5,320 matches
-
nou. Dacă tirul e bine reglat, n-ai cum să te ferești de ele. Le auzi venind, dar nu ai timp să te miști. Până acum, nu a mai vorbit niciodată atât de mult despre experiențele din război. Minnie e dornică să mai asculte, dar Burgess schimbă subiectul. Este aproape miezul nopții și, la propunerea lui, se strecoară toți până În salon (dna James s-a dus la culcare și asistenta moțăie alături de pacient, În dormitorul mare), aprind luminile și deschid ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
societății engleze În care optaseră să Își ducă traiul și pe care o priveau cu un oarecare grad de ironie, ascuțită de comparațiile cu viața de cealaltă parte a Canalului Mânecii. Du Maurier era cu mult mai bine integrat și mai dornic să Își afirme trăsăturile de englez, cu un simptom amuzant În faptul că insista să vorbească limba franceză, pe care o cunoltea la perfecție, cu un pronunțat accent englezesc; dar atașamentul său față de Franța și de tot ceea ce era francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Într-un moment mai potrivit. Amabilitatea și, până la un punct, galanteria manifestată față de ea era o modalitate de a-și confirma propria normalitate, fără a se angaja sentimental. Era situația ideală. Domnișoara Woolson era nerăbdătoare să Învețe, iar el era dornic să Îi fie profesor. Ea beneficia de cunoștințele lui superioare despre Italia și arta italiană; el se bucura de o companie feminină plăcută, cultivată și cu desăvârșire respectabilă. Henry Îi arătă frescele, picturile și sculpturile maeștrilor italieni, străduindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
loc mult mai potrivit și mai primitor pentru opera sa dramatică decât subterana Opera Comique, de la capătul sărac al Strandului; În plus, numele Însuși - și sfântul patron - erau de bun augur. Urcă săltând treptele și Împinse ușile batante lustruite, mai dornic ca niciodată să provoace interesul lui Alexander. Întâlnirea decurse extrem de bine. Henry nu prinse drag de tânărul actor-director, dar fu favorabil impresionat. Avea aerul cuiva care știa exact ce dorește și ce trebuia să facă pentru a Își atinge țelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întâi. Actorii care interpretau aceste roluri se odihniseră În cabine pe toată durata actului doi și nu erau marcați de evoluția lui nefericită. Jucând cu delicatețe și ținută, Începură să recâștige interesul amabil al publicului. Dar, odată cu apariția lordului Devenish (dornic acum, din motive personale, să grăbească relația dintre Guy și dna Peverel), urmată la scurt timp de a eroului principal, totul Începu să meargă iar prost. W.G. Elliott fusese de la bun Început veriga slabă În lanțul de interpreți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de făcut. Tânărul Philip Burne-Jones sosi Încă fierbând de agitația și indignarea stârnite de Întâmplările serii precedente. Rămăsese mai mult la teatru și intrase Într-o discuție, afară, În stradă, cu câțiva dintre cei care coborau de la galerie; acum era dornic să Îi povestească lui Henry aventura, ca pe o dovadă a susțineri sale. Nici nu-i trecea prin cap că gazda ar putea prefera să treacă În tăcere peste Întregul fiasco. Îi era drag Philip, care Îi făcuse un portret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Old Bailey, Înconjurat de interesul frenetic al publicului și presei. Wilde pierdu procesul, pentru a fi, la scurtă vreme după aceea, arestat pentru sodomie și comportment indecent. Opinia publică se Întoarse categoric și agresiv Împotriva sa. Anglia mic-burgheză era dornică să se răzbune pentru deceniile de când Îndura spiritele tăioase și anatemele estetice ale lui Wilde și puțini fură cei dispuși să Îi mai ia apărarea acum, sau să se lase văzuți ca susținători ai operei lui. Wyndham suspendă Soțul ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prefere divertismentul și desfătările portului, ale grădinii Royal Terrace și ale promenadei, care se Întindea spre vest, către Torre Abbey. Cât despre Osborne Însuși, ca majoritatea hotelurilor de calitate din Torquay, Își avea sezonul plin iarna, când cei bogați și dornici de distracții erau atrași În stațiune de clima blândă, pentru care era cunoscută. La vremea aceasta a anului, era pe jumătate gol și surprinzător de ieftin, un adăpost binecuvântat de liniștit pentru scriitorul aflat Încă În convalescență după grava lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Perioada de Închiriere a căsuței de la Point Hill expira la finele lui iulie și nu o putu extinde, dat fiind că familia Blomfield urma să petreacă aici restul verii. Îi plăcea zona atât de mult și era atât de puțin dornic să se Întoarcă la Londra În perioada cea mai fierbinte a anului, Încât căută alt loc de Închiriat În Rye, descoperind că, din fericire, exista unul În apropierea bisericii cunoscute sub numele de Vechiul Vicariat. Era mai degradată decât cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
timpului am mai citit câteva cărți de Vicki Baum, de pildă romanul ei ecranizat, Oameni în hotel. Iar atunci când, la începutul anilor ‘80, punând pe hârtie povestirea de călătorie Nașteri frontale sau Germanii sunt pe cale de dispariție anticipam abstinența oamenilor dornici de afirmare care nu au copii, cultul ego-ului care-i caracterizează și care e celebrat până astăzi, și îmbătrânirea populației Republicii Federale, cu urmări precum criza permanentă din sistemul de pensii și pustiul unei existențe în doi cultivate cu obstinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mea mutare în altă localitate - această sugestie venită parcă de sus - inima jucase și ea un rol. Mai târziu, când Anna plecase deja - doar trebuia să-și mai ia rămas-bun și de la alții -, au venit înțepături din perspectivă social-democrată: domnișoara dornică de călătorii aparținea unei familii cu bune moravuri burgheze, în care, prin intermediul comerțului cu fier în sensul larg al cuvântului, proprietatea a fost păstrată și înmulțită. Cu siguranță era o partidă bună. Rentabilă mai cu seamă pentru niște pierde-vară veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
roțile trenului păreau să silabisească: Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat. În noaptea aceea, după cină, Goliadkin (fără doar și poate că pentru a atenua spaima instalată În vagonul restaurant), a Îndrăznit să mă sfideze la poker, față În față. Era atât de dornic să se măsoare cu mine, Încât a respins, cu o surprinzătoare obstinație, propunerea baronesei și a colonelului să jucăm În patru. Desigur, nădejdile lui Goliadkin au primit o lovitură puternică. Căci eu, În calitate de clubman la Salon Doré, nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bagi zâzanie. — Stai locului, Pumita, a sărit Requena. Romanțu lu Ricardito nu seamănă câtui-i hău cu a lu Villiers. — Nu te-ai prins, Ricardo, asta ie pentru binele tău. Astă-seară sunt al naibii dă șucărită, da mâine tre să vorbim. Dornic de izbândă, Bonfanti a spus pontifical: — Ricardo e prea de bun simț ca să se lase dus de nas de amăgitoarele chemări ale acelei arte a romanului care nu are rădăcini americane, spaniole. Scriitorul care nu simte cum Îi suie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
suflete plânse pe umerii nopților. Mă cheamă în infinitul alb al alinării unde drumul niciodată nu mi-a fost atât de singur și cu atâtea obstacole. În adâncul lui simt curajul de a trăi fără să mă sprijin pe lumea dornică de a se îmbogăți cu propria-mi existență transpusă-n victima frunzelor ofilite și călcate în picioarele răstigniților de sensuri în toamnele târzii... Sufletu-mi aleargă după primăverile în care soarele îmi va încălzi trupul pentru totdeauna, acel trup desprins
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
obosi, Cutremurată de regrete Și te-aș ruga și te-aș iubi... Spre Tine mâinile-aș întinde, Și în genunchi aș implora, Aș cere să privești spre mine Ți-aș mulțumi, Te-aș adora. Cu inima altar fierbinte Sufletu-mi dornic se-alină Și rugăciunea urcă simplu, Eu sunt doar lut, Tu dă-mi lumină! Acum, în vălmășagul vremii, Te mai aștept pe strada mea, Cu ochii prinși de zarea-ntinsă Zăresc Lumina, dalbă stea Aș vrea să Te-ntâlnesc, Isuse
?nt?lnire by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83337_a_84662]
-
mergem pe băncile din parc pentru o jumătate de oră sau chiar o oră... Ce ziceți? propuse Mihaela în momentul în care soneria anunța sfârșitul pauzei. Votăm în pauzăăă, copii! strigă Sandu puternic înainte de a porni în fugă spre clasă dornic, ca întotdeauna, să fie primul. Se auziră două-trei afirmații de aprobare, mai multe țipete și grupul se năpusti după cel ce luase startul atât de vijelios. Nu-l ajunse nimeni până la ușa clasei și Sandu scoase un chiuit de bucurie
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
care se liniștiră pe rând. În tăcerea instaurată, calm, el făcu semn Marianei să continue povestirea. Fata a clipit a înțelegere și, destul de timidă,a început să vorbească încet, ca pentru ea, astfel că toți ceilalți păstrară o liniște exemplară, dornici să audă tot, să nu scape nimic. Cum spuneam, primii pustnici ori sihaștri, cum se mai numesc, au debarcat aici cam după anul 100. Au venit din Asia mică, pe timpul Sfântului Evanghelist Ioan, cel care a fost acolo cu Fecioara
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de anticariat n-a mai putut citi Orbirea lui Canetti. N-a pierdut nimic, În definitiv nici publicul american n-a citit-o. ÎN REZERVĂ „Citesc cărți care nu-mi plac, și asta doar pentru că autorii lor par atît de dornici să-i citești, Încît ar fi o impolitețe să n-o faci.” Azi simt o irepresibilă dragoste de țară. De unde rezultă că aura mea națională se deplasează. Prin urmare m-am deplasat În urma ei drept În sala Elvira Popescu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încît nimic din toate acestea nu mi se mai pare real”. (s.m.) Și, tot ca o atingere a clapei literaturii, Phyllis spune la un moment dat că visează de multe ori că este Însăși Moartea, Îmbrăcată Într-un costum stacojiu, dornică să-i scape pe oameni de griji. Pentru a complica (și strica) schema perfectă din Poștaș, Cain introduce și alte personaje-piste: fiica vitregă a lui Phyllis, Lola, și prietenul acesteia, Nino Sachetti. Acum, Huff se Îndrăgostește de Lola, ea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar cu părul negru. Acum, dacă sînteți tipul vizual, imaginați-vă farmecul cu plasmă al Împreunării dintre un bărbat cu genunchii atîrnînd și tocmai de aceea cu proteză dentară și o tînără cu „cele mai formidabile țîțe din lume”, așadar dornică de Învățătură. Cartea abundă În remarcabile acte sexuale, apar și dispar studente, prietene din copilărie, oftalmoloage care nu se dau În lături de la nimic, frenetic. Sigur că Roth scrie bine, allegro, fluid, schimbă la perfecție vitezele, dar așa scriu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
niciodată departamentul, nici măcar Într-un raport interdepartamental. Urma rezumatul lui Smith: după ieșirea din scenă a lui Mickey C., crima organizată e Într-o stare de acalmie; LAPD ar trebui să stea În alertă, gata de apariția unor personaje noi, dornice să pună mîna pe vechile afaceri ale lui Cohen; prostituția trecuse deja granițele comitatului, cu binecuvîntarea biroului șerifului. Jack semnă pe ultima pagină: „Al dumneavoastră, cu respect, locotenent D.L. Smith“. Telefonul sună. — Narcoticele, Vincennes. — Eu sînt. Ți-e foame? Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Se părea că fata are o afecțiune reală pentru Bud, care altfel un fraier a fost toată viața lui. Fraier ca el Însuși. Preotul rosti cuvintele necesare. Ei răspunseră așa cum se cuvenea. Jack sărută mireasa. Îmbrățișări, bătăi pe umăr - cei dornici să le facă urări de bine Îi despărțiră. Parker se căzni să i se adreseze cu oarecare căldură. Ed Exley se strecură prin mulțime. Nici urmă de mexicanca lui. Porecle căpătate: „Ed Pușcociu’“, „Eddie Trăgaci“. „Cel mai mare erou din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
răscolește misterul timpului trecut. Gândul mă poartă, prin absolutul universului regăsit în fiecare bătaie a inimii. Mă doare timpul nemilos, zilele ce se perindă tăcute, sleite de puteri, ca niște păsări rănite de glonț... Mă adun cu greu printre rânduri, dornică să redau zilei stropul promis de bucurie. Dar suspin și scot în lumină clipe răvășite de tristețe, precum frunzele tăcute, veștede și sfarâmate de mușcăturile reci, ale vântoaselor dezlănțuite de toamna în agonie. Ce mă doare mai mult rana mea
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]
-
nici o vorbă, se uita la ceilalți, pe rând, cu mare atenție, nevăzut, neluat în seamă, netulburat de nimeni, ca și cum le-ar fi văzut gândurile, îi simțea cum se pierd cu încetul, ușor amețiți de băutură, la început numai activi și dornici să se amuze, apoi veseli, stângaci, obosiți, țâfnoși, încrezuți, nedumeriți de câte li se întâmplă, gălăgioși, aproape goi. De fapt, el numai asta spunea: sunt în acele clipe aproape goi și pot afla totul. Ce anume voia să afle? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de larg, ce-o fi însemând? „Așezați“. Așezați unde? În ce? La ce? În ce fel anume? Neveste care se îmbuibă, ajungând să pătrundă pe ușile încăperilor doar pe o parte; copii care își imită părinții; toți la un loc dornici doar să aibă case mari, doldora de lucruri, cât mai multe lucruri, inutile mai toate, să se îmbuibe, să aibă grijă ca vecinul și vecinul vecinului să știe de ei și să-i invidieze. A simțit întotdeauna o revoltă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]