5,717 matches
-
religioase. Dintre cele laice, cea mai importantă a fost curtea domnească, dar nu avem cu privire la aceasta decât unele informații sumare și contradictorii, păstrate În Însemnările unor călători străini care au vizitat-o. În apropierea Curții și a Bisericii Sf. Nicolae Domnesc se află Casa cu arcade (Casa Dosoftei). Unii cercetători consideră că această clădire ar data din vremea lui Alexandru Lăpușneanu, În timp ce alții susțin că a fost construită În secolul al XVIII-lea. Monumente de artă religioasă, păstrate În formele lor
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Cantemir Elena, Ignea Marieana () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93557]
-
anii 1582-1584, Împreună cu turnul-clopotniță, adăpostește mormântul domnitorului și al familiei sale. Inițial, a fost pictat doar altarul său. Apoi, biserica a fost repictată de mai multe ori. Între anii 1726-1733, domnitorul Grigore Ghica al II-lea ridică zidul și casele domnești. Turnul clopotniței a fost complet refăcut de domnitorul Mihail Sturdza În anul 1847. Loc de refugiu În vreme de război, mănăstirea a servit o perioadă drept Închisoare. În anul 1967 au Început restaurările. Atunci s-au descoperit mormintele copiilor domnitorului
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Cantemir Elena, Ignea Marieana () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93557]
-
Biserica se află În mijlocul incintei. Ea se aseamănă cu biserica Trei Ierarhi, dar nu are decorații exterioare. Stilul este tot cel modovenesc. La intrare, deasupra ușii principale a bisericii, era sculptată stema Moldovei. În afară de biserică, aici se mai află casa domnească a lui Duca Vodă , având aspectul unei construcții fortificate. Stăreția și sala gotică se află Într-o clădire cu etaj și cu două rânduri de pivnițe suprapuse. Mănăstirea este Împrejmuită cu ziduri puternice, turnuri de apărare și metereze. De-a
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Cantemir Elena, Ignea Marieana () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93557]
-
la apariția primelor contribuții științifice privind autenticitatea și datarea unor acte deja publicate, precizări cronologice din istoria Moldovei, depistarea unor falsuri, punerea în valoare a mențiunilor de acte de la sfârșitul secolului al XIV-lea și a celor mai vechi sigilii domnești și boierești. În plan istoriografic a elaborat numeroase studii și articole, reconstituind - cu o acribie deosebitădate, evenimente și fapte din istoria medievală a Moldovei. A depus eforturi susținute în publicarea volumelor de interes național, Documenta Romaniae Historica, fiind coautor la
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
tel. 0264/595339 CONSTANȚA Librăria Sophia, str. Dragoș Vodă nr. 13, tel. 0241/616365 CRAIOVA Librăria Thalia, Teatrul Național Craiova, tel. 0251/415782 DEVA Librăria Prescom Divers, str. Ana Ipătescu nr. 11, tel. 0254/213782 GALAȚI Librăria Costache Negri, str. Domnească nr. 27, tel 0236/472927 TG. JIU Librăria Mihai Eminescu, str. Tudor Vladimirescu nr. 40, tel. 0253/214910 IAȘI Librăria Casa Cărții, Bd. Ștefan cel Mare nr.56, tel. 0232/270479 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, tel. 0232/412712
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
nu sunt în măsură să adu mbrească această frunte ce face atâta onoare preafericitei cetăți a Florenței. Sper, de asemenea, că Augusta Voastră Mamă și întreaga Voastră casă sunt în pace. și tot așa, nădăjduiesc că Dragostea și Buna înțelegere domnesc în Spanii și că nu e loc nici pentru mauri, nici pentru simță minte de ură ori de pizmă tulburătoare în dulcile inimi ale incomparabilelor noastre iberiene... În sfârșit, Prieten înțelept, dacă întâmplător veți întâlni prin preajma Florenței vreun suflet rănit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fără cap, la fel Constantin Brancoveanu și alții. Principele Unirii, Alexandru Ioan Cuza, s-a gândit la organizarea unei "Instituții specializate", dar n-a mai apucat să-și concretizeze gândurile și, din lipsă de informații, a fost "săltat" din cearceafurile domnești. Instituția avea să apară la 1 noiembrie 1908, ca "Direcția securității generale a statului", cu nume, atribuții și subordonare schimbate la orice schimbare de guvern. Nu știm ce culoare aveau ochii celor care au activat în respectivele instituții "burghezo-moșierești". Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
luni după intrarea mea în minister, primesc de la ambasada noastră din Chile o informare "bombă": au descoperit la vama din Santiago un funcționar care se cheamă nici mai mult nici mai puțin decât Cuza și care susține că e "os domnesc" și că are două fete ce au terminat liceul și ar dori să poată studia în România. Numele Cuza e rar și în România, mi-am zis eu doct, darămite în Chile și apoi, ca istoric, știam că Principele Unirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Săvescu EPILOG II ȘAH ȘI MAT! Excelență, Domnule Ambasador, amice. Uite, ți-am adus terfeloagele! Pardon, "Documentele"! Ce documente, mon cher? Hârtii de ambalat! Nu, domnule, pentru mine sunt "documente istorice"! Dacă ar mai trăi Țepeș, cu ele la Divanul Domnesc, ar ridica pe mulți în furci. Bine, bine! Au trecut ceva luni, cartea e gata, uite aici manuscrisul. Are cam tot atâtea pagini cât Dosarul! Ți l-am mai arătat, l-ai răsfoit, ai mai făcut unele corecturi, ai mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
, Eufrosin (c. 1785, Nucșoara, j. Prahova - 10.XII.1858, Gura Motrului, j. Mehedinți), scriitor bisericesc. Fiu de țărani, P. (din botez Radu, iar după călugărirea din 1808 Eufrosin) a studiat la București, la Academia Domnească, între 1812 și 1816. Remarcându-se la cursurile de filosofie, a fost numit profesor la aceeași școală, condusă de Neofit Duca, de unde în 1818 se transferă ca profesor de geografie și religie la școala românească înființată de Gh. Lazăr. Trimis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
dovedit că nu era altul mai bun, pentru că te-ai clasat primul, obținând la toate disciplinele calificativul „eminență”. Ai fost remarcat de la început și numai după patru luni directorul și-a răsplătit elevul, obținând, la 9 mai 1864, un Decret domnesc de numire ca institutor pentru clasa I-a la Școala primară de la Trei Ierarhi. Acuma, fă bine, te rog și povestește-ne ce ai pățit când te-ai dus să-i mulțumești lui Maiorescu pentru această nesperată numire: „M-am
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
primă și unică, a bancherului cu ifose culturale Aristide Blank și cu registrul de Împrumut al cărților virgin de orișice Însemnare, inspecția noastră din Ciocănești s-a Încheiat cu o masă aleasă și vin negru În „cămașa“ lui, la conacul domnesc al lui Grigore Ghica Vodă, cel de lângă balta Încremenită sub luna Îmbobocită, sub nuferii și crinii albi de apă tăiați ca În argint, sub pădurea de trestii și papură, sub zboruri repezite de rațe, unde ne aștepta coana Didina Cantacuzino
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cele mai ușoare și mai aspre la băut, mai țărănești chiar, mai „de la mama lor“, totdeauna, și care nici nu ți se urcă la cap, nici nu-ți cad În picioare, cum ar spune pe limba lui un mare băutor domnesc. Acest vin ușor, vesel și comunicativ nu mi-a lipsit de la masă de când mă știu; ba m-a făcut chiar să suspectez de cine știe ce sectarism sau vicii ascunse pe cei care, nefiind bol navi, au băut totuși apă toată viața
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iarăși de mărețele mele ploști ardelenești, Îmbrăcate În piele de vițel neargăsită, strânse cruciș și pe coapse În curele cu paftale de piele bătute cu rânduri-rânduri de bumbi mari de aramă cât unghia; ploști vrednice să slujească numai la nunți domnești, dacă nu m-am fost Învrednicit până acum să torn din ele, cu lăutarii cârd și cu ștergarul Înflorat cu alesătură din război, atârnat de gâtul cobzei, la nunta băiatului, plănuită sus pe Bucegi, unde și-a pe tre cut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1920; Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul, Iași, 1920; Toamne de odinioară, București, 1924; De la noi, la Cladova, București, 1924; Două întâmplări minunate, București, 1924; Piatra din capul unghiului. Scrisori teologice, București, 1926; Cartea creștinului ortodox, București, 1926; Meditare la Rugăciunea Domnească, adică la „Tatăl nostru”, Arad, 1927; Răbdare și nădejde, București, 1928; Caligraful Terțiu, București, 1929; Roxana, București, 1930; Scrisori către Simforoza. În Pământul Făgăduinței, București, 1930; Papucii lui Mahmud, București, 1932; Doctorul Taifun, București, 1933; Nuvele și schițe, București, 1934; La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
din Assisi și lupul de la Gubbio” al sculptorului Iosif Fechete; lucrare premiată în anul 1931 și actualmente aflată la o biserică catolică din București. Răsfoind istoria neamului nostru vom întâlni deseori urmași ai lui Francisc, călugări franciscani, circulând pe la curțile domnești ale voievozilor și domnitorilor din Moldova, Țara Românească și Transilvania, ținând seamă de faptul că prin tradiție ei aveau în grijă locurile sfinte de la Ierusalim, iar după ocuparea Constantinopolului, franciscanii întrețineau misiunea catolică pe lângă Marea Poartă. Fără îndoială însă, prezența
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de moarte când s-avântă cu spada. Parcă poți ști cine-i cu adevărat "Năzdrăvanu' Moldovei"? Să ni-l ție Dumnezău! După Lipnic, se fudulește Gheorghiță, m-o procopsit Vodă c-o șfară de țarină, întărită cu hrisov și pecete domnească, să n-o clintească nimenea, și urmă, solemn, îngroșându-și vocea: "Gheorghiță Amarandei! Pentru vitejie! Să-ți fie ocină dreaptă! Ție și urmașilor tăi, în vecii vecilor!" Și, când m-o strâns la pieptu' lui și m-o bătut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
veni o zi în care vom scutura jugul turcesc de pe grumazul țării. Ziua aceea a sosit. Vouă! Moldovei! Vă mulțumesc! Să trăiți vitejilor! Închină. Bea. Trăiască Doamna Maria Paleologu de Mangop!! strigă vornicul Bodea. Doamna Maria se ridică din jilțul domnesc alăturat, puțin mai mic ca al Domnului. Cu o distincție princiară, așteaptă să se facă liniște. Vă mulțumesc! spune ea scurt, cu o voce limpede, înclinând ușor capul, cu demnitate. Doamna Maria, stirpe coborâtoare din dinastia Paleologilor Bizanțului, este o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ceva. Altă dată și mai vârtos. O să ne coste palma aiasta, mormăie Stanciu în barbă. De fapt, și-au apărat pielea, căci de cădea Moldova, urmau la rând Polonia, Ungaria, "Creștinătatea", lămurește Tăutu, tânărul "Mare logofăt" fost grămătic al cancelariei domnești, școlit prin Lehia, la care inteligența ține locul spadei nu chiar atât de ascuțită ca peana de gâscă. Ne-au fost și norocul, și soarta prielnice, recunoaște Ștefan. Și-apoi, eram acasă, aveam cu noi tovarăși și codrul, și Dunărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o răsplăti Dumnezeu, că noi, oricât le-om da, le rămânem veșnic îndatorați... Da' până una-alta, le mai ostoim durerea cu o danie: un petec, un petecuț, o sfoară, o sforicică de pământ, acolo, întărit cu hrisov și pecete domnească: "Să le fie ocină dreaptă slobodă de dajdie". Ce ziceți, le dăm? Boierii tac. Adâncă tăcere... Ștefan îi îndeamnă: Eu dau mai mult că am de unde. Domniile voastre, mai puțintel. Cât vă lasă inima. Bineînțeles, adaugă, cu zâmbet fermecător, "De bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
izbucnească în lacrimi: Tocmai că știu! Prea bine știu! Cea dintâi "Doamnă" a Moldovei nu e Maria de Mangop, ci Maria Răreșoaia! Prostii! Ei, Pescăriței, strigă cu patimă Maria, ei i se cuvine slava Domnului! I-a ridicat și curți domnești în Târgul Hârlăului! mai spune și izbucnește în plâns. Țamblac, moale, împăciuitor: Maria... Hai să judecăm fără patimă. Hai, nu mai plânge. Ascultă-mă! Arată-mi un bărbat un bărbat adevărat care să nu mai calce, din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
va mai fi, la tronul Țării Moldovei va urma, ca moștenitor legitim, fiul meu, fiul nostru, Bogdan! Uite ce este, Maria! răbufnește Țamblac nervos. Potolește-te! Nu se pune problema moștenirii. Alexandru, într-adevăr, e fiu nelegitim, dar e "os domnesc", recunoscut, însemnat cu fierul roșu chiar de mâna lui Ștefan. I-am văzut semnul: pecetea cu cap de bour pe umărul stâng. Am auzit că-i obiceiul domnilor ăștia să-și însemne odraslele bastarde cu fierul roșu ca pe harmăsari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu cuteze careva să ridice pretenții asupra "Scaunului Sucevei"! Voi lupta! Leoaică voi fi! Numai peste cadavrul meu! Numai! Bogdan Paleologu e vlăstar împărătesc, sânge din sângele unui întreg șir de împărați stăpânitori ai unui Imperiu! Maria, potolește-te! "Os domnesc"! râde sarcastic. Să se sature de ibovnice, de țiitoare! "Curvele" astea grozav se pricep să vă îmbrobodească! Parcă ea mai știe care o fi "tatăl"?! Ești rea, Maria! o mustră el. Maruca mama lui Alexandru n-a fost o... o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Parcă totuși poruncisem "să fie stârpiți!"... Stârpiți vor fi! strigă Mihail cu mâna pe inimă ca un jurământ. E cu omor?! Cu omor! Tâlharii să fie atârnați la porțile Cetății! poruncește crunt. Neguțătorilor să le fie înturnată paguba din vistieria domnească! Îi stârpesc!! răcnește Mihail cu însuflețire. Să-mi ia capul Măria ta, de nu i-oi stârpi! Pe toți tâlharii!... și de drumul mare, și... și de drumul mic! Ștefan zâmbește și-l mulțămește c-o bătaie pe umăr: Bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost, dar și iubăreț din cale-afară... "Năravul Mușatinilor", zâmbește el vinovat. Și a odrăslit Bunul, a odrăslit la prunci legiuiți și din flori, cu nemiluita. Tată bun, pe toți i-a însemnat cu fierul, erau cum s-ar zice "os domnesc". Și cum s-a săvârșit bătrânul, s-au năpustit cele vlăstare arse de patima puterii și s-au bulucit care mai de care să se cocoațe pe "Scaunul Moldovei". Cum, însă, pe Scaunul mult râvnit nu e loc decât pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]