3,849 matches
-
1979: 38-51). Prima spune că natura umană nu este reductibilă la motivații egoiste și la nevoi materiale. Înțelegerea naturii umane necesită așadar referirea la o serie de țeluri specifice și la felul în care idealurile influențează aceste țeluri. A doua dogmă este cea conform căreia aceste idealuri, care afectează profund țelurile umane și astfel și comportamentul uman, ar putea fi universale, în sensul că ele reprezintă interesele reale pe termen lung ale indivizilor, ale statelor și ale întregii comunități mondiale. Cu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
colectivă a unei lumi prin tradiție străine și ostile, precum și un sentiment instinctiv de acută insecuritate. Kennan considera că ideologia sovietică nu are o importanță prea mare în explicarea comportamentului efectiv al sovieticilor în afacerile externe. Deși a observat că dogma marxist-leninistă a servit ca forță de legitimare pentru sistemul politic și pentru expansiunea sa în interiorul țării, Kennan nu credea că ideologia a influențat în profunzime politica externă sovietică. URSS era înainte de toate pragmatică: ideologia putea fi și chiar a fost
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
el era mântuitorul patriei. Își și luase atitudini de profet și pe prieteni îi binecuvânta ca un cap de religie: "Christ și Magdalina cu voi!" Eclectic, adopta ideea coruperii prin civilizație a omului a lui J. J. Rousseau, rectificînd-o prin dogma păcatului originar. Cu această filozofie a lui Iehova-Natura, Eliade combate liberalismul, propunând un conservatorism progresist, ieșit din spontana conlucrare a antitezelor, foarte frumos formulat: "Progresul fără conservație e o clipă și ajunge la nimic. Conservația fără progres e o stagnație
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
erau cunoscuți sub numele de maniheeni, dintre care a făcut parte și Sf. Augustin într-o etapă a vieții sale. Albigenzii refuzau orice avea legătură cu materia, incluzând atât sacramentele Bisericii cât și plăcerile trupești, inclusiv sexul. De asemenea, refuzau dogma Întrupării și îl considerau pe Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile lumești și prin părăsirea trupului către viața spirituală prin intermediul practicilor ascetice și a austerității. Dar, cum acest ideal îi depășea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
o încercare de a mări responsabilitatea funcționarilor publici. Ce se întâmpla acum era de fapt reconceptualizarea însuși rolului statului. Primul ministru Rocard a exprimat această situație astfel: "ce qu'on appelle la crise est en train d'ébranler un vieux dogme... qui consiste á croire que la réalisation d'une société plus juste passe par l'administration et le commandement politique et suppose l'État comme agent exclusif... l'enjeu tient... á la transformation où la logique de responsabilité doit prendre
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
l'État comme agent exclusif... l'enjeu tient... á la transformation où la logique de responsabilité doit prendre la pas sur la logique de procédure" (ceea ce se cunoaște sub numele de criză este pe punctul de a contesta o veche dogmă... care pretinde că pentru a se ajunge la o societate mai justă e nevoie de administrare și de o guvernare politică, statul fiind un actor exclusiv în acest proces... scopul este așadar transformarea legăturilor de putere din cadrul administrației și trecerea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cărturari din Țara Românească, între care, frații Radu și Șerban Greceanu (celui dintâi datorându-i-se și Stihurile asupra stemei prea luminatului și înălțatului Domn Ioan Șărban C. B. Voievod), arhiepiscopul grec Ghermanos Nyssis, consultat în materie de limbă și dogmă, Mitrofan, fostul episcop al Hușilor, stabilit în Țara Românească, supraveghetor tehnic al ediției, nume la care a fost asociat și cel al stolnicului Constantin Cantacuzino (presupus ca fiind autor de fapt, sau coautor, al predosloviilor semnate de mitropolitul Teodosie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
fenomen prin introducerea lui în acest "pat al lui Procust", al țesăturilor prefabricate conceptual de către ele. Împotriva acestor efecte discursive, Baudrillard va introduce mai târziu ambivalența și seducția drept procedee de destabilizare a discursului, astfel încât acesta să nu devină o dogmă și să se dovedească capabil de a surprinde actualitatea în mișcare, dar și să rămână deschis posibilelor "revoluții discursive". Pentru acest din urmă motiv, de pildă, vom regăsi în scrierile sale o combinație insolită între poezie și filosofie, sociologie sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
degrabă că eseul este postmodern, iar fragmentul modern. 213 În strânsă legătură cu palinodia se află și o altă caracteristică a postmodernismului citatul considerat de unii critici drept figura postmodernă prin excelență. De exemplu, Antoine Compagnon afirmă că "opunându-se dogmelor coerenței, echilibrului și purității care fundamentaseră modernismul, postmodernismul reevaluează ambiguitatea, pluralitatea și coexistența stilurilor; el cultivă deopotrivă citatul vernacular și citatul istoric. Citatul e figura postmodernă cea mai pregnantă" (Antoine Compagnon, op. cit., p. 144). 214 În domeniul artelor, adoptând principiul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
În Italia erau răspândite, și mai sunt încă, două secte, prima numită a Umiliaților, iar a doua, a Săracilor din Lyon. Papa Luciu, nu cu mult timp în urmă, condamnase pe adepții lor ca fiind eretici pentru că printre ei circulau dogme și obiceiuri superstițioase; mai mult de atât, în predica lor clandestină, pe care o desfășurau în locuri secrete, nesocoteau autoritatea Bisericii și preoția. Noi am văzut în acel timp pe unii din Secta Săracilor din Lyon prezentându-se la Scaunul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
uitați, timpul rezervat pentru a le spune oamenilor că nu vor primi o primă nu este, În sine, un bonus. Capcana nr. 56tc "Capcana nr. 56" Atunci când nu te ridici la Înălțimea așteptărilortc " Atunci când nu te ridici la Înălțimea așteptărilor" „Dogmele trecutului liniștit nu se mai potrivesc cu prezentul tumultuos. Oportunitățile sunt pline de dificultăți și trebuie să ne situăm la Înălțimea așteptărilor.” Abraham Lincoln Cei mai mulți oameni, analizându-și viața retrospectiv, pot identifica un moment crucial, când viața lor a Început
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a crosului acaparator, totalizant: o figură a paroxismului pasiunii erotice. 7. A doua figură a crosului curtenitor de tip Conachi, Văcărescu (Ienăchiță, Alecu) este aceea a vasalități (domnei, donnoi, cortezia din poezia trubadurescă). Rougemont o pune În legătură cu erezia Catharilor și dogma „Bisericii Amorului” (L’Amour et l’Occident), descoperind astfel În amorul-pasiune o sursă religioasă. Barthes crede că mecanica vasalității (obiectul iubit aservește total subiectul Îndrăgostit) se bazează pe un sentiment puternic de futilitate. Dependența nu este o slăbiciune, nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
involuntară și, o dată cu ea, energia creatoare a artistului rupt de lume, cufundat în reveria eului său profund și în ritmul jocului stilistic. Distincția teoretică dintre cele două "euri" (eul superficial, empiric și celălalt "eu", abisal, al artistului), devenită ulterior o dogmă a artei moderne (a cărei diferență specifică trebuie căutată în autonomia estetică, refuzul biografismului și al realismului mimetic), corespunde unui clivaj încă și mai radical stabilit între cele două funcții majore ale memoriei 16: funcția reproductiv-mimetică (amintirea), focalizată pe "conținuturi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu pe Maiorescu sau Iorga (vezi notele Gabrielei Omăt despre relația lui E. Lovinescu și D. Evolceanu în volumul E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. VI, ed. cit., pp. 612-616). După cum observă René Girard, "pretutindeni, în secolul XIX, spontaneitatea devine dogmă, detronând imitarea" (op. cit., p. 35). Plecând de la observația lui Max Scheler, potrivit căreia sursele resentimentului ar fi invidia, gelozia, rivalitatea, Girard trage concluzia că "starea sufletească romantică e pătrunsă de resentiment" (p. 33). Vezi și Max Scheler, Omul resentimentului, traducere
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
În sfârșit, Europa se identifică tot mai mult, pentru pătura cultivată, cu ideea de libertate, spirit critic, democrație și progres. După decenii de dictatură de extremă dreaptă și extremă stângă, o evadare în Europa liberală într-un spațiu fără cenzură, dogme, normative și fundamentalisme reprezintă o condiție nu numai de supraviețuire și salvare, dar și de progres prin realizarea graduală în România a ideii de libertate integrală în toate domeniile. Cu această profundă convingere republicăm, după un deceniu, pentru Europa. Este
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
cronicile, ori studiile de indianistică, ne căinează că suntem săraci și necăjiți și, profitând de neștiința tinerilor și de oportunismul celor care știu, dau interviuri prin gazete, altfel prestigioase, nesuflând o vorbă despre contribuția lor majoră la instalarea și proliferarea dogmei. Un lucru e cert: după august 1944, vreme de un deceniu și mai bine, cultura noastră s-a tot golit; personalități interbelice de prestigiu: filosofi, sociologi, lingviști, scriitori, artiști au fost puși la index, au fost scoși din circuitul germinativ
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acest scop clișeul, stereotipia, calchierea, expresia standard au făcut reale servicii și adevărate cariere. Mascaradă era faptul că toată această Înscenare, acest joc infam și cinic prin străveziul culiselor, nu trebuiau nici văzute, nici gândite ci crezute orbește. Desigur, orice dogmă a urmat această cale care, viața a dovedit că, cu cât era mai Îngustă cu atât prolifera ascuns, În subsidiar, pe căi laterale; se-nțelege, În timp. Hazul este că, În cazul mascaradei literare din 1948 Încoace - pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
C.Dobrogeanu-Gherea care, Începând cu 1948, va sta la baza calapodului analitic r-s. Sistematic și până târziu (1963-66), direcția estetică maioresciană va fi criticată și eliminată din câmpul percepției și influenței. Obiectivele criticii literare r-s sunt subsumate esteticii (dogmei) marxist-leniniste și priorităților curente ale partidului comunist de guvernământ care, În strategia de transformare socialistă a economiei, educației, ideologiei și umanității (spre „omul nou”) și-a găsit În opera literară un fidel aliat. Aceste obiective au fost canalizate În trei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
călugării care respectă o regulă impunînd tuturor mănăstirilor din Imperiu regula Sfîntului Benedict, adaptată nevoilor epocii de un alt Benedict, originar din Languedoc și cu mare influență pe lîngă Ludovic cel Pios, Benedit d'Aniane. Ei au sprijinit constant definirea dogmei, adoptarea liturghiei romane, răspîndirea practicilor religioase și a moralei creștine. Ei au asigurat Bisericii venituri regulate, generalizînd instituția *dijmei și independența domeniilor sale prin privilegiul *imunității. În schimb, suveranul carolingian așteaptă mult de la această Biserică pe care o consideră a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
permite rezolvarea problemei formării clericilor. Totodată, chiar după această dată și în ciuda luptei duse de episcopi și preoți împotriva *superstițiilor, un decalaj rămîne între creștinismul predat oficial de cler și credințele și practicile celor mai mulți. Credințele. Aceste credințe plasează din nou *dogma creștină într-o concepție asupra lumii care nu pune nici o barieră între ordinea naturală și ordinea supranaturală. Dumnezeu și diavolul sînt neîncetat la treabă în lume, spre fericirea și nenorocirea oamenilor; toate evenimentele, oricare ar fi ele, sînt consecințele acțiunii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
opțiunilor lor personale, filosofii se dedică aceleiași critici sistematice a societății timpului lor (document 2, p. 234). Pe plan religios, ei admit, aproape toți, existența lui Dumnezeu (cu excepția lui Diderot, d'Holbach sau Helvetius), dar neagă orice valoare Bisericilor și dogmelor; deismul lui Rousseau este însoțit de un același refuz al Bisericilor instaurate, dar se deschide către o religiozitate mai profundă și mai sinceră. Pe plan politic, ei sînt favorabili monarhiei (cu excepția lui Rousseau, partizan al democrației și al republicii), dar
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
VIII-lea. Sub Vechiul Regim, dijma era adesea mai mică decît a zecea parte. Dioceză. În Antichitatea tîrzie, grup de provincii plasate sub autoritatea unui vicar. În Evul Mediu și pînă în zilele noastre, circumscripție ecleziastică dirijată de un episcop. Dogmă. Ansamblu de credințe care constituie baza unei religii. Dolmen. Cameră funerară destinată mai multor înhumări și construită din blocuri mari pe piatră sau megaliți. Această cameră este îngropată sub o movilă de pămînt, un tumul sau într-un cairn, un
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și catolicitate erau uneori sinonimi, fără să fie identici; ecumenicitatea fiind înscrisă întotdeauna în definiția catolicității. De exemplu, Sfântul Chiril al Ierusalimului (†386) preciza că: „Biserica se numește catolică pentru că este în toată lumea, până la marginile pământului, pentru că învață desăvârșit toate dogmele necesare cunoștinței oamenilor despre lucrurile văzute și nevăzute, cerești și pământești..., pentru că îngrijește și vindecă tot felul de păcate săvârșite de trup și suflet și pentru că în ea sunt tot felul de virtuți în fapte și în cuvinte și în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
El vorbește nu „ex proprio ingenio”, ci culegându-și învățătura din „dumnezeieștile Scripturi”. Pentru Sfântul Niceta, ca de altfel pentru toți Sfinții Părinți contemporani lui, Sfânta Scriptură constituie izvorul proaspăt al învățăturii de credință și autoritatea fundamentală în materie de dogmă. Al doilea izvor al credinței sale, pe care își sprijină argumentarea sa teologică, este Sfânta Tradiție, adică autoritatea Sinodului I ecumenic de la Niceea și autoritatea Părinților Bisericii care au formulat doctrina cea adevărată, întemeiați fiind pe Sfânta Scriptură. Sfântul Niceta
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care au formulat doctrina cea adevărată, întemeiați fiind pe Sfânta Scriptură. Sfântul Niceta se numără printre cei mai iscusiți apărători ai Bisericii Ortodoxe împotriva arianismului și macedonianismului, precum și împotriva superstițiilor păgâne, infiltrate uneori în credința creștină. El insistă, îndeosebi, asupra dogmei Sfintei Treimi ca bază a ecumenismului actual, făcând din ea „regula credinței”, pe care Sfinții Apostoli au primit-o de la Domnul și au predat-o urmașilor ca „singura credință în Treime”. Tratatul Despre Sfântul Duh, alcătuit „pentru luminarea minții” celor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]