5,034 matches
-
aruncată la dreapta În vreme ce trecea pe lângă oricare dintre străzile secundare În drum spre Rialto era o dovadă suficientă a acestui fapt. Ajungând la intersecția principală, coti la stânga și se Îndreptă jos spre piața de pește, Închisă acum, duminica, dar Încă emanând un vag iz de la peștele ce se vindea acolo de sute de ani. Traversă un pod, se Întoarse la stânga și intră Într-o pasticceria. Comandă o duzină de foietaje. Chiar dacă nu le mâncau pe toate la micul-dejun, era sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nostimă, și dură în același timp. Părul negru îi dădea un aer grav, iar ochii jucăuși și strălucitori îi accentuau atitudinea copilărească, dar acestea n-ar fi însemnat nimic dacă n-ar fi fost impresia de familiaritate pe care o emana și mai ales mesajul pe care îl trimitea către lume și care era numai pentru Zogru ori trimis în căutarea lui. Când se gândește la Giulia, chiar și în acest moment grețos în care îl așteaptă pe Andrei Ionescu, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
văzuse în cerdacul casei un bărbat negricos și atletic, cu sprâncenele împreunate și părul vâlvoiat. Era o apariție mai curând comică, mai ales văzută acum, ca imagine topită de timp, însă pentru Zogru fusese ca o lovitură de bici. Omul emana o teroare care îi cuprinsese tot corpul. Fâlfâia deasupra mărului, tremurând ușor ca o piftie. Își dădea seama că e un bărbat oarecare, că ar fi putut să intre în sângele lui și să-l termine, dar acestea erau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sfârșit, și‑a dat duhul. El gândea - ba chiar vedea - că fiecare suflet Își caută perechea, tânjind după Întregire. N‑am de gând să vă descriu Eros, etcetera, așa cum Îl concepea el. Am speculat destul În legătură cu subiectul ăsta; care, totuși, emană o splendoare ireductibilă, fără de care nu am fi complet umani. Dragostea este funcțiunea cea mai Înaltă a speciei noastre - vocația ei. Și acest lucru nu poate fi lăsat deoparte când discutăm despre Ravelstein. Era o convingere care nu‑l părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
individul ăla care‑și spune Evel Knievel și care sare cu motocicleta Honda peste șaisprezece butoaie cu bere. Destul de curios, Îl Înțelegeam, pentru că la vremea respectivă eram tratat de o terapistă care‑mi spunea că organele importante din sistemul nostru emană efluvii de energie și că ea se găsea În clipa aceea În contact cu vezica mea biliară. - Dar eu nu mai am vezică biliară, am protestat. Mi‑a fost extirpată. - Da, dar efluviile de energie rămân - și vor fi active
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
detașeze de atmosfera stresantă creată de admitanți. Adunați în mijlocul curții, care mai de care mai blindat cu manuale, caiete și culegeri, discutând invariabil despre materiile de examen, palizi la față, desfigurați de emoții și teamă, elevii claselor a X-a emanau trăiri din cele mai demoralizatoare. Luana le resimțea din plin. O iritau reacțiile gălăgioase, teama strigată în gura mare și la orice pas, simțea nevoia unui loc numai al ei în care să se adune și să-și găsească liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
grăbi să meargă la Ștefan, să se laude cu isprava pe care o făcuse. Deși era abia ora șase, îl găsi în pat, cu ochii pe televizor. Ce faci? Dormi la ora asta? El mormăi ceva, fără să se ridice, emanând o grosolănie răzvrătită pe care ea nu i-o cunoștea. Luana îl privi îndelung. Ce-i cu tine? Nu te-am văzut niciodată așa. Cum "așa", doamnă Noia? Cuvintele îi veniră grămadă dar îl folosi pe cel mai blând dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și disperarea. - Dă-i hlamida puterii într-o parte, am strigat, și-o să vezi că are un guler de care atârnă o bijuterie stranie în formă de ochi, cu pupila ca o piatră neagră. Ura pe care am simțit-o emanând dinspre Andras m-a speriat. Era ceva drăcesc în ochii lui, și tot acel rău era focalizat spre mine. A dat să se retragă, dar regele a fost mai iute și, fără menajamente, i-a descheiat mantia, smulgându-i fibula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de alte gânduri. Am pierdut o mare parte din spectacol, uitându-mă la familia împăratului. Eram captivat mai ales de Heraclie. Nu atât datorită mătăsurilor și belșugului de aur și argint în care era ferecat, ci forței pe care o emana chipul său ars de soare. Chiar și fiii lui aveau un aer mândru, deși felurit: Constantin era subțiratic și palid, Heraclius, un mânz oacheș, iar Atalaric avea privirea ageră și piezișă. Un ropot de aplauze m-a făcut, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cafea sau coșuri până atunci neobservate pe frunte. Femeile de succes trebuie să arate îngrijite și eficiente, și lui Darcey, cu toate că râdea de gemene când foloseau această expresie, îi plăcea să-și închipuie că era o femeie de oțel care emana autoritate, în costumul ei sobru. Din păcate, acest portret era deseori sabotat de fusta ei Donna Karan prinsă din greșeală în desuuri, de un fir deșirat care înainta amenințător în dresurile marca Wolford, sau (cel mai negru coșmar al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
el într-o seară când, rămași numai ei singuri la birou, stăteau pe jos în sala calculatoarelor, sprijiniți de zid și sorbind o cafea tare și fierbinte. Chiar în clipa când am deschis ușa. Pur și simplu... pur și simplu emanai un fel de energie, vibrații pozitive. —A fost la fel și cu mine, recunoscu ea. Dar trebuie să-ți spun că n-avea nici o legătură cu nici o energie pozitivă sau cu personalitatea ta fermecătoare sau cu admirația pentru abilitățile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-o în lumina unui felinar de grădină. Chipul îi era neted, nebrăzdat de nici un rid, iar părul negru încă îi cădea pe umeri în acea cascadă de bucle dezordonate care îl dezarmase cu desăvârșire cu zece ani în urmă. Încă emana forța neobosită și puternica personalitate care îl atrăseseră și care o făcuseră pe Darcey McGonigle să pară dintr-odată nesemnificativă în comparație cu ea. Și exact asta îi și plăcea la ea. Îi plăcea cum îl trăgea în vârtejul ei, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îi zâmbi. —Nieve, ce bine-mi pare să te văd. Îi zâmbi și ea. Corr era un avocat minunat. Era înalt și lat în umeri, întotdeauna la patru ace, în costume făcute la comandă, cămăși albe apretate și butoni scumpi; emana în același timp încredere în sine și lejeritate. Îl urmă de-a lungul coridorului până în biroul lui, unde acesta trase jaluzelele ca să estompeze lumina prea puternică a soarelui și îi oferi cafea de la mașina lui espresso aflată pe un dulăpior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de schismă interioară: te rupi de o lume la care te întorci sub forma rîsetelor. Și totuși, detașarea singură nu naște umor decît dacă se altoiește pe un temperament burlesc. Îți trebuie seve nastratinești răzbătînd în glume piperate ca să poți emana un aer de veselie molipsitoare. În toată această sarabandă comicărească, inteligența nu intervine decît în stadiul alegerii recuzitei, adică în momentul fixării cadrului pe care l-ai ales drept scenă a rîsetelor copioase. La prima vedere, Thomas Cathcart și Daniel
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
fi fost multiplicate pînă la numărul de pagini cîte cuprinde catea, atunci am fi avut de-a face cu un volum cu miez. Așa însă, spectacolul e deprimant. O antologie de poante în care filosofia e luată ca pretext, autorii emanînd un iritant aer de superioritate bășcălioasă. O carte haioasă scrisă de doi șmecheri, atît și nimic mai mult.
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
un caracter complex, preponderent istoric, ceea ce va conduce la potențarea factologiei. Ilustrative sunt profilurile grupurilor influențate de Annaei și de Calpurnia, Thrasias și Neron. Diferențierile, subliniate stăruitor, dintre programele politice, sistemele filosofice pe care acestea se întemeiază și principiile estetice emanate de cercurile literare constituie miezul cărții, oferind reperele esențiale pentru reconstituirea epocii. Și aici aderentele structuraliste, nu prea potrivite cu natura subiectului și cu scopul urmărit, se mențin în plan secundar. Decantările conceptuale conduc spre un adevărat salt în monografia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
a arsurilor se interzice manipularea oricăror piese din instalație sau a epruvetei supuse analizei atât timp cât cuptorul are o temperatură mai mare ca cea ambiantă; - se recomandă utilizarea unor filtre speciale sau a altor metode de eliminare a eventualelor gaze toxice, emanate de epruvetele supuse analizei. 3.3. Desfășurarea lucrării de laborator 1. Se apasă butonul „ON” pentru a porni dilatometrul, pornind și calculatorul aferent acestuia. Se dă drumul la apa de răcire a cuptorului, urmărindu-se ca debitul de apă să
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93477]
-
Blake poate fi regăsita, într-un registru diferit, mai subtil, uneori mai grav, si in poezia nerimată cum este cea a Cărților profetice. Oferim aici cîteva versuri ca exemplu al muzicii extraordinare pe care poezia rimata a lui Blake o emană: "Dedication of the illustrations to Blair's 'Grave', To the Queen" (1808): "The Door of Death is made of Gold, That Mortal Eyes cannot behold; But, when the Mortal Eyes are clos'd, And cold and pale the Limbs repos
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
microcosmic; crearea lui Enitharmon (Spațiul fizic) și a lui Orc (Revoluția; energia din interiorul timpului, ca pulsare a materiei, ca puls al materio-temporalității), precum și nașterea religiei. Poemul The Book of Urizen, compus în versuri albe, cu cîte trei silabe accentuate, emană o forță sumbră și este însoțit de superbe desene, a căror monumentala forță de sugestie le anticipează pe cele care vor ilustra poemul Jerusalem (unde întîlnim cele mai frumoase gravuri ale lui Blake). The Book of Urizen, o adevărată șaga
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ne-a lăsat moștenire aproape că un Brîncuși, cu care împarte multe idei estetico-filosofice, dar într-un alt registru o prezență profetica și proteica în lumea modernă și un corpus de texte care seamănă cu un labirint imens și care emană nu doar multă durere și oroare în fața dramei căderii omului, ci și multă bucurie autentică în fața credinței nestrămutate într-un viitor al omenirii în care va învinge Ierusalimul, adică libertatea veșnică. De la statura să de artist obscur, el a ajuns
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din planurile superioare de existență. În acest sens, Lovinescu spune că un plan inferior de existență nu poate subzista decît din vitalitatea primită/furată de la un plan superior. Acest lucru concorda cu ideea de Spectru la Blake, care nu poate emană nimic, ci "trăiește" în măsura în care fură viața, existentă de la vreo victima, fiind Devorator. Astfel, voia de sus că omul să fie creat este împlinită prin urnirea timpului și deschiderea spațiului. Iubirea maternă pe care Enion o simte pentru cei doi copii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu o știe." (BCH: 21). În timp ce Northrop Frye a calificat poemul Vala, or The Four Zoas drept cea mai mare capodoperă "abortiva" din literatura engleză, Harold Bloom l-a numit "un poem magnific". Este o epopee în care multe pasaje emană măreție și energie rar întîlnite. Este însă fragmentată, adesea incoerenta, probabil și datorită dificultăților (subliniate de editorul englez, Șir Geoffrey Keynes) privind ordinea foilor manuscrisului. Imaginile angelice se succed într-o alternanta amețitoare cu imagini sumbre ale lumii-ruină care a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
era începută lucrarea de mîntuire a universului fizic ce căzuse în întuneric. Stelele sînt astfel îngerii care aduc lumină în sfera fizică; ele sînt, așadar, porți spre transcendență. De aceea, "sulițele" stelelor despre care vorbește Blake sînt razele de lumină emanate de stele, prin care este luminată beznă ce controla toată sfera fizică. Razele de lumină sînt astfel armă exemplara, arhetipala, a sferei spirituale care începe războiul cu domeniul întunericului. 154 (V, 235) ai Luminii Aprigi Căi: Se știe că în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vezi și S. Foster Damon, 1973, p. 74). 241 (VIII, 37) cîntînd cadențe-alinătoare: Credem că este vorba de ritmurile energetice ale creației, impulsurile vieții ce vin din planurile superioare. Vezi C.J. Chatterji, Filosofia ezoterica a Indiei, 1991, p. 29: "Mișcările emanate din Ființă creatoare sînt vibrații ritmice, perceptibile [...] sub formă de sunete muzicale", sînt "Armonia Sferelor", crearea și susținerea universului prin Sunet. Rolul de transcendentalizare al sunetului este arătat de Eliade în Tratat de istoria religiilor, 1995, p. 149: ""Literele" și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
coboară aproape vertical, cu brațul întins drept spre creștetul bătrâ‑ nului Paul căruia îi pune întrebarea cruci‑ ală: Saule, Saule de ce mă prigonești? Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei Crucificarea lui Petru Convertirea lui Paul 91 Atmosfera frescei emană un dinamism violent, contorsionările trupurilor re‑ dau impresia că din acest cataclism spiritual, cel vizat nu poate ieși decât convertit. Atât personajele reprezentate în spate, care fug, cât și mișcarea ce‑ telor îngerești, precum și modul cum este tratată perspectiva, măresc
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]