3,954 matches
-
transformau aria acțiunilor lor într-un infern de superficialitate și cinism, care nu putea să se împace, în gândul meu, cu spațiul spiritual româ- nesc.” Educația de reflex puritanist a ardeleanului intră numaidecât în scenă, astfel că bunul ardelean este enervat de „râsul în orice moment, râsul cu orice preț, râsul de dragul râsului” . Pentru a ieși din dilemă, Caragiale era socotit, de fapt, un scriitor „ne-realist”, un caricaturist, a cărui operă era lipsită de valoare artistică. Viziunea organi- cistă asupra
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
asta rămâne în suflet pentru anii următori. Pot spune că hotelurile lor, deși de trei stele, nu poți spune că sunt extraordinare, cusurul major fiind curățenia lipsă. Bine că am avut unde pune perna pe pat și chiar dacă ne-am enervat puțin din cauza organizării, acum, privind în urmă, totul devine amuzant și drag sufletului meu, cu cusururi cu tot. Pe data de 28, dimineața, după ce am servit micul dejun, ne-am suit în microbuzul lui „Mitică” și am ajuns la PIRAMIDE
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dar dovedind dorința gazdelor de-a ne arăta cât mai multe. Au și uitat să ne dea de mâncare de „prinși” ce erau cu spectacolul, cina servind-o abia pe la ora 23,30 în loc de 20,00. Dacă atunci ne-am enervat puțin, mai târziu, când am ajuns la Luxor și am trăit cea mai hazlie experiență, ne-am dat seama că n-are rost să ne consumăm energia, enervându-ne pentru serviciile oferite. Treziți de-aceleași difuzoare vorbitor-cântătoare-n musulmană, după micul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
abia pe la ora 23,30 în loc de 20,00. Dacă atunci ne-am enervat puțin, mai târziu, când am ajuns la Luxor și am trăit cea mai hazlie experiență, ne-am dat seama că n-are rost să ne consumăm energia, enervându-ne pentru serviciile oferite. Treziți de-aceleași difuzoare vorbitor-cântătoare-n musulmană, după micul dejun, am îmbarcat bagajele și suindu-ne-n micro-croco, m-am lăsat în mâna lui „Mitică” care avea să ne ofere un drum lung, anevoios, dar și surprize
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
supune acestui supliciu (așteptarea) bănuiesc că-și iese din minți și nu se cade când cineva este atât de drăguț cu tine și te invită la o plimbare cu mașina într-o localitate cu un târg de oale, să-l enervezi. Am avut timp să mă gândesc la toate acestea în drum spre Argentona (am aflat într-un târziu), privind peisajul care-mi încânta privirile. Peisajul Cataluniei este imprevizibil, luminos, vesel, variat, fascinant. Lanuri de porumb verde și viguros, de-a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
notez asta. Acum demontează cortul al treilea pentru că au montat la el bare din cortul al patrulea. Unul întreabă „Cum, demontăm iară?”, altul răspunde : „Cum iară? Din nou.” Nu! Mai bine îl izbesc în sus. Se încăpățânează. Iese strâmb, se enervează, dezancorează și remontează. A căzut instalația. N-a rănit pe nimeni. S-au enervat și fluieră a pagubă. Ăia doi deranjați de gălăgie s-au sculat și s-au depărtat de locul cu pricina. E un moment de cumpănă. Parcă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cortul al patrulea. Unul întreabă „Cum, demontăm iară?”, altul răspunde : „Cum iară? Din nou.” Nu! Mai bine îl izbesc în sus. Se încăpățânează. Iese strâmb, se enervează, dezancorează și remontează. A căzut instalația. N-a rănit pe nimeni. S-au enervat și fluieră a pagubă. Ăia doi deranjați de gălăgie s-au sculat și s-au depărtat de locul cu pricina. E un moment de cumpănă. Parcă au pierdut din energia care o avuseseră până acum. Își revin cu greu. Cineva
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe Proust. P)l)vr)gim adesea În francez), iar un cuvant din aceast) limb) agreabil) Îl caracterizeaz) perfect. Este costaud, voinic; are o conformație impresionant), umeri largi, grumaz musculos, vene mari. Venele i se umfl) acum. Încep s)-l enervez cu imparțialitatea mea american), cu obiectivitatea mea etalat) În dauna să. Este atat de ușor pentru cei din afar) s) spun) c) problemă comport) dou) aspecte. Ce formulare groaznic)! Începe s) nu-mi mai plac). —Ei nu accept) propunerile noastre
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
duc) În Orașul Vechi, când un b)rbat solid a ieșit În grab) din Hotelul King David, s-a trântit lang) șofer și, pe un ton hoț)rât, dar șoptit, i-a indicat o adres). Una dintre doamne s-a enervat foarte tare; cealalt) râdea când mi-a povestit incidentul. „Nu ne-a f)cut s) ocolim prea mult”, a precizat ea. Primarul era În criz) de timp și nu și-a mai cerut scuze. Kollek știe s) fie extrem de politicos
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a transforma linia dreaptă Într-una frântă - era „marea pe furtună“. A adunat chibriturile și se pregătea să mai facă, - speram eu -, Încă o scamatorie, când am fost Întrerupți. A fost introdus aghiotantul lui, care i-a spus ceva. Mormăind enervat pe rusește, Kuropatkin s-a ridicat greoi din locul lui și bețele de chibrit Împrăștiate pe divan săreau În toate părțile pe măsură ce corpu-I masiv se disloca. În ziua aceea, primise ordinul de a-și asuma comanda supremă a armatei ruse
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca partener pe fratele meu, În furtunoasele noastre dubluri familiale. „Lovește!“ striga mama În stilul vechi, Întinzându-și Înainte piciorul ei mic și aplecându-și capul acoperit cu o pălărie albă pentru a salva un serviciu conștiincios, slab. Eu mă enervam repede pe ea și ea pe băieții de mingi, doi țărani tineri În picioarele goale (nepotul cu nas turtit al lui Dmitri și fratele geamăn al drăguței Polenka, fiica vizitiului principal). Vara nordică devenea tropicală pe la strânsul recoltei. Roșu la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cărei cap ateriza una dintre cărămizile Messinei - cred că era cea mai stupidă imagine pe care a inspirat-o vreodată un cutremur. În luna aprilie a aceluiași an, Peary ajunsese la Polul Nord. În mai, Șaliapin cântase la Paris. În iunie, enervat de zvonurile despre niște Zeppeline noi și mai bune, Departamentul de Război al Statelor Unite dezvăluise reporterilor planurile pentru o Forță Navală aeriană. În iulie, Blériot a zburat de la Calais la Dover (făcând și o buclă suplimentară când și-a pierdut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zgardă și un fund foarte șerpuitor. Lipăia apa sărată din găletușa Colettei numai ca să-și manifeste bucuria. Îmi amintesc pânza de barcă, apusul de soare și farul, Înfățișate pe acea găletușă, dar nu-mi pot aminti numele câinelui, ceea ce mă enervează. În răstimpul celor două luni cât am stat la Biarritz, pasiunea mea pentru Colette a Înlocuit cu totul pasiunea mea pentru Cleopatra. Întrucât părinții mei nu erau dornici să-i cunoască pe ai ei, o vedeam numai pe plajă; dar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întâmplător comentând Îngrozite originea lui Lenski și „experiențele nebunești“ ale tatei. După asemenea ocazii, eram oribil de grosolan cu ele și apoi vărsam lacrimi fierbinți, Închis Într-un closet. Nu pentru că Îmi plăcea Lenski În mod deosebit. Multe lucruri mă enervau la el: vocea seacă, meticulozitatea exagerată, felul În care Își ștergea mereu ochelarii cu o cârpă specială sau Își ajusta unghiile cu un instrument special, modul lui de a vorbi, pedant de corect, și, poate mai presus de toate, excentricul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu culoarea blănurilor pe care le purta peste costumul de catifea reiată și jambierele maro-portocalii. Când vreun obstacol ivit În timpul mersului Îl silea să frâneze (acțiune pe care o efectua Întinzându-se brusc, cu o elasticitate deosebită) sau când Îl enervam Încercând să comunic cu el prin tubul de vorbit hârâitor și nu foarte eficient, ceafa lui groasă văzută prin despărțitura de sticlă se făcea stacojie. El prefera sincer să conducă Îndrăznețul Opel decapotabil pe care l-am folosit la țară
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
misterioasa lui reședință de la subsol, unde avea o nevastă obeză și doi gemeni - un elev de aceeași vârstă cu mine și o micuță auroră Îngălată, cu ochi albaștri sașii și bucle arămii; dar cred că pe bietul moș Ustin Îl enerva Îngrozitor corvoada ascuțirii creioanelor - eu Îl Înțeleg perfect, Întrucât nu scriu decât cu creioane foarte bine ascuțite, am Întotdeauna la Îndemână pahare cu mănunchiuri de B3 și Învârt de o sută de ori pe zi mânerul instrumentului (fixat de marginea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ei negri și veseli, puțin oblici și obrajii rumeni măslinii. Un puf discret, asemănător celui de pe fructele din specia migdalei, Îi mărginea profilul cu un frumos contur strălucitor. Se plângea că părul ei castaniu bogat n-o asculta și o enerva, amenințând că o să și-l tundă scurt și chiar s-a tuns un an mai târziu, dar eu mi-l amintesc Întotdeauna așa cum arăta la Început, Împletit foarte strâns Într-o coadă groasă prinsă la spate cu o fundă mare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care corespundeau cu coloanele de tipar. Din câte Îmi amintesc, principalul motiv pentru care fratele meu și cu mine am fost expediați atât de prompt era pericolul de a fi Încorporați În noua armată „Roșie“, dacă rămâneam În oraș. Mă enerva să mă duc Într-o regiune fascinantă, la mijloc de noiembrie, mult timp după ce se Încheiase sezonul fluturilor, Întrucât nu m-am priceput niciodată să scotocesc după pupe (deși, În cele din urmă, am găsit câteva sub un stejar mare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lipsei totale a tradiției libertății cuvântului În Rusia“, afirmație pe care cred că a extras-o din tâmpenii de genul „S-au ivit zorile În Rusia“, pe care leniniști englezi și americani le scriau În acei ani. Dar ceea ce mă enerva poate cel mai mult era atitudinea lui Nesbit față de Lenin Însuși. Toți rușii cultivați și cu spirit de discernământ știau că acest politician viclean avea la fel de mult gust și interes față de presiunile estetice ca burghezul rus mediocru de tipul flaubertian
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lacrimile. Cineva a surprins-o exact în acel moment și a reținut amănuntul. Și azi mă mai întreb: figura de la început numele lui Gh. Udr. pe lista celor ce trebuiau exmatriculați? Figura de la început, dar cu semn de întrebare? Sau, enervând, atitudinea noastră matinală, sfidătoare, când am aplaudat cu vădită reținere neridicându-ne de pe scaune, a determinat punerea lui în discuție? E posibil ca o asemenea atitudine să fi trecut neobservată? Sau să fi fost tolerată? În toamna lui 1958, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
este un mare poet. Citindu-mi una din recenziile pe care i le-am dedicat (cea mai elogioasă dintre toate) și înțelegând exact pe dos tocmai acea frază a mea unde lauda bătea din clopotul cel mare, s-ar fi enervat în așa hal încât - după versiunea pe care mi-a servit-o un coleg malițios - vrând să iasă cât mai repede afară, în stradă, la aer, ca să se „răcorească”, s-a încălțat, orbit de furie cum era, anapoda, vârându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
jocul pe care urma să-l facă, săptămâna viitoare, „Steaua noastră”, în finala Cupei Campionilor Europeni. Până la urmă, amenințările au devenit parcă mai directe: „Mai vorbim noi! Ne mai întâlnim noi!” Un „patriot” probabil, dacă nu cumva un securist „patriot” enervat că cineva își permitea să-i laude în asemenea hal pe străini. Mereu jovial, omul „meu” nu se sinchisea însă de amenințările celuilalt și continua să-i ridice în slăvi pe cei de la Dinamo Kiev. * La vară (scriu aceste rânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a devenit o a doua natură (nu pe omul care știe multe, nici chiar pe erudit, ci exclusiv pe omul căruia cultura i-a intrat în sânge) ( După o discuție, care m-a dezamăgit, cu o colegă). * Prin ce ne enervează cel mai mult țânțarii? Prin propria lor enervare, când nu-și ating scopul și sunt - pentru moment - alungați. Culmea! Pur și simplu, se scandalizează pentru că nu i-am lăsat să ne înțepe. Tot ei cu gura! * Repulsia pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cântecul cățelei de Esenin”. * „ - Soldatule, bunule soldat! Dumneata trebuie să fii soldatul acela rus, cu inimă de aur, oaspetele nostru de o seară de la Galați, în toamna lui 1944... pe care te-am evocat într-o carte și care ai enervat-o atât de tare pe d-na Monica...” „ - Kakaia Manika?” „ - Lasă, n-are importanță! Spune-mi, ce s-a întâmplat cu dumneata după aceea? Ai ajuns până la Berlin sau ai murit înainte?” „ - Am murit înainte”. * „ - Oamenii aceia, un bărbat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trezind gelozia soției lui. Dureri violente în mâna stângă după convorbirea cu Lionel. Proprietarul casei noastre, bătrânul simpatic, domnul Andersson, sună la ușă, îmi face curte (ca tuturor văduvelor); stabilim să mă mut pe 18 ianuarie. Glumesc ca să nu mă enervez, răspund cu ironie „curții” octogenare. Ultima zi a anului, 31 decembrie. Am cumpărat șampanie, somon, pateuri și am făcut o superbă plăcintă de mere. Am invitat-o pe Ingrid (Lindgren), pianista. Între timp mă sună doctorii români, familia Repta, cărora
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]