3,821 matches
-
dă de gândit. Vreau să spun că observațiile asupra omului corupt nu doar se inserează aproape în mod natural în studiul științific mai amplu asupra corupției, dar în mai multe pasaje constituie și o adâncire sau, mai bine spus, un discernământ antropologic, etic și spiritual. Primul dintre acestea merge la inima problemei: „Corupția nu este un act, ci o stare, o stare personală și socială, în care omul se obișnuiește să trăiască. Valorile (sau non valorile) corupției sunt integrate într-o
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
sa timpul. Astfel, postmodernul este "un modern alienat", tipul "omului recent" idealul sugerat de autor fiind acela de a rămâne în modernitate, dar de a-i transgresa paradoxurile, devenind astfel un "modern tulburat", care încearcă să redescopere tradiția și cultul discernământului 87. Subliniind dificultatea dată de neclaritățile modernismului românesc în elaborarea unui veritabil postmodernism, Ion Bogdan Lefter propune o "cronologie recentă" în domeniul literaturii: 1. după Macedonski, literatura română se stabilește într-o "structură modern(ist)ă globală"; 2. în anii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în jurul său o mulțime atât de mare de păsări, cum nu se mai văzuse vreodată până atunci prin acele locuri. Fericitul Francisc le îndemna ca cel puțin ele să nu neglijeze poruncile lui Dumnezeu, din moment ce lumea înzestrată cu inteligență și discernământ se plictisise să asculte cuvântul lui Dumnezeu. Păsările își întindeau gâturile, își îndreptau capetele și fețele spre el, ca și cum l-ar fi înțeles. Francisc le îndemna să-l preamărească și să-l laude, cu cântecul și ciripitul lor, pe Dumnezeu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cu prudență, le acordase o aprobare orală, evitând să se angajeze printr-o pronunțare scrisă. Cu toate acestea, tocmai creșterea tumultoasă a grupului impunea într-un anumit mod o mai clară definire instituțională. De altfel, Francisc, încă de la început, supusese discernământului ecleziastic (la început episcopului din Assisi, iar apoi pontifului), decizia de a trăi conform Evangheliei și de a vesti tuturor pocăința. Primul document pontifical referitor la familia minoriților a fost scrisoarea (sau bula) Cum dilecti, pe care, la 11 iunie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a-i dezlega sau lega în forul pocăinței după cum cred de cuviință, fără să se teamă că astfel îi pun în pericol pe acei enoriași, care nu sunt deloc iertați [de păcate], ce îi disprețuiesc pe propriii preoți, primesc fără discernământ, împotriva mântuirii sufletului propriu și al acestora, acel maslu vindecător de la sfârșitul pelerinajului nostru, care este folositor doar celui care a fost eliberat de pata păcatelor; se întâmplă ca preoții respectivi ce îi îngrijiseră și se trudiseră pentru ei, văzându
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dintre Văcărești: „și să mă pot sluji cu dînsele cînd voi găsi altfel de vrednic obraz”. Obrazul este aflat repede, totuși Nicolae nu trimite spre el orice vers. Faptul că recurge la serviciile fratelui său este deja o dovadă de discernămînt estetic. Închinăciunea trebuie să fie aleasă pe măsura obrazului și Nicolae, neavînd Încredere În stihurile proprii, Împrumută de la alții mai dotați. Toată această umilință (sau mai bine zis: strategie a umilinței) este contrazisă de efortul pentru rafinarea versului. Citite normal
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
e, de fapt, în realitate. În afară de Bizu, mai există însă o victimă a prefăcătoriei Dianei, și anume Mili, soția lui Lică Scumpu, naiva protectoare a celor doi amorezi. Or, totala incomprehensiune a personajelor, dispuse să creadă orice fără pic de discernământ, generează, aici, nota comică, sesizată de majoritatea comentatorilor. Și pentru ca farsa să fie totală, drept recompensă pentru credulitatea sa, de candidat etern la încornorare, Bizu primește un post de universitar, fiind preferat în locul lui Raicu (știind ce i se cere
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
organizațional, dar se pot implementa măsuri pentru furnizarea angajaților de stimulente adecvate, fără acumularea excesivă a stării de stress. Dintre aceste măsuri indicate amintim: • definirea posturilor într-o manieră care să permită un grad maxim de exercitare a competențelor și discernământului propriu de către deținătorul postului, incorporând sarcini suficient de variate și de dificile pentru a-i menține interesul treaz; • conceperea activității astfel încât deținătorul postului să aibă un anumit grad de responsabilitate, oferindu-i-se suficientă autoritate și permițându-i-se să
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
Journal en miettes cu Eugène Ionesco - e inserată și evocarea unor momente din viața literară românească a anilor ’50-’60. Se dovedește cu acest prilej că lui R. i-ar fi stat în putere să reconstituie, cu pătrundere, finețe și discernământ, peisajul cultural al momentului, mai complicat și mai plin de nuanțe decât se crede îndeobște. Oricum, a ieșit nealterat din acea epocă, încât a putut apoi să dea, începând cu monografia despre Rebreanu, măsura marelui său talent. Principala calitate a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
critica literară. Dar să revenim la replica lui Geo DUMITRESCU 67, pe care o reproducem În Întregime: „Cine urmărește cu oarecare atenție viața noastră culturală a putut să sesizeze de la o vreme semnele unei creșteri a spiritului critic, probele unui discernământ sporit, ale unei tot mai judicioase evaluări a producțiilor literare artistice. Acest spor Însă nu poate fi atribuit În egală măsură și pe același plan fenomenului critic de masă și criticii - ca să spunem așa - de specialitate. Într-adevăr, desele lecturi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui Slavici, la care punctul de plecare Îl constituie confuzia provenind - de data aceasta - din persistența unor importante rămășițe ale istoriei literare burgheze, a unei viziuni cosmopolite asupra literaturii. (Flacăra, nr. 25: Romanul rural românesc - Ion Slavici). Prin utilizarea fără discernământ a delimitărilor poziției de clasă a scriitorilor noștri - Împrumutate din istoria literară burgheză - autorul articolului amintit ajungea la concluzia că Slavici «rămâne un exponent al artei burgheze numai În aparență realistă (?), În fond romantică și idilizată». Tocmai prin lupta Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ține de formulele de șablon. (Ă). Autorul «are părți pozitive», «dar și limite». Opera lui «a făcut un pas Înainte». Eroii lui sunt vii, limba e colorată și vie, etc.etc. Astfel de expresii, care câteodată sunt juste, dar aplicate fără discernământ și fără argumentație nu conving pe nimeni, se Întâlnesc mai În toate publicațiile noastre cu caracter literar, Începând cu Viața românească și sfârșind - fără supărare - cu revista unde apar aceste rânduri. În această privință cronica la Pentru fericirea poporului din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
incognita îîncît Columb a străbătut nenumărate lumi necunoscute, înainte de a o descoperi, la suprafața lor, pe cea din Occident); deși cele mai cumplite dezastre sînt cele ce s-au abătut, din vremuri imemoriale, asupra oamenilor plecați pe mare, secerîndu-i, fără discernămînt, pe zeci și sute de mii dintre ei; deși o singură clipă de gîndire te învață că, oricît s-ar lăuda pruncul-om cu știința și priceperea lui. și oricît ar putea acestea să sporească în viitor - totuși, în vecii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îndoite pasuri și sârguințe a ni porni spre câștigare în parte a celor întîrziate". Și dacă din acest program ar rezulta că Asachi e un novator exagerat, că vrea să introducă cât mai multă cultură apuseană cu putință, fără nici un discernământ, apoi de aiurea se poate vedea că el, și în această privință, are timidități, care nu prea rimează cu cele ce și-a impus în programul activității sale culturale: "Cultura și fericirea unui popor nu stă în schimbarea portului, în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aibă rolul acelor substanțe care, în loc să dea vigoare organismului, îl slăbesc, îl predestinează morții, fie prin nepotrivirea cu cerințele organismului, fie prin supraalimentație. Pentru a ști ce și cum să ne însușim din cultura străină, trebuia o mare putere de discernământ; trebuia priceperea și a culturii străine, și a împrejurărilor sociale ale țării, și a sufletului acestui popor, și concepția clară a idealului ce avea să fie urmărit. Trebuia, cu alte cuvinte, un spirit critic luminat, dar în același timp constructiv
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
că, vorbind de aceste aspecte ale culturii, implicit am vorbit și de celelalte, care se reduc toate la ceea ce s-ar putea numi moravuri, felul vieții sociale etc. Fiind fatală, dar și necesară, introducerea culturii apusene, fiind de absolută nevoie discernământul critic în introducerea acelei culturi, este evident că numai acei oameni au apucat calea adevărată, au lucrat spre adevăratul progres al țării care au întrupat în ei și tendința de a introduce cultura apuseană, și spiritul critic, spiritul de discernământ
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
discernământul critic în introducerea acelei culturi, este evident că numai acei oameni au apucat calea adevărată, au lucrat spre adevăratul progres al țării care au întrupat în ei și tendința de a introduce cultura apuseană, și spiritul critic, spiritul de discernământ, vederea clară a ceea ce era necesar și ce nu. Imitatorii fără rezervă ai culturii apusene, ca și acei care au fost numai critici refractari ai oricărei activități novatoare, au trebuit, fatal, să greșească. Ei n-au avut atitudinea necesară, unica
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
După aceea, aceste două tendințe se separă. Liberalismul muntean, în manifestările lui extreme, rămâne să reprezinte spiritul novator; junimismul moldovenesc rămî-ne să reprezinte spiritul critic, negativ. Această ruptură a fost o nenorocire pentru istoria contemporană a Romîni-ei. Unii merg fără discernământul trebuitor; ceilalți neagă necontenit utilizarea întregii opere a celor dintâi. Unii merg fără un plan bine definit; ceilalți vor să rămânem pe loc. Și cum pe loc nu se putea sta, și nu se poate sta niciodată; și cum critica
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în imposibil. Și, deci, predica acelora care voiau aceste lucruri nu putea să fie decât o predică în pustiu. Iar retragerea în expectativa critică a atâtor capete eminente - absența atâtor capete eminente de la munca pentru a merge, cuminte și cu discernământ, mai departe - și-a dat roadele sale. Și această absență, pe lângă alte lucruri, explică starea în care suntem astăzi. Căci, dacă limba literară a fost ferită de marile primejdii și urmează a se fixa pe încetul, poate prea pe încetul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
număr semnează nuvele romanțioase, în care realul și fantasticul se îmbină, Take Ionescu, autor și al uneia dintre primele scrieri românești de anticipație, Spiritele anului 3000 (Impresiuni de călătorie). Viitorul politician face și cronică literară, discutând, cu aplomb dar fără discernământ critic, scrieri literare diverse (Scarlat, roman de I.C. Fundescu, Amor, Patria și Dumnezeu de G. Baronzi ș.a.). Un P. E. traduce, nu fără o sensibilă înțelegere a originalului, Tristețea lunii de Baudelaire și, în versuri curgătoare, Undinele de Heine. Poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289223_a_290552]
-
mai aspre în Țara Sfântă decât în Egipt. Monahismul palestinian a fost întărit de Sfântul Ilarie care a învățat pustnicia de la Sfântul Antonie, căruia i-a fost ucenic. J. C. Guy afirmă că ,,Exemplul unei vieți de retragere și smerenie, discernământul pe care-l dovedește acest bătrân în sfaturile pe care le dădea însoțitorilor săi, aceasta este fără îndoială cauza principală care a hotărât pe Cassian să se ducă acolo, ca să experimenteze acest fel de viață, al cărei reprezentant îl vedea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
veșnice. Contemplarea e concepută în mai multe feluri, iar Domnul este apreciat doar de cei neprihăniți. De asemeni, Cassian subliniază că există trei proveniențe ale gândurilor noastre: Dumnezeu, diavolul și noi înșine. În a doua Convorbire, Avva Moise vorbește despre discernământ sau dreapta socoteală, arătând că este o virtute extrem de importantă și care nu pote fi pătrunsă de mintea omenească fără ajutorul harului lui Dumnezeu. Acesta îl ferește pe monah de extreme și-l învață să utilizeze mereu calea de mijloc
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în pustiu prea de timpuriu, nefiind formați deplin din punct de vedere duhovnicesc, alunecă ușor în neliniște și enervare, mărire și tristețe, mândrie și trufie, căpătând și focul deprimării, lanțurile zgârceniei și arghirofilia. Nefiind maturizați duhovnicește suficient, nu au încă discernământ pe măsură (cap. 12-14). În Convorbirea a XX-a (11 capitole), Avva Pinufius dezbate scopul pocăinței și semnele iertării. Fiind interesați de culmea adevăratei renunțări pe care o percepeau ca fiind foarte greu de realizat, Cassian și Gherman primesc lămuriri
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Bolile voinței sunt: furia, nerăbdarea, tristețea, trândăvia, micimea de suflet, cruzimea, lașitatea și nerăbdarea. Bolile sensibilității sau sentimentului sunt: lăcomia, desfrânarea, arghirofilia, avariția și poftele vătămătoare și pământești. Rațiunea atinsă de aceste maladii poate fi tratată de dreapta judecată a discernământului și prin virtutea umilinței (cap. 15-16). Aceată luptă continuă a pustnicului, această încordare extraordinară trebuie întreruptă de ,,acel plăcut răgaz de odihnă și omenie” care, de obicei, intervine numai uneori la vizitele fraților, ce trebuie primite cu dragoste, deoarece ele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
diviziune este mai mult implicită decât explicită în opera lui Cassian. Făcând referire directă la viața practică ancorată în contextul monahal, Cassian utilizează mai multe substantive ce caracterizează aspectele particulare, cum ar fi: disciplină, viață, mod de viețuire, lucru, angajament, discernământ, experiență, rod, învățătură, desăvârșire și virtute. O viață practică este necesară atât anahoreților cât și chinoviților. Calea contemplației utilizează ca forme de cunoaștere cunoașterea duhovnicească sau adevărată și constă în ,,contemplarea celor dumnezeiești și în cunoașterea înțelesurilor celor mai sfinte
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]