4,261 matches
-
a contelui Achard al II-lea de Lecce, cu care a avut doi copii ilegitimi, Tancred, ulterior rege al Siciliei, și Guillaume (n. după 1137 - d. 1167/68). În același an, Richard al III-lea de Gaeta a murit, iar ducatul său a fost conferit lui Roger. În 1148, în vârstă de abia 30 de ani, ducele Roger a murit fără a se cunoaște motivul și nici locația. El a fost deplâns de poetul arab Abu ed-Daw, care spunea "brațele viteazului
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
al XV-lea aproximativ o treime din producția mondială de aur și argint. Regatul a ajuns la apogeul puterii militare și influenței politice în timpul domniei regelui Ludovic cel Mare (1342-1382), care a întreprins campanii militare încununate cu succes împotriva Marelui Ducat al Lituaniei, Italiei de nord șa. Succesorul lui, Sigismund de Luxemburg (rege 1433-1437; împărat între 1410-1437) a devenit Împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1410. Primul rege al Ungariei fără ascendență dinastică a fost Matthias Corvinus (rege 1458-1490), care a
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
a tradiției, care ar fi cerut ca fratele mai în vârstă, Coloman. Până în cele din urmă, Coloman i-a succedat lui Ladislau în 1095, în vreme ce Álmos s-a mulțumit cu Tercia pars regni („a treia parte din regat”), practic un ducat sub suzeranitatea fratelui său. Coloman a fost obligat la începutul domniei sale să respingă atacurile bandelor de cruciați, care au încercat să ocupe Nyitra (Nitra, Slovacia) și Moson drumul lor spre Țara Sfântă. Cruciații slab organizați au fost înfrânți în cele
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
încălcare a legii comise de țăranii care viețuiau pe moșiile lor (Martyn Rady).. În calitatea sa de posibil moștenitor al unchiului său Cazimir al III-lea al Poloniei, Ludovic cel Mare, l-a sprijinit pe acesta în luptele cu Marele Ducat al Lituaniei și cu Hoarda de Aur. Interesele militare ale ungurilor la est de Carpați a dus la Descălecatul Moldovei, care la început a fost o marcă militară sub suzeranitatea lui Ludovic I. Pe lista succeselor militaro-diplomatice ale lui Ludovic
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
cucerit Montescaglioso. Când Guillaume al II-lea de Apulia a murit fără a avea moștenitori în iulie 1127, Roger a emis pretenți asupra tuturor posesiunilor dinastiei Hauteville din Peninsula Italică, precum și domnia asupra Principatului de Capua, care fusese nominal cedat ducatului de Apulia cu aproape 30 de ani în urmă. Cu toate acestea, față de perspectiva unirii Siciliei și Apuliei sub o singură conducere a întâmpinat rezistența papei Honoriu al II-lea, ca și a unora dintre supuși din ducat. Papalitatea manifesta
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
nominal cedat ducatului de Apulia cu aproape 30 de ani în urmă. Cu toate acestea, față de perspectiva unirii Siciliei și Apuliei sub o singură conducere a întâmpinat rezistența papei Honoriu al II-lea, ca și a unora dintre supuși din ducat. Papalitatea manifesta de multă vreme reticențe față de creșterea puterii normande în sudul Italiei, drept pentru care în decembrie al aceluiași an, la Capua suveranul pontif a predicat o cruciadă împotriva lui Roger, incitându-i pe principele Robert al II-lea
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
acestuia. Cauzei lui Inocențiu i s-au raliat regii Ludovic al VI-lea al Franței, Henric I al Angliei și împăratul Lothar al III-lea. Între timp, sudul Italiei s-a răsculat împotrva lui Roger. În 1130, revolta a cuprins Ducatul de Amalfi, drept pentru care, în 1131, Roger l-a trimis pe amiralul Ioan de Palermo să traverseze Strâmtoarea Messina, pentru se uni cu trupele regale din Apulia și Calabria și a merge în marș către Amalfi pe uscat, în vreme ce
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
a recuperat din terenul pierdut în Campania, prădând Pozzuoli, Alife, Capua și Avellino. Ducele Sergiu, înspăimântat, a fost nevoit să îi acorde omagiul de vasalitate pentru Neapole și și-a schimbat opțiunea în favoarea antipapei Anacletus: momentul a marcat sfârșitul unui ducat independent de Neapole, iar de atunci vechiul oraș a fost integral cuprins în domnia normandă. De acolo, Roger a trecut spre Benevento și nordul Apuliei, unde ducele Rainulf, deși pierzându-și continuu bazele sale de putere, mai avea la dispoziție
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
acesta, regele și sistemul său birocratic erau învestiți cu puteri absolute, reducându-se autoritatea vasalilor (mereu pasibili a se răscula). Pe când se afla acolo, pentru asigurarea centralizării regatului său, Roger a declarat emiterea unei noi monede, care a purtat numele ducatului de Apulia: "ducatul." Reformele lui Roger în legislație și administrație nu aveau ca scop doar consolidarea domniei, ci și îmbunătățirea stării economice a Siciliei și a Italiei de sud. Roger era "foarte preocupat să obțină bani, dar doar cu greu
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
sistemul său birocratic erau învestiți cu puteri absolute, reducându-se autoritatea vasalilor (mereu pasibili a se răscula). Pe când se afla acolo, pentru asigurarea centralizării regatului său, Roger a declarat emiterea unei noi monede, care a purtat numele ducatului de Apulia: "ducatul." Reformele lui Roger în legislație și administrație nu aveau ca scop doar consolidarea domniei, ci și îmbunătățirea stării economice a Siciliei și a Italiei de sud. Roger era "foarte preocupat să obțină bani, dar doar cu greu cheltuitor." În 1140
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
Roger al II-lea al Siciliei, care a unit teritoriile moștenite de la tatăl său Roger I. Acestea includeau și arhipelagul maltez, care fusese cucerit de la arabii din Emiratul de Sicilia. Același Roger al II-lea a intrat și în posesia Ducatului de Apulia și Calabria, care aparținuse vărului său, Guillaume al II-lea, precum și teritoriile altor normanzi vasali, unificând întreaga regiune. Roger și-a găsit sprijin în persoana antipapei Anaclet al II=lea, care l-a încoronat ca "rege al Siciliei
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
Krieg ", în daneză "Treårskrigen"), cunoscut și ca Primul Război al Schleswigului și Războiul de Trei Ani a fost un conflict militar care a suprapus pe de-o parte Regatul Danemarcei, iar pe de alta Regatul Prusiei aflat în alianță cu ducatul Schleswig-Holstein, având deasemenea și susținere din partea Confederației Germane. Războiul a început ca urmare a politicii asimilatoare a coroanei Daneze împotriva numeroasei populații germanofone din ducatele Schleswig și Holstein. Războiul a început în mare parte ca urmare a politicii asimilatoare a
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
de-o parte Regatul Danemarcei, iar pe de alta Regatul Prusiei aflat în alianță cu ducatul Schleswig-Holstein, având deasemenea și susținere din partea Confederației Germane. Războiul a început ca urmare a politicii asimilatoare a coroanei Daneze împotriva numeroasei populații germanofone din ducatele Schleswig și Holstein. Războiul a început în mare parte ca urmare a politicii asimilatoare a coroanei Daneze împotriva numeroasei populații germanofone din ducatele Schleswig și Holstein. La 20 ianuarie 1848 regele Christian al VIII-lea moare. Îl urmează la tron
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
Germane. Războiul a început ca urmare a politicii asimilatoare a coroanei Daneze împotriva numeroasei populații germanofone din ducatele Schleswig și Holstein. Războiul a început în mare parte ca urmare a politicii asimilatoare a coroanei Daneze împotriva numeroasei populații germanofone din ducatele Schleswig și Holstein. La 20 ianuarie 1848 regele Christian al VIII-lea moare. Îl urmează la tron Frederic al VII-lea, care la 28 ianuarie emite o constituție comună pentru întregul stat (inclusiv și pentru cele două ducate). Conducătorii din
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
Christian al VIII-lea moare. Îl urmează la tron Frederic al VII-lea, care la 28 ianuarie emite o constituție comună pentru întregul stat (inclusiv și pentru cele două ducate). Conducătorii din Schleswig și Holstein au depus o cerere ca ducatele să aibă un aparat comun, și ca Schleswig să fie admis în Confederația Germană. Când aceste cereri au fost respinse de către rege, populația sa revoltat sub conducerea casei de Augustenburg. Pe 23 martie la Kiel, s-a format un guvern
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
a format un guvern provizoriu sub conducerea lui Frederic al VIII-lea de Schleswig-Holstein. În curând a căzut în mâinile răsculaților a căzut orașul Rendsburg. Guvernul provizoriu a făcut un apel de ajutor Prusiei. Parlamententul de la Frankfurt a susținut poziția ducatelor. Atunci Prusia sa oferit să medieze reconcilierea între ducate și Danemarca, dar ultima a respins, și astfel a început războiul. Armata ducatelor, conduse de ducele Frederic, a avut la început un oarecare succes și către 5 aprilie a ocupat orașele
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
căzut orașul Rendsburg. Guvernul provizoriu a făcut un apel de ajutor Prusiei. Parlamententul de la Frankfurt a susținut poziția ducatelor. Atunci Prusia sa oferit să medieze reconcilierea între ducate și Danemarca, dar ultima a respins, și astfel a început războiul. Armata ducatelor, conduse de ducele Frederic, a avut la început un oarecare succes și către 5 aprilie a ocupat orașele Rendsburg și Flensburg. Între timp, la Frankfurt pe Main, sa decis admiterea în Confederație a Schleswigului, recunoașterea guvernului provizoriu de la Kiel și
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
planul unificării Germaniei sub auspiciile sale, încercând să utilizeze mișcarea de eliberare națională din Schleswig și Holstein, precum și de războiul cu Danemarca pentru a preveni dezvoltarea revoluției în Germania. La începutul lunii aprilie, fără o declarație de război pe teritoriul ducatelor au pășit trupele prusace, conduse de generalul Wrangel (23.000 de soldați, dintre care 10.000 de soldați ai ducatelor și 13.000 de prusaci). La 23 aprilie Wrangel începe ofensiva și îi învinge pe danezi la Schleswig. Armata daneză
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
cu Danemarca pentru a preveni dezvoltarea revoluției în Germania. La începutul lunii aprilie, fără o declarație de război pe teritoriul ducatelor au pășit trupele prusace, conduse de generalul Wrangel (23.000 de soldați, dintre care 10.000 de soldați ai ducatelor și 13.000 de prusaci). La 23 aprilie Wrangel începe ofensiva și îi învinge pe danezi la Schleswig. Armata daneză s-a retras, o parte pe insula Alsen, alta în nord spre Aabenraa. Lăsând împotriva Alsenului o divizie, generalul Wrangel
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
fost lente, deoarece danezii nu au vrut să accepte includerea Schleswigului în Confederația Germană. Fiind întrerupte la un moment dat, acestea au fost reluate în Malmö. În luna iulie, părțile beligerante au convenit asupra următoarele motive principale ale viitorului acord: ducatele curățate de către armatele ambelor părți, numirea comună de către Prusia și Danemarca a unui guvern pentru ducate, care trebuia sâ înlocuiscă guvernul interimar. Pe 26 august 1848 armistițiul cu o durată 7 luni a fost semnat la Copenhaga. În anul următor
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
II-lea de Lens. După moartea fiicei unice a lui Enguerrand, Adelaida, mama sa Adelaida de Normandia a devenit moștenitoare a sa și ca urmare, prin căsătoria sa cu aceasta, Odo a achiziționat titlul de conte de Aumale, în cuprinsul Ducatului de Normandia prin dreptul soției sale. Adelaida (numită uneori Adeliza) era de asemenea soră a ducelui Guillaume al II-lea de Normandia, iar Odo l-a însoțit pe cumnatul său în cucerirea normandă a Angliei din 1066. Theobald al III
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
Carolingiană în disputa cu Capețienii. Ca urmare a războiului dintre tatăl său și arhiepiscopul Odalric de Reims, pentru castelul de Coucy, Odo a primit castelul de la arhiepiscop. În anii '70 ai secolului al X-lea, în cadrul războaielor pentru controlul asupra Ducatul de Bretania, Odo a supus comitatul de Rennes, ducele Conan I de Bretania confirmând drepturile familiei sale asupra regiunii. În jurul lui 977, tatăl său a murit și Odo a succedat în posesiunile acestuia. În 988, Odo l-a susținut pe
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
stat polonez este considerat acela al adoptării creștinismului de către Mieszko I în anul 966, când teritoriul controlat de monarhul polonez era similar cu cel al Poloniei contemporane. În 1025, Polonia a devenit regat. În 1569, Polonia a format împreună cu Marele Ducat al Lituaniei Rzeczpospolita Obojga Narodów (Uniunea celor Două Națiuni prin semnarea Uniunii de la Lublin. Rzeczpospolita a fost una dintre cele mai întinse și mai populate țări din Europa secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Rzeczpospolita (republica, în traducere
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
în conflict cu puterile care participaseră la împărțirile Polonei cu doar un deceniu mai înainte. Voluntarii polonezi s-au alăturat în număr mare armatei napoleoniene, sperând că prin participarea lor la lupte alături de francezi vor facilita recucerirea independenței statului lor . Ducatul Varșoviei a fost un stat fondat de Napoleon în 1807 din teritoriile cedate de Regatul Prusiei prin tratatul de la Tilsit. Ducatul a fost păstrat în uniune personală cu Saxonia, condusă de un aliat al lui Napoleon, Frederic I . După înfrângerea
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
număr mare armatei napoleoniene, sperând că prin participarea lor la lupte alături de francezi vor facilita recucerirea independenței statului lor . Ducatul Varșoviei a fost un stat fondat de Napoleon în 1807 din teritoriile cedate de Regatul Prusiei prin tratatul de la Tilsit. Ducatul a fost păstrat în uniune personală cu Saxonia, condusă de un aliat al lui Napoleon, Frederic I . După înfrângerea lui Napoleon în Rusia în campania din 1812 și în campaniile care au urmat până în 1815, Ducatul Varșoviei a fost ocupat
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]