KorAP: Find »[drukola/base=disperat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...146 147 148 ...245 >

6,113 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

bleu ! Englezoaică ! Nu ne-a venit să credem ! Mă privesc amândouă de parcă aș fi nu știu ce animal rar cu coarne în creștetul capului. Nu mai pot să suport. — Să vă fac niște ceai și să vi-l aduc în seră ? spun disperată. — Nu, o să plecăm să ne facem manichiura, spune Trish. Ne vedem mai târziu, Samantha. Tăcerea ei sugerează că așteaptă un răspuns. Și am revelația bruscă a faptului că Trish așteaptă să fac o reverență. De jenă, simt că mă furnică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sticlă de ulei de masaj, cu parfum de mosc. Și... Un exemplar uzat din Bucuria sexului. Chiar lângă pat. Deschisă la „Stilul turcesc”. OK. Deci nu mă așteptau cu ceaiul. Înghit în sec, încercând să-mi păstrez cumpătul, făcând eforturi disperate să mă fac că n-am observat nimic. — V-am... adus o ceașcă de ceai, spun, cu glasul spart de la atâta încordare. M-am gândit că v-ar plăcea... să vă aduc. Nu te uita la Bucuria sexului. Ține-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
întâmplă în bucătărie. Și să nici nu-mi audă țipetele. Partea bună a lucrurilor este că se pare că de data asta i-am dat de rost toasterului. Când au terminat de mâncat, îndes vasele murdare în mașină și încerc disperată să-mi amintesc cum am pus-o în funcțiune ieri, când Trish intră în bucătărie. — Samantha, domnul Geiger dorește să te vadă în biroul său, spune. Pentru a discuta salariul tău și condițiile. Nu-l lăsa să te aștepte ! — Ăă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
lumină verde. DEMARARE K3, pâlpâie pe ecran. PROGRAM PENTRU SPĂLARE DIFICILĂ ȚESĂTURI GROASE. Spălare dificilă ? Țesături groase ? — Oprește-te ! zic cu respirația tăiată și încep să apăs cu putere toate butoanele. Stai ! Încep să-i dau cu șutul în ea disperată. Stai ! — S-a întâmplat ceva ? se aude glasul lui Trish din bucătărie și sar de lângă mașină, netezindu-mi părul. — Ăă... nu ! Nimic ! În clipa în care apare în ușă, îmi trag un zâmbet profesionist. Tocmai... am pus niște rufe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
se dă bătută. Trebuie să te străduiești mai tare. Mă înroșesc la față, chinuindu-mă să găsesc ceva de spus. Mă simt ca un copil tembel din fundul clasei, care nu știe tabla înmulțirii cu doi. — Carne... apă... Mă sforțez disperată să-mi dau seama din ce altceva e făcut sosul ăsta. Făină ! Zic cu inspirație subită. — Samantha, nu-ți cer să identifici aromele. Spune-mi doar care e senzația ta. Îmi întinde lingura, pentru a treia oară. Mai gustă o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-ți ajung ? Mm hmm ? Ce-i asta ? Asta-i tot ce are de zis în legătură cu subiectul ăsta ? — Sinceră să fiu, cred că nu-mi ajung, spun, și el se întoarce spre arbust. Deci... ție nu ți se pare ridicol ? adaug disperată, încercând să-l ghidez spre un răspuns corect. — Ba da, sigur că da. Mă privește în sfârșit drept în ochi, și pe fruntea bronzată ii apar cute de încruntare. Oricum tu nu vrei să te implici într-o altă relație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
iese din biroul său. — Tocmai am primit prețul estimativ pentru baie, îi spune lui Trish. — Nu-i așa că elefantul ăsta cu ape e absolut splendid ? spune Trish, atârnându-mi-l de lanțul auriu. Și broscuța la fel ! Vă rog, spun disperată. Nu sunt sigură că am nevoie de elefanți... — Șapte mii, mă întrerupe Eddie. Pare destul de rezonabil. Plus TVA. Păi și cu TVA cu tot cât vine ? spune Trish, scotocind prin cutie. Unde-o fi maimuța ? Mă simt ca un brad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am suferit nici o traumă! Mă desprind din brațele ei. Pur și simplu... nu pot să fac asta, Iris. Nu pot să mă fac că sunt așa. Nu sunt o femeie care face pâine, OK ? Nu sunt o supermenajeră. Mă uit disperată în grădina din jurul meu, de parcă aș căuta indicii. Nu mai știu cine sunt. N-am nici cea mai mică idee. Pe obraz mi se prelinge o lacrimă, pe care o șterg nervoasă. N-am de gând să plâng în fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
spre interiorul grădinii, în niște cuști cu pereți verzi din sârmă, cu pământ uscat pe jos, în rânduri frumos aliniate. În clipa în care intrăm nu se aude absolut nimic decât bâzâitul insectelor și bătaia din aripi a unei păsări disperate, pe care Nathaniel o ajută să iasă. Muncim la primul rând fără să rostim nici un cuvânt, culegând pur și simplu plantele. Când ajungem la capătul rândului, simt mirosul de zmeură până-n fundul gurii ; mâinile, zgâriate, mă dor de la atâta cules

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
că îmi zvâcnește tot corpul ; că zvâcnetul a devenit un bubuit ; și că nu mai pot suporta multă vreme. Când ajung la capătul ultimului rând, las lădița jos și rămân cu fața spre el, incapabilă să mai ascund cât de disperată sunt. — Am terminat ? Am respirația precipitată și fierbinte. Trebuie neapărat să fie al meu. Nu se poate să nu-și dea seama. Nu știu ce altceva aș mai putea face. — Ne-am descurcat destul de bine. Privirea i se fixează asupra celorlalte cuști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
putea să-i trimiți un e-mail. — Da. Trag aer în piept adânc. Da, poate că așa am să fac. DOUĂZECI Nu pot să fac asta. Nu sunt în stare să scriu e-mail-ul fără să par o dementă paranoică. Mă uit disperată la cea de-a zecea încercare. Dragă Guy, am nevoie de ajutorul tău. Cred că Arnold mi-a înscenat ceva urât de tot. Cred că el mi-a pus memo-ul pe birou. Se întâmplă ceva. Are legături de rudenie atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
arunce vreo privire. Toată lumea e prea ocupată să râdă și să pălăvrăgească. Zgomotul e infernal. Arnold nu se vede nicăieri. Dar trebuie să fie pe undeva pe aici. La simplul gând și mi se pune un nod la stomac. Sunt disperată să mă uit după el ; să ridic capul și să-l caut din priviri. Însă nu-mi pot asuma acest risc. În loc de asta, mă plimb întruna prin cameră. Peste tot văd chipuri familiare. Aud frânturi de conversație, care mă fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Dintre toți oamenii din lume cărora le-aș cere ajutorul, dumneavoastră... ați fi ultimul. Sunteți ultimul. Mă opresc un moment. Ketterman nici măcar n-a clipit. — Deci faptul că mă aflu aici, în fața dumneavoastră... ar trebui să însemne ceva. Îl privesc disperată. Vorbesc foarte serios. Trebuie să vă spun ceva și trebuie neapărat să mă ascultați. Trebuie. Între noi se lasă o tăcere lungă. Aud o mașină frânând afară și pe cineva care râde răgușit. Chipul lui Ketterman e la fel de rigid. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Chestia e... trebuie... trebuie să vă spun ceva. Nu acum, Samantha ! Spală ceștile alea ! Trish îmi aruncă mănușile de plastic. Nu știu ce-i cu tine de la o vreme... — Dar eu nu cred că au venit s-o vadă pe Melissa, spun disperată. Există un lucru pe care... ar fi trebuit să vi-l spun.. Nimeni nu-mi acordă nici cea mai mică atenție. Toată lumea e cu ochii la Melissa. — Cum arăt ? Melissa își netezește părul spre spate, foarte conștientă de fiece gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
urâtă de vânăt. Nu se poate. — Cel mai tânăr partener de la Carter Spink... Ziarista își consultă notițele. Așa e, domnișoară Sweeting ? — Nu ! zic. Adică... mă rog... cam așa ceva. N-ar fi mai bine să fac un ceai pentru toată lumea ? adaug disperată. Dar nimănui nu-i arde de ceai. De fapt, Melissa pare pe punctul de a vomita. Ați avut cea mai vagă cunoștință despre faptul că menajera dumneavoastră are un IQ de 158 ? E limpede că ziarista savurează din plin scena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
reînsuflețindu-se brusc. Cum naiba ai putut să fii și avocată în City și să mai găsești și timp să te specializezi cu Michel de la Roux de la Blanc ? O, Doamne. Tot nu pricep ? — Adevărul e că nu sunt menajeră, spun disperată. Nu sunt bucătăreasă specializată în cordon bleu. Michel de la Roux de la Blanc nu există. Habar n-am cum naiba se numește chestia asta. Ridic bătătorul de trufe, care se află alături. Sunt o... impostoare. Nu mă pot uita la nici unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
răspunsul lui sincer ar fi că nu. — Sunt aceeași persoană. Mă aplec în față și-i iau mâna. Chiar dacă am fost avocată... sunt tot eu ! O vreme Nathaniel nu spune nimic, se uită doar țintă în pământ. Îmi țin respirația, disperată și totuși plină de speranță. Apoi ridică privirea cu o jumătate de zâmbet chinuit. — Și cât o să mă taxezi pentru conversația asta ? Expir ușurată la culme. E OK. A acceptat situația. — Păi, o mie de lire, zic în treacăt. Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
se strânge tot mai tare stomacul. — E un Kumonryu, tocmai spune Nathaniel scoțând ceva din container cu o plasă mare verde. Vreți să-l vedeți ? Când mă apropii și mai tare, văd un pește enorm cu model care se zbate disperat în plasă. I-l întinde lui Trish și ea se dă înapoi, cu un țipăt. — Ia-l de aici ! Pune-l înapoi în heleșteu ! — V-a costat două sute de lire, spune Nathaniel ridicând din umeri. M-am gândit că poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
că m-am schimbat. M-am calmat și am învățat să gătesc și să torn bere de la draft... și m-am simțit de milioane. Dar a fost un fel de vacanță. Nu poate dura la nesfârșit. Nathaniel clatină din cap disperat. — Deci după toate astea o să te întorci pur și simplu înapoi, o să iei din nou hățurile și-o să te faci că nu s-a întâmplat nimic ? — De data asta o să fie altfel ! O să am eu grijă să fie altfel. O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Gata pentru clipa cea mare ? Ai declarația ? Hilary e iar călare pe mine, cu parfumul reîmprospătat. E mult mai bine ! Bărbia sus ! Îmi ridică bărbia atât de violent încât tresar. Mai ai vreo întrebare de ultim moment ? — Îhm... da, spun disperată. Mă întrebam... am putea s-o mai amânăm un pic ? Doar câteva minute. Hilary încremenește. — Poftim ? spune în cele din urmă. Am sentimentul oribil că o să facă implozie. — Mă simt ușor... confuză. Înghit în sec. Nu știu dacă am luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Oscar ! Hilary pare că e în pragul apoplexiei. Te rog mult, ai grijă cum vorbești ! îi răspunde Trish tăioasă. Doresc să-ți aduc aminte că eu sunt proprietara acestei reședințe. — Doamnă Geiger, l-ați văzut cumva pe Nathaniel ? Mă uit disperată spre mulțime, pentru a miliarda oară. A dispărut. — Cine e Nathaniel ? întreabă un ziarist. — Grădinarul, se bagă tipul cu obraji dolofani. Iubită-su. V-ați despărțit ? adaugă către mine. Nu ! zic, atinsă la punctul sensibil. O să ne continuăm relația. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ca arsă. Te dau în judecată. Samantha Sweeting e avocata mea, dacă vrei să știi. — Zi, Samantha ! Ce părere are Nathaniel despre plecarea ta la Londra ? strigă cineva. — Ai dat dragostea pe carieră ? se bagă o fată îmbujorată. — Nu ! zic disperată. Vreau doar... să vorbesc ceva cu el. Unde e ? Guy ! Îl zăresc brusc pe Guy pe o latură a peluzei. Unde s-a dus ? Ce i-ai zis ? Mă grăbesc spre el traversând iarba și aproape împiedicându-mă. Trebuie neapărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
rictus pe post de zâmbet. E doar o dispută amicală între parteneri ! Samantha abia așteaptă provocările acestei echipe juridice renumite pe întregul mapamond. Nu-i așa, Samantha ? Mă strânge și mai tare. Nu-i așa, Samantha ? — Ăă... nu știu, spun disperată. Efectiv nu știu. Îmi pare rău, Hilary. Îmi smulg brațul din mâna ei. Hilary dă să mă apuce iar, dar nu reușește și pornesc alergând pe iarbă, către poartă. — Opriți-o ! strigă Hilary către echipa de la PR. Blocați-i drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
devine un țipăt răgușit. Nathaniel ! Îi fac cu mâna frenetic, încercând să-i captez atenția. — Iisuse, el e ! exclamă Dominic. Nathaniel ! urlă cu un glas ca de megafon. Aici, amice ! — Nathaniel ! Până la urmă, îmi revine glasul. Nathaniel ! La țipătul meu disperat, ridică în fine privirea și tresare vizibil în clipa în care mă zărește. Preț de un moment, pare că nu-și poate crede ochilor. Apoi toată fața i se destinde într-o explozie de încântare. Aud ușile trenului trântindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

sus, e ca și cum m-ar smuci cineva, de parcă gravitatea și-ar fi schimbat brusc sensul. Nu ai timp să gîndești. Mintea nu poate... În jurul meu zboară bagaje, se varsă băuturi, una dintre Însoțitoarele de zbor a căzut de pe scaun, Încearcă disperată să se prindă de un scaun... O, Doamne. O, Doamne. OK, acum Încetinește. E... e mai bine. Fuck. Pur și simplu... nu pot să... nu pot... Mă uit la american și Îl văd că se ține și el de scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]