6,786 matches
-
normale. Nu voia decât resturile, firimiturile, nimic adevărat, nici o legătură adevărată. Doar distracție. Când ieși din baie, Îl găsi În camera alăturată, așteptând-o, cu un zâmbet uriaș, În mijlocul patului. — Bună dimineața, iubito. — Bună dimineața, iubitule. — De ce ai plecat din dormitorul meu? Ea nu zise nimic, fericită să-l vadă, apoi se băgă lângă el În pat și-i povești coșmarul ei. Te simți de parcă te-aș fi răpit? o Întrebă el sincer Îngrijorat. Simți că te-aș fi furat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
va fi bine. Nu se va lăsa pradă gândurilor meschine. Se simțea minunat, mai fericită decât fusese de mult, mult timp. Dar acum, că el plecase, casa i se părea prea mare și prea goală, așa că se refugie În micul dormitor de pe colț și-și sună părinții. — Bună, mamă! N-o să-ți vină să crezi unde sunt! zise ea. Am avut o călătorie uimitoare. Slavă cerului, am plecat din New York. Sunt În Bel Air, la Los Angeles... pe Coasta de Vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe Brooklyn Bridge. Mâine avea să despacheteze cutiile, să scape de Înghesuială. Olga avea să fie ultima ei colegă de apartament. Avea să-și văruiască apartamentul, să nu mai doarmă pe canapeaua din camera de zi, ci În patul din dormitor, avea să-și cumpere niște cearșafuri frumoase de satin, să Înfrumusețeze tot ce putea cu puținii ei bani, să-și ia telefon mobil, să se Înconjoare de oameni, să se bucure de viață, să Înceapă și ea să trăiască, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o să le facă Într-o bună zi. Și În primul rând, avea să scrie, să scrie... Când ajunse acasă de la petrecerea inaugurală din clubul cu pereți de sticlă de la ultimul etaj al noului hotel din NoHo, Kitty se duse În dormitorul ei și-și scoase hainele. Se așeză goală la laptop, Îl deschise și Începu să-i scrie lui Matthew. „Am dansat toată noaptea. Iubesc New Yorkul... uneori uit cât de mult... e ciudat, la Început nu-mi plăcea, Îl comparam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tine, zise el cu o urmă de ironie În glas. Credeam că m-ai uitat. — Nu, m-am gândit tot timpul la tine. Apoi Își aminti. Nu fusese plecat În operațiunea Furtună În Deșert, fusese plecat În operațiunea Furtună În Dormitor. Realitatea spunea că o părăsise pentru altă femeie. Și le mințise pe amândouă. Când era cu ea, Îi trimisese mesajul acela nerușinat cu „te iubesc“ femeii de la Paris, iar când fusese la Paris se gândise la ea. Ne vedem mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
temperamentală și lumile noastre sunt complet diferite. Nu-mi pasă... și eu sunt un tip temperamental din Brooklyn... mi-ar plăcea măcar să vin să văd unde stai. Nu se poate. Am o colegă de apartament și nu am decât un dormitor micuț. În comparație cu casele tale imense din Malibu și Beverly Hills, apartamentul meu e penibil. Și nici măcar nu voia să se gândească că ar putea-o Întreba unde doarme - pe canapea? Pe canapeaua aia? — Nu-mi pasă. Ar fi grozav să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
repeți, și încheie conversația cu o frază în sfârșit completă, dar fără nici o legătură cu subiectul, Fii liniștită, n-o să uit de cumpărături. Marta înțelese că bărbatul vorbise față de martori, colegi de muncă, poate un superior care venise să inspecteze dormitorul, de aceea trebuise să se prefacă, pentru a evita curiozitățile incomode, sau chiar periculoase. Centrul fusese organizat urmând un model de strictă compartimentare a diverselor activități și funcții, care, deși nu erau și nu puteau fi complet etanșe, comunicau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
camionul incendiat abătu atenția de la un diferend gata-gata să devină o ceartă de familie, care, s-o spunem, nu va trece de o simplă amenințare, deși Marçal Gacho are intenția să reia subiectul când va fi singur cu nevasta, în dormitor și cu ușa închisă. Cu o ușurare vizibilă, Cipriano Algor lăsă deoparte păpușile de lut ca să-și expună bănuielile iscate de incendiu, poziție pe care Marçal, încă enervat de desconsiderația căreia îi căzuse victimă, o negă cu o anume bruschețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la prima vedere pare un efort neînsemnat pentru atâta agitație, dar trebuie să înțelegem că, în circumnavigațiile vieții, o briză blândă pentru unii poate fi pentru alții o furtună ucigătoare, totul depinde de pescajul corăbiilor și de starea pânzelor. În dormitor, cu ușile închise, Marçal își spuse din nou că nu merită să-i ceară socoteală Martei pentru că nu-l informase despre ideea cu păpușile, în primul rând, pentru că valul supărării trecuse de câteva ceasuri bune, luând cu el ranchiuna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
După câteva momente de ezitare, de parcă nu știa ce se cuvenea să facă, se îndreptă singură spre ușa cea mai apropiată, aruncă o privire înăuntru și trecu mai departe. Așa a fost primul ei contact cu casa, trecând rapid din dormitor în bucătărie, din bucătărie în baie, din camera de zi care va fi și sufragerie în micul compartiment destinat tatălui, Nu e loc pentru copil, se gândi, și pe dată, Cât va fi mic va sta cu noi, apoi vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dau cu părerea despre ce n-am văzut, Atunci vino, fac eu pe ghidul. Era vizibil încordată, nervoasă, atât de departe de starea ei de spirit obișnuită încât anunța numele compartimentelor ca și cum le-ar fi făcut un elogiu, Aici e dormitorul, aici e bucătăria, aici e baia, aici e camera de zi unde vom lua și mesele, aici confortabila și spațioasa încăpere unde va dormi iubitul meu tată, bucurându-se de o binemeritată odihnă, nu se vede nici un loc unde va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un pui de somn, spuse Marta, ieri ai lucrat cât a fost ziulica de lungă, chiar pentru un tată ca al meu rezistența are limite, în ce privește mutatul, o să ajungem și acolo, e treaba stăpânei casei. Cipriano Algor se retrase în dormitor, se dezbrăcă cu gesturile lente ale unei oboseli care nu era numai a trupului și se întinse în pat, scoțând un suspin adânc. Nu rămase mult timp așa. Se ridică de pe pernă și privi în jur ca și cum ar fi intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca, de exemplu, Nu putem face nimic, și-ar bate capul să se nege singură ca să semnifice că, de fapt, încă se mai poate face ceva. Marçal telefonă după masa de seară, Îți vorbesc de acasă, spuse, astăzi am părăsit dormitorul personalului de siguranță și, la noapte, voi dormi în patul nostru, Mai bine așa, ești mulțumit, desigur, Da, și am vești, Și noi, spuse Marta, Cu care începem, cu ale mele sau ale voastre, întrebă el, Poate cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am zgâriat până la sânge. Adevărul e că tata n-a bănuit niciodată câte lacrimi am vărsat în contul eforturilor de a-i demonstra resentimentele mele. De câte ori venea la școala de corecție, îi râdeam în nas. După ce pleca, mă duceam în dormitor, îmi puneam perna pe cap și plângeam în voie. O dată, am auzit din coridor, trăgând cu urechea, ce discuta cu directorul. Îl sfătuia să fie aspru cu mine, neîngăduitor; își închipuia că astfel voi fi îmblânzit, pus cu botul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sau paznic, ce fusese, pe care o văzuserăm atunci. Poate a murit și ea Între timp. Aici nu-i nimeni. Am colindat prin diferite camere, e miros de umezeală, mă gândeam chiar să pun În funcțiune preotul Într-unul dintre dormitoare. Dar n-are sens să-ți Încălzești patul În iunie, imediat ce deschizi ferestrele, intră aerul călduț al serii. Imediat după asfințit nu era lună. Ca și la Paris, atunci, sâmbătă noaptea. A răsărit foarte târziu, o văd doar așa, prizărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ideile postmoderne, dar clădirile, ca atare, sînt prea ușoare pentru gustul meu, prea „glumețe“, prea lipsite de respect față de istoria pe care Încearcă să o subsumeze. — Mai tacă-ți fleanca, dobitoc pompos, strigă o voce cu accent britanic din Întunericul dormitorului. Judith rîse și Wakefield părăsi Padova a doua zi În zori. Înainte de a părăsi colegiul pentru a se deda călătoriilor, luase un patru pe un eseu pe care Îl intitulase „ Clădirile ar trebui să-și cîștige postmodernismul!“ În care susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Susan o ia pe după umeri și o Îmbrățișează. — Lucrurile lui au rămas Încă În camera de oaspeți. Vino să vezi. Susan o lasă pe maică-sa În bucătărie și Îl conduce pe Wakefield pe un coridor lung. Aprinde lumina În dormitorul cel mic: teancuri de cărți stau clădite pe lîngă pereți, cărți de folclor balcanic, despre cultele mistice ale Evului Mediu; poezie provensală, legende ale catarilor; un tratat bogomilic, scrieri de alchimie ale lui Flammel, o enciclopedie a vrăjitoriei; Gershom Sholem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
geanta cu un gest repezit și scoate un prospect mototolit pe care Îl desface brutal În fața ochilor lui: — Privește, pentru numele lui Dumnezeu, privește! Wakefield privește: niște bebeluși cu granulație mare zăcînd Într-o mizerie plină de cocoloașe Într-un dormitor Întunecos. — Știu, bîguie, am văzut la televizor, este o situație Îngrozitoare. Mariana Îl țintuiește cu privirea ei Încremenită, cu ochii ei căprui, cîndva frumoși, reci În spatele ochelarilor. — Asta e tot ce ai de spus? Wakefield Își scotocește memoria și conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
moale. Probabil că a murit. Își trece mîna peste material, ceea ce Îl face să vrea să adoarmă la loc. În ceruri se aude muzică de sitar. Dar apoi o aude pe Sandina spunînd: — Nu fi așa Încuiată, Beth. Prin ușa dormitorului o poate vedea pe Beth stînd pe tăblia barului din bucătărie, care seamănă cu o buturugă de măcelar, ducînd către buze o Inca Cola. Nu sînt Încuiată! Credeam că stabilisem o regulă. Fără turiști și fără călugări. Dar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
baie și deschide ferestruica ce dă spre curtea vecină. Vecinul lui, pe care l-a văzut, dar pe care nu l-a Întîlnit niciodată, stă pe o scară, ciocănind În zidul de cărămidă pe care curtea lui Îl Împarte cu dormitorul lui Wakefield. Mai mulți muncitori se fîțÎie prin jur, curățind mortarul de pe cărămizile vechi și clădindu-le Într-o stivă imensă. Wakefield Îl strigă pe vecin și Îl Întreabă ce se petrece. — Restaurare! strigă bărbatul la rîndul lui. — Hei, bravo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
apoi o fixează la locul ei, cu mortar, dar deseori rezultatele nu-l mulțumesc pe deplin pe restauraționist, așa că zidul este iar doborît, Într-un fără de sfîrșit ciclu dement de zgomot și praf. Pe fiecare latură a casei istorice sînt dormitoarele și birourile altor vecini deranjați de lucrări. Unii dintre ei s-au plîns de ciocănit, dăltuit și scrijelit; unul chiar a chemat poliția, dar restauraționistul este autorizat prin permisul de la primărie să lucreze de la șapte dimineața pînă la șapte seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trăiești singur În casa asta sau te imaginezi alături de o femeie frumoasă? — Femeile Înțeleg bine paradoxul, adaugă Franțoise, un pic ironic. Cele două femei Încep să deseneze pe șervețele, chestionîndu-l pe Wakefield despre preferințele lui pe măsură ce desenează. — Doar două camere, dormitor și bibliotecă, și o baie și bucătărie, desigur, răspunde Wakefield cînd apare problema Împărțirii. Curînd se ițesc planurile unei case, care arată cam ca o căruță țigănească de șatră. Cybelle adaugă niște panouri solare, Franțoise desenează un pat și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a-și Încheia vorbele. — C’est lui? Întreabă Cybelle. — Le monstre, le minotaure, l’hypocrite lecteur! spune Franțoise. — Domnule Termită, sîntem gata pentru Închidere! comandă Wakefield. Nebunul deschide poarta curții și Îl privesc cum studiază peretele care se Învecinează cu dormitorul lui Wakefield. Wakefield Îi poate citi pe chip nemulțumirea, compulsia nevrotică și știe că are de gînd să-l dărîme din nou. Conexiunea lor psihică este atît de puternică Încît Wakefield se Întreabă dacă nebunul nu Îl simte cum stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
te țin la o școală particulară costisitoare și uite ce limbaj folosești. Unde-ai învățat să vorbești așa? — La școala mea particulară costisitoare, bineînțeles. Zău, mamă. Uneori Sophie avea impresia că părinții ei, care locuiau într-o casă cu șase dormitoare din zona selectă a orașului Woodbury, cu grădinar și menajeră, erau de pe o altă planetă. — Ești complet pe dinafară. Nu, mama ta are dreptate, recunoscu Fran. Să faci un copil doar pentru că ți-l dorești ar fi ceva nemaipomenit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
biscuit sau o felie de prăjitură începută, ca nu cumva să dispară pe vecie. Singurul lucru pe care nu putea să-l ierte sau să-l uite era faptul că, întorcându-se într-o bună zi de la facultate, descoperise că dormitorul ei fusese transformat în cameră de oaspeți, iar toate lucrurile ei îngrămădite într-o cutie de carton. Mesajul era limpede: mama ei credea că era momentul să se maturizeze. Pentru Fran, culmea ironiei era următoarea: nu aveau niciodată oaspeți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]