4,878 matches
-
fi fost de preferat să fie evitat conflictul armat. „Dacă Uniunea Sovietică încearcă să facă în România ceea ce a făcut în Cehoslovacia, vom riposta - spunea el. Desigur, nu avem pretenția să zdrobim armata sovietică, să ajungem la Moscova și să dictam Kremlinului pacea. Nu putem face asta, dar vom lupta în România în același mod că vietnamezii”. Analizând cu atenție lucrurile, nu putem să nu constatăm și noi că evoluțiile se întorceau încet-încet pe vechiul lor făgaș. Printr-un tratat „se
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
conducerea statului. Fără să țină seama de interesele generale, fiecare nouă înjghebare ministerială sabotează opera predecesorilor, modificând și abrogând legile în ființă așa cum, vorba lui Caragiale, interesele partidului o cer. De la pilda anulării în bloc a operei Parlamentului marghilomanist, anulare dictată de superioare rațiuni de stat, s-au inspirat aproape toate guvernele pentru a trece cu buretele peste legislațiunile care nu le aparțin, dovedind cu acest sistem că preocuparea de căpetenie este "răfuiala" cu adversarii și nicidecum apărarea instituțiilor stabilite pe cale
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
să revenim la lozinca lui Vintilă Brătianu "prin noi înșine" dar nu în sensul, în condițiile și cu mijloacele aplicate de acesta, ci în condițiile radical schimbate ale unei economii dirijate și controlate. [...] liberându-ne de tutela ei vom putea dicta la noi acasă condiții finanței străine, pentru ceea ce mai are la noi. Toate statele [...] tind pentru ele spre o cât mai mare autarhie egoistă și propăvăduiesc pentru alții o cât mai mare solidaritate mondială, libertate de comerț și spirit de
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
la întâmplare. Pe de-o parte, trebuia să țin cont de respectarea unui itinerariu cât mai scurt și mai potrivit reliefului pentru evitarea urcării la mari altitudini la trecerea Munților Carpați și Apuseni. Pe de altă parte, alegerea a fost dictată și de un motiv cu totul personal și sufletesc, foarte important pentru mine, mai ales în starea morală în care mă aflam. La Oradea se afla o mare și distinsă personalitate cu care mă onoram în a mă considera prieten
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
încadrat de pâlcuri de nori, permanent schimbători, în priveliștea ce mi se oferea ochilor datorită zborului meu voit neregulat, urmare a fanteziei mele, lăsată în completă libertate, joc neastâmpărat dar, în același timp, nu lipsit de grație, fiind pornit și dictat de marea pasiune cu care era efectuat. În general și dintotdeauna am găsit un farmec deosebit zborului liber. Din această cauză am dorit de la început să parcurg treptele impuse pentru a ajunge cât mai rapid pilot de vânătoare, ceea ce îmi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ortografice în vigoare; s-au păstrat totuși unele dintre opțiunile de scriere ale scriitorului. Am respectat, de asemenea, modul de punere în pagină dorit de I. Negoițescu, care - voind să sugereze și vizual cititorului, prin pagina tipărită, amplitudinea fluxului afectiv dictat de preaplinul memoriei sale - preferă adeseori să nu întrerupă curgerea evocării prin introducerea de alineate. Cum mărturisește chiar el, „acum, la bătrânețe, retrăind propria mea viață, condeiul îmi înaintează rapid pe paginile albe, luând-o chiar înaintea elaborării, fiindcă mă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ca efect îndreptarea atenției autorității către prescripții pentru planurile de urbanism. Atunci când li se prezentau proiecte ale inițiativei publice sau private, primarii se arătau înclinați mai curând să modifice procedurile de planificare decât să le respecte. Ei au ajuns să dicteze reguli de urbanism, să controleze aplicarea lor, chiar să le schimbe după propria voință. Flexibilitatea documentelor de urbanism este un simptom a ceea ce Jean-Paul Lacaze 338 numea "o tendință generală de "deplanificare"3". Să precizăm că acest fenomen este mai
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
riscurilor economice, care se explică, cât de cea de destabilizare socială."388 Strategiile de renovare a locuințelor sociale (de demolare, construire, de acordare a lor spre folosire), în special noile proiecte urbane, se înfățișează ca amenințătoare pentru populațiile sărace. Mutările dictate de demolările marilor ansambluri "riscă să fie adesea mișcări de excludere, și nu de integrare și ascensiune"389. Fundația "Abatele Pierre" continuă să deplângă comportamentul primarilor care "nu doresc locuințe sociale în orașul lor, pretextând că acestea atrag sărăcia și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care Mirabeau beneficiază de două și Talleyrand de trei, douăzeci și cinci de portretiști. Iubirea pentru Saint-Simon și pentru Tocqueville, decla rate în Lămurire, îi acordă fie căruia câte trei portrete și atât. Am spus ceva mai sus că alegerile au fost dictate - pe lângă o extraordinară cunoaș tere a culturii franceze - de geniul lui Cioran. Dar nu de geniul lui Cioran așa cum l-am aștepta în nemijlocirea lui, ci transformat într-un suveran bun-gust. Iată că fiul Rășinarilor nu este un foarte mare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
experiențe; nimeni nu voia nici măcar să-i pronunțe numele, atâta teamă era de a nu contribui prin critică la celebritatea lui. Mărturisesc că această nedreptate a fizi cienilor în privința lui m-a revoltat multă vreme și acest lucru mi-a dictat un capitol din Tratatul despre adevăr, asupra preju decății academice. Am scris capitolul ca ur mare a unei lungi și prea aprige dispute pe care am avut-o cu geometrul Laplace. Ce-am scris este relatarea fidelă a acestei înfruntări
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
zgârcită ca mulți oameni de spirit, își înghesuia banii prin dulapuri. Trăia roasă toată din niște bănuți păduchioși: noroc că oamenii casei aveau grijă s-o ușureze. Când o găseam cufundată în calcule încâlcite, îmi amintea de avarul Hermocrate care, dictându-și testamentul, s-a numit moștenitor pe el însuși. Totuși i se întâmpla să invite lume la cină; însă tuna și ful gera împotriva cafelei care, după părerea ei, nu-i plăcea nimănui și de care nu se foloseau decât
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
educațională și schimbarea socială se instituie un raport de dublă condiționare. De fapt, este vorba de o relație calitativă, concepută între obiectivele școlii și cerințele societății. Se pot delimita, astfel, două perspective de analiză. În primul rând, schimbarea educațională este dictată de cerințele sociale. În această situație, sarcina școlii este de a-și racorda misiunea și strategiile de dezvoltare la nevoile reclamate la nivel societal, cu atât mai mult, cu cât integrarea socială nu este dependentă doar de pregătirea individului, de
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
de atunci, Victor Apostoleanu, pe de altă parte. Cum erau trei rânduri de bănci în clasă, câte doi elevi în fiecare bancă, profesorul indică numărul unu pentru șirul de elevi din dreapta și numărul doi pentru cei din stânga fiecărui rând ... și dictează pentru nr.1 "Mișcarea de rotație a Pământului", respectiv pentru nr.2 "Mișcarea de revoluție...". Eu, preocupat de găsirea sticluței cu cerneală de scris, am reținut că sunt la nr. 2 ... și chiar eram ușor afectat, că parcă mi-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
să iau tramvaiul la capătul de la Agronomie. Aici, nefiind nici un tramvai în stație, presat de timp, am continuat fuga până la Universitate, unde am ajuns cu o întârziere de cel mult cinci minute. Șeful de lucrări M. Răvăruț doar apucase a dicta în ce constă lucrarea practică de examen: interpretarea unei secțiuni la microscop și recunoașterea unor plante (cu numele lor latinesc și popular) din ierbarul propriu. La intrarea mea ... ca și cum nu m-ar mai fi văzut ... mi se adresează răstit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
loc de interes, la suspans. După ce autori ca Joyce și Virginia Woolf au înnecat proza în lirism și au supus-o tiraniei cuvântului, au redus acțiunea fie la aventurile cuvântului, fie la aventurile lirice ale eului care rememorează prin asocieri dictate de subconștient, vin Alasdair Gray, Kazuo Ishiguro, Julian Barnes, Graham Swift, John Fowles și mulți alții, care înțeleg primejdia de moarte prin care a trecut narațiunea, și o readuc la istorisire. Dacă Joyce ar fi continuat pe drumul deschis de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încărca de profunzime psihologică. Autorii Desperado aleg cuvântul banal. E mai greu pentru lectură să detecteze sensul, pentru că stilul Desperado nu este la fel de zgomotos ca stilul modernist. Discreția autorului vine din ezitarea romancierului de a-și dezvălui teza, de a dicta sensul. O ilustrare a acestei afirmații ar putea fi "flecăreala" din Rămășițele zilei de Kazuo Ishiguro. Ea apare pe prima și ultima pagină a romanului, dar e prezentă constant și pe tot parcursul narațiunii. Majordomul Stevens începe prin a o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au memorie afectivă. Singurătatea lor e totală. Intriga acestui roman e o încâlceală de incidente care se dovedesc utile narațiunii la un moment dat. Ceea ce face romanul interesant e varietatea modurilor narative. Alternează trei procedee, în mare. Mai întâi Ralph dictează printr-un casetofon direct computerului (ori scrie) deci avem vocea, gândurile, jurnalul lui. Helen își ține și ea propiul jurnal în propriul computer. Când ajunge să descrie prima noapte de dragoste (dacă o putem numi așa) cu Ralph, adoptă voit
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care știe că tradiția literară a sentimentului a murit. Toate capitolele indică din prima propoziție care anume erou vorbește. Helen începe de obicei cu data, Ralph rostește înainte de toate "probă... probă.". Helen scrie la laptop, iar Ralph înregistrează la casetofon, dictează ori scrie la computer. Ambii eroi descriu aceleași incidente, drept care avem două puncte de vedere diferite, plus cel al lui Carrie, care e citată de Helen. Intriga se axează pe binecunoscutul triunghi, dar hazul se declanșează abia când Ralph îi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
l-a mai văzut? Nesiguranța e una din stratagemele preferate ale lui Brownjohn. E un poet retractil, nu vrea cu niciun chip să fie cel care dă cu piatra ori face legea. Cititorul singur trebuie să decidă. Poetul nu poate dicta înțelesul, deși el e cel care îl sădește. Între sensul poemului și al lecturii plutește un nor de incertitudine. Ezitant și precaut, Alan Brownjohn are totuși ceva important de spus. Limpezimea lui ascunde un labirint de idei. Lectorul le descoperă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
toate personajele mele, deși e drept că Duncan Thaw a căpat mai mult decât ceilalți. Când scriu la persoana a treia, încerc să am o voce egală, neimplicată. Incidentele sunt uneori și una și alta, iar autorii înțelepți nu le dictează cititorilor cum să ia ceea ce descriu ei. LV. Ești un scriitor realist, însă te apropii mult de literatura de anticipație, de proiectarea unor spaime întunecate asupra viitorului. Realismul tău necruțător dă distopiei o forță imaginativă de care nu se poate
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
statutul de "lider", de conducător al respectivei comunități, sau a altora doar cu cel de "supus" anonim al colectivității corespund unui determinism ceva mai complex decât ceea ce poate fi întâlnit la animale. Aici este vorba de o decizie care este dictată nu doar din "interior", nu doar ca ceva ce rezultă din relațiile intraspecifice sau inter-specifice ca la animale, de exemplu, de a fi regină sau lucrătoare (cum este cazul albinelor), de a fi "șef de harem" la ierbivore. În cazul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
care câteodată ea mai poate să cadă nejustificat și nu a etapei sale paradigmatice de astăzi. Este tot o situație care trebuie să fie reechilibrată, subordonată ordinii epistemologice, logicii științei. Aceste rațiuni trebuie mereu reformulate, mereu reînnoite, ca o necesitate dictată de distanța dintre centrele universitare și științifice, unde psihologia s-a născut și a atins anumite culmi de dezvoltare și unde ea își caută o identitate nouă, proprie acelui loc, acelor studii, etc. Ori, în dobândirea și păstrarea acestei identități
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
popoarelor, a cărei primă ediție a apărut în anul 1900. În ceea ce privește această din urmă lucrare, în ea se arată că obiectul psihologiei îl reprezintă așa-zisele procese psihice superioare, de natură cultural-istorică, cum sunt acelea determinate de folosirea limbii, cele dictate de mituri, creațiile artistice, obiceiurile ș.a. O concepție dualistă aparte, destinată să întărească proveniența cunoștințelor de psihologie din raportul corp suflet, cât și din raporturile între corpuri, între persoane. 3.2. Obiectul cunoașterii psihologice : experiența, conștiința, asociația, cauzalitatea Pentru dobândirea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
momentul din care intră în dezacord cu Octavian Augustus, Imperatorul. A intuit pericolul care îl amenința dar deznodământul surghiunului nu l-a prevăzut. Este opera în care își exprimă versificat concepția asupra lumii, care a fost rezultatul unor transformări instantanee, dictate de zei, într-un câmp al fanteziei, populat cu eroi și legende, cu supranaturalul. Metamorfozele rămâne cea mai valoroasă lucrare a lui Ovidiu, în care el a anticipat crearea lumii, a admis ideea existenței unui haos primar, o idee cosmologică
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mai sus susțin că la numirea lui M. Beniuc la comanda învățământului psihologic universitar s-au avut în vedere interese extrapsi-hologice. Prestigiul științific recunoscut internațional, al profesorului M. Beniuc era o problemă și cu totul altele erau rațiunile care au dictat numirea acestuia în funcția de șef de catedră al învățământului universitar bucureștean. Pretext pentru desăvârșirea acestei rațiuni s-a găsit nu în competența sa științifică superioară, ci în acea parte a creației sale literare în care a slăvit oportunist ordinea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]