau") Jülich din Lotharingia Inferioară, Gerard I, a fost menționat în anul 1003; nepotul său Gerard al III-lea a început să se autointituleze conte de Jülich în 1081. Wilhelm al IV-lea, conte începând
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
este de asemenea important în cadrul lumii arabe. El își creează ideile sale naționaliste bazate pe gândirea lui Sati și Hosari ”adevărata legătură care unește societățile arabe de la Atlantic la Golful Persic, este unitatea limbii și a civilizației, în ciuda existenței numeroaselor dialecte, dar este de asemenea dorința individuală de a face parte dintr-o comunitate a destinului. Este renașterea culturii și mai ales dezvoltarea societății cele care vor asigura dezvoltarea unității între societățile arabe” . Unul dintre visurile egiptene este acela de a
Regimul lui Nasser () [Corola-website/Science/329449_a_330778]
-
Biserica evanghelică fortificată din Târnava, comuna Târnava, județul Sibiu, a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XV-lea; biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Vechea denumire a satului Târnava era "Proștea Mare", colocvial "Probștea Mare", (în dialectul săsesc "Griuszpriustref", în , în ). Localitatea se află pe malul drept al râului Târnava Mare, în apropiere de Mediaș. Prima menționare a localității a fost în 1331 sub denumirea de Ekeemeza Maior, ceea ce indică o posibilă existență încă înainte de colonizarea sașilor
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]