4,224 matches
-
am dus acolo. Din cauza vremii nefavorabile, era Închis. El s-a dus și a vorbit cu custodele și a explicat că e vorba de un prieten de-al lui, coleg de breaslă, care a fost În lagăr. A fost foarte drăguț, a venit cu noi... Și le-am spus apoi: „Domnule, uite aici era curățătoria de cartofi a bucătăriei... Când am fost din nou peste vreo doi ani de zile În Polonia, la un congres despre cuptoare, m-am dus din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Din cauza epuizării și a foametei te umflai și În două-trei zile mureai. A fost internat la Revier. Nu aveai voie să te duci, dar, mă rog, m-am strecurat eu acolo și am vorbit cu francezul, cu doctorul. Era foarte drăguț și mai ales că știam și franțuzește, și mi-a spus de o farmacie din care să cumpăr un anumit medicament - exista o foarte mică șansă să scape. Bineînțeles, cu o foaie de hârtie pe care scria despre ce este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acești tineri violenți s-au pregătit să facă față cu demnitate lumii și liderilor din țările lor și să apere onoarea civilizației arabe. Când, la câteva luni după 11 septembrie 2001, am vizitat Qatarul, un prieten de acolo - o persoană drăguță, Îndatoritoare și cu vederi liberale, angajat al guvernului qatariot - mi-a Împărtășit, În șoaptă, un lucru care Îl preocupa profund: „Fiul meu de 11 ani crede că Bin Laden este un om bun“. Sunt convins că majoritatea arabilor și musulmanilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
i-a fost de ajutor. Nu-i ușor să-i descrii înfățișarea. Are o frunte înaltă și un profil foarte atrăgător. (Uneori te poți îndrăgosti de un profil.) Linia frunții lunecă printr-o curbă fină către un nas mic și drăguț, care se năpustește spre tine, deși nu are vârful în vânt. După aceea urmează o linie dreaptă ce sfârșește într-o bărbie hotărâtă, în care se cuibărește cea mai vagă dintre gropițe. Buzele sunt ferme, nu prea pline dar frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de timiditate copilărească. Bănuiesc că tocmai această expresie de neîncredere rugătoare constituie farmecul lui Lizzie. Ochii ei sunt de un căprui deschis, înrourat; cum mai scânteiau ochii ăștia palizi când o sărutam! (Așa cum spunea odată Peregrine, foarte puține dintre femeile drăguțe reușesc să vadă ceva, deoarece cochetăria le împiedică să poarte ochelari.) Lizzie are sprâncene de un blond portocaliu, aproape invizibile; sub regimul meu, nu am lăsat-o niciodată să se atingă de ele. Un ten sănătos, trandafiriu, strălucitor. Se fardează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fată vândută cărților, dar avea înțelepciunea inocenților și discutam între noi asemeni îngerilor. Se simțea la largul ei în timp și în spațiu. O pot vedea zâmbindu-mi. Era frumoasă, dar avea o frumusețe tainică. Nu se număra printre „fetele drăguțe“ de la școală. Uneori fața ei arăta greoaie, aproape aspră, și când plângea, semăna cu purcelușul din Alice în Țara Minunilor. Era foarte palidă, și oamenii o socoteau bolnăvicioasă, cu toate că plesnea de vigoare și de sănătate. Avea o față rotundă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îndulcesc cu oarecare grație albastrul ușii acoperite cu o vopsea foarte groasă și lucioasă. Ușa are un geam oval din sticlă opacă, givrată, ce pare să ți se dilate în fața ochilor. Nibletts nu-i o casă lipsită de farmec, e drăguță și intimă, cu discretele-i porțiuni văruite și cu ușa împrejmuită de flori luminoase. Interiorul e alcătuit din patru camere principale, odaia de zi și bucătăria-sufragerie, ambele aflate în spate, dând către o pajiște înclinată, dominată de priveliștea mării. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
hotel, noaptea târziu. Deschisese o sticlă de vin și o cutie de metal cu măsline și mâncase ceva pâine. Nu-mi scrisese nici un bilet, dar își lăsase amprenta, împrăștiind pe masa din bucătărie cioburile sparte ale unei cești de ceai drăguțe. S-ar fi putut să fie și mai rău. Pentru că eram atât de înfometat, am luat un mic dejun alcătuit din ceai, pâine prăjită și măslinele care mai rămăseseră. Pe urmă am așteptat, și am așteptat și în tot timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rațional una din sursele de teroare ale vieții tale. Presupun că sunt extrem de puține mariaje cu adevărat fericite, numai că oamenii își ascund amărăciunea și decepția. Câte perechi fericite cunoaștem noi? Mă rog, Sid și Rosemary, care au și copii drăguți și care găsesc întruna ce să vorbească între ei, nu se opresc niciodată din sporovăială. Ăsta-i un fel de miracol, dar cunoaștem într-adevăr întreaga realitate, și cât va mai dura? La alte cupluri nici nu mă pot gândi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
știi. Wilfred cum se descurca în problemele sexuale? Nimeni n-a știut vreodată. Poate că n-a avut nici un fel de legătură, și atunci cu atât mai bine pentru el. Încă mai simt lipsa lui Wilfred. Era un om tare drăguț. Și generos, îi plăcea să stârnească în tine ceea ce stârnește inteligența în alții. Doamne, pe mine mă inspira. A te îmbăta cu bătrânul Wilfred era ca și cum... drace, cum era? Știai că Lizzie Scherer trăiește cu Gilbert Opian? Cred că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu o pușcă-mitralieră în mulțimea dintr-un supermarket și, din întâmplare, nu ucide pe nimeni. Nu, nu, dar de astă dată e altceva, trebuie să respecți alegerea bietei bătrâne, viața ei, fiul ei, plicticosul ei bătrân soț drag, casa ei drăguță. Las-o în pace, Charles. Nu-i de mirare că-și ia tălpășița de câte ori te vede. — Nu înțelegi. Într-adevăr, cum ar fi putut să înțeleagă? Multe din cele ce-mi spunea erau lucruri rezonabile, mai rezonabile chiar decât își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alt fel. Iubire. Dumnezeule, de câte ori am rostit cuvântul ăsta în teatru, și cât de puțin ne-am gândit cu adevărat la el. — Și Freddie vine să locuiască la cârciumă? — Nu, la ferma Amorne, acolo locuiesc ceilalți membri ai familiei Arkwright. Drăguț băiat era! Și, desigur, în tot acest timp, fie că trăncăneam cu Gilbert, sau îmi aminteam de Clement, sau urmăream valurile autodistrugându-se în cazan, mă gândeam numai la Hartley, o așteptam și mă întrebam cât o să-mi mai reziste nervii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
supți, aducând oarecum cu un cap de lup. Ochii aveau o lucire luminoasă, rece, albastru-cenușie (albastrul era puțin pestriț și stropit, ca una dintre pietrele mele), și-i ținea întruna mijiți. Poate că era miop. Gura îi era mică și drăguță, buzele foarte puțin desfigurate de operație, iar nasul scurt, drept, ferm putea fi invidiat și de o fată. Era cuviincios bărbierit, barba ivindu-i-se ici-colo, în punctulețe strălucitoare de aur roșiatic, dar smocul mic negru care-i creștea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
arunce un câine dacă nu găseau vreun amator să-l ia, un câine ciobănesc scoțian, mare, nu un pui. Nu-i bun la paza oilor. Și ne-am gândit să-l vedem. I-am chemat la telefon și păreau foarte drăguți, o familie Arkwright. — Ah... Arkwright. Dar văd că tu nu te-ai dus... ai hotărât să rămâi acasă în eventualitatea că aș veni eu... — Ben a zis că-i mai bine să nu vin și eu. M-aș atașa imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lucrurile aici. Nu relata nimănui cele ce ți-a spus. Titus mă cercetă cu ochii lui înguști, de culoarea pietrei. — Vezi, jocul ăsta de-a tatăl și fiul e mai puțin amuzant decât ți-ai închipuit. Era lucru cel mai drăguț pe care mi-l spusese în tot acest timp. I-am răspuns: — Am să te ajut să intri la școala de actorie. Mai vorbim noi despre asta. {i acum, te rog, șterge-o! — Te ajut să te întorci, spuse, ridicându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
intrat în cameră și și-a tăiat o felie mare de tort?) Domnea în care lor o pace care-ți dădea fiori. Arătau într-adevăr ca un tablou de un pictor naiv: perechea virtuoasă și fericită, în mica lor casă drăguță, completată cu un câine scoțian. În memoria mea apăreau „amplificați“, așa cum arta își amplifica subiectele, făcându-le mai grase și mai netede decât în viață, mai pregnante. Arătau mai bine, mai sănătoși și mai frumoși decât îi văzusem vreodată. De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Charles? Eu vorbesc cu toată seriozitatea. Chiar când afirm că te iubesc, și că voi fi, dacă și când dorești tu, a ta, Angela Godwin.“ Am scos fotografia din plic și am examinat portretul în culori al unei fete destul de drăguțe, cu o expresie inteligentă, ochi mari și o față încă neformată, luminoasă, sensibilă, neîncrezătoare. Am mototolit scrisoarea în pumn și am zvârlit-o în cenușa moale din soba aprinsă. Mai erau și alte scrisori, dar am simțit că, pentru moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la București, în căminul studențesc la care ședeam; era căminul Brigăzii Brăila, pentru că facultățile erau împărțite și pe brigăzi zonale, județene. Vă dau exemplu: erau hoteluri naționalizate, și chiar în spatele hotelului Opera, acolo era, în dosul Cișmigiului. E un hotelaș drăguț, așa pe colț. Și acolo eram trei brigăzi: Brăila, Călărași și Dolj. Structura acestor brigăzi era ca a brigăzilor de muncă voluntară. Sâmbăta se făceau cursuri și duminica dimineața se mergeau la șantierele Apaca, care erau șantiere de muncă voluntară
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
știau că noi suntem urmăriți, au tras la niște verișori, la o familie de țărani. S-au gândit c-acolo n-o’ să-i caute. Și era noaptea pe la 12, că s-au și speriat săracii oameni, dar au fost drăguți, i-au primit, și i-au adăpostit, le-au făcut culcuș în podul de la grajd, că acolo aveau ei fân pentru vite. Și au stat o săptămână acolo la Apa... La început fratele i-a rugat pe verișorii aceia să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nesuferiți de tot. El ne-o-ntrebat pe fiecare de unde suntem, și când m-o-ntrebat pe mine și i-am spus că de la Satu Mare, o zâs: Satu Mare? Cunosc orașul! Probabil c-o fi fost ofițer aici la Satu Mare, da’ în orice caz era drăguț... Și când vine’ în cameră și vorbea cu noi, vorbea frumos... Și m-am cerut la el la raport și i-am spus: Domnul ofițer uitați ce se-ntâmplă, eu am făcut de trei ori izolator. Și recunosc că am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
această privință. Duminică, 14/26 iunie Vreme frumoasă și caldă. Dimineața Cernat, apoi Manu la mine, care vrea să demisioneze din armată. Ora 1 punerea pietrei de temelie la biserica Doamna Bălașa, ne întâmpină mitropolitul, Bibescu și Văcărescu, aranjat foarte drăguț, serviciu religios, vizitat azilul de femei, acolo până la 3. Vizitat expoziția de icoane. Ora 4 audiențe, Teriachiu, apoi Ion Ghica. Seara cu Elisabeta. Luni, 15/27 iunie Vreme frumoasă, foarte cald. Ora 9 inspectat pe platou cele două batalioane de
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
până la 1. Dejunat în pavilionul de vânătoare, sosit Theodori și Joory. Elisabeta operație dentară. Ora 4½ la construcție, turnul aproape terminat. Incendiu în pădure. Ora 5½ la D. Ghica, vizitat cu el casa unde urmează să locuiască Andrassy, e foarte drăguță. Promenadă cu D. Ghica până la ora 7. Elisabeta dureri de cap, nu vine la masă. Seara pe verandă. Sâmbătă, 15/27 august. Sf. Maria. Hramul mănăstirii Sinaia Ora 8 la cură, Elisabeta mai bine. Ora 9 la biserică, foarte plin
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
foarte obosit. Ora 6½ cinat. Seara citit. Ora 10 în pat. Duminică, 12/24 iunie. Broșteni-Rarău. Ceva ploaie. Ora 8¼ plecat călare, prin Holdița-Holda, de-a lungul Bistriței, pe lângă Bârnaru, apoi spre Crucea, ora 12¼ acolo, poziție frumoasă, sat mare, drăguță casa în care se află administrația. Dejun și horă, acolo până la ora 3½. Mai departe pe jos și călare, prin Lunca, Cojoci și Chiril, unde părăsim valea Bistriței. Ora 6 acolo. Ora 7 la Schitul Rarău, foarte abrupt, în mijlocul pădurii
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
prinții regali, gardă de onoare, Compania de Gardă cu Wilhelm Hohenzollern pe flancul stâng. Toți ofițerii garnizoanei Potsdam. Salut și defilare. Cină, vine împăratul, rămâne la masă. Ora 8½ la ceai la împărăteasă, aici familia Albany, Helene, care e foarte drăguță. Toată familia până la ora 10. Duminică, 7/19 august. Potsdam. Ora 7 sculat. Ora 8 la palatul cel nou, pentru dejunul en famille al prințesei de coroană, foarte plăcut, Edinburg, Albany etc. Plecat la ora 9. Ora 10 cu Burg
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
toți, arhiducele Johann Salvator, arhiducele Eugen etc., ei îmi prezintă suitele. Orele 6½-7½ arhiducele Albrecht la mine, discutat despre probleme militare. Rusia. Pentru o oră la operă, Robert der Teufel, enorm de cald. Cu arhiducele Ludwig Victor, care e foarte drăguț. Ora 10 înapoi. Umed. Luni, 15/27 august. Plecarea din Viena. Ora 7 sculat. Ora 8 împărțit ordine. Vizitat cu Cornaro Biserica Votivă, Primăria, unde mă conduce înăuntru arhitectul Schmidt, ambrazuri din bronz, fabrica de bronzuri. Ora 11½ înapoi. Venit
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]