4,507 matches
-
iar englezul, bucuros de cumpă răturile sale. În piață îl știam toți: englezul cu bască și umbrela după el. Nea Mitică aflase de la fiica unor vecini, studentă la București, care se conversase cu el la coadă la plătit telefonul, că englezul venise la ei în urbe să își scrie doctoratul. De la nea Mitică acum aflase și standul de brân zeturi, care a transmis și măcelăriei, de unde am aflat apoi și eu. Însă toți am fi vrut să știm mai multe, dacă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
coc, în care apoi a pus unul din sucitoarele subțiri de pe raft, pentru a-i arăta un coc japonez. Ea, cu degetele pline de făină, și a alungit ochii și apoi s-a întors cu spatele să își arate coafura. Englezul a râs. Înțelesese. Tata, mândru, i-a zis apoi că el e gata să îl învețe și alte cuvinte, nu doar produse de panificație. Numai că i-a spus-o pe românește, iar englezul nu a priceput. Eu nu am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu spatele să își arate coafura. Englezul a râs. Înțelesese. Tata, mândru, i-a zis apoi că el e gata să îl învețe și alte cuvinte, nu doar produse de panificație. Numai că i-a spus-o pe românește, iar englezul nu a priceput. Eu nu am știut să traduc. El a zâmbit, după care a cumpărat un bu cată de pâine. De la nea Mitică lua de obicei doi kilograme roșii. La brânzeturi, un bucată brân ză, iar la măcelărie, doi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care pufneau în râs, dar mai erau și alții care ziceau că ar trebui să respectăm un străin care face eforturi să vorbească limba română. De sărbători, toți din oraș am decorat piața ca un pom de Crăciun. La măcelărie, englezul era clientul perfect: nu ținea post și nu cunoștea produsele de porc. Măcelarul l-a primit zâmbind, oferindu-i cârnați românești, proaspăt făcuți în casă. Englezul s-a uitat la ei, dar nu a îndrăznit să guste. La tobă s-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sărbători, toți din oraș am decorat piața ca un pom de Crăciun. La măcelărie, englezul era clientul perfect: nu ținea post și nu cunoștea produsele de porc. Măcelarul l-a primit zâmbind, oferindu-i cârnați românești, proaspăt făcuți în casă. Englezul s-a uitat la ei, dar nu a îndrăznit să guste. La tobă s-a încruntat și a refuzat și lebărul. Venise pentru doi bucate de pastramă. Când măcelarul s-a răstit la el, clientul a tresărit și și-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lebărul. Venise pentru doi bucate de pastramă. Când măcelarul s-a răstit la el, clientul a tresărit și și-a scăpat umbrela. Nedumerit, s-a uitat în stânga și în dreapta, dar cei de față păreau să aprobe vorbele apăsate pe care englezul nu le înțelegea. Nu mai putea nici să clatine din cap că nu, speriat de tirada pe care nu o pri ce pea de fel. Timorat, cu pași mici, sub privirile celor lalți, en glezul s-a îndepărtat ușor de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înțelege. Tăcerea lui părea să îi irite pe cei de față, care începu seră și ei acum să îi vorbească răstit, peste strigătele mă celarului. Nu păreau a fi cuvinte de alinare. Din brutăria lui tata, l-am văzut pe englez alergând mai să-și piardă basca. În goana sa, i se prinsese de haină o bucată de beteală care flutura după el. Era pentru prima dată când ieșea din piață cu mâna goală. Mai târziu, măcelarul ne-a povestit că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
când se cere, se cere altfel, nu cu unu și doi, ci cu una și două, kilograme sau bucăți. Și cei de față au încercat să îl ajute să înțeleagă. Dar străinul, doctorand și slab de inimă, s-a speriat. Englezul cu bască șic nu a mai fost văzut prin piață. Cineva s-a împiedicat de umbrela lui, apoi i-a dat cu piciorul crezând că e stricată. Raluca Bătănoiu Epoca marilor descoperiri Aveam cinci ani când am descoperit-o pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trăia intens doar În prezent - dar Își imagina că, atunci cînd va crește, avea să fie ca domnul Maxted. Însoțit mereu de același pahar de whiskey cu sifon, sau așa cel puțin credea Jim, domnul Maxted era tipul perfect de englez care se adaptase În Shanghai, lucru pe care tatăl lui Jim, cu felul lui sobru de a fi, nu-l reușise niciodată să-l facă. Lui Jim Îi făceau Întotdeauna plăcere plimbările cu mașina Împreună cu domnul Maxted, cînd el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
detașare, aceeași pe care Jim o văzuse la părinții săi cînd refuzau să cumpere capetele și elefanții sculptați de Java de la negustorii de pe pirogi, care Înconjurau vapoarele de croazieră În portul din Singapore. Oare japonezii Încercau să le vîndă ceva englezilor și americanilor? Jim știa că Își pierdeau timpul. Stînd sprijinit de fereastră, cu brațele Întinse, Încercă să-și amintească semnalizările pe care le Învățase atît de greu la În tabăra de cercetași. Ofițerul japonez de pe șalupă semnaliza cu o lampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care Înainta se unduia În jurul lor. Florile funerare ajunseseră deja la ei și Începeau să li se adune În jurul umerilor. Jim Îl urmări pe tatăl său făcîndu-și loc printre hamalii de pe șampane care se Înghesuiau la debarcader. Un grup de englezi venise În goană de la clubul Shanghai și Își scoteau paltoanele și jachetele. În veste și cămăși, săriră de pe mal În noroiul de dedesubt, cu brațele În balans, În timp ce se scufundau pînă la coapse. Marinarii japonezi de pe Wake continuau să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
clubul Shanghai și Își scoteau paltoanele și jachetele. În veste și cămăși, săriră de pe mal În noroiul de dedesubt, cu brațele În balans, În timp ce se scufundau pînă la coapse. Marinarii japonezi de pe Wake continuau să tragă În cuter, dar doi englezi ajunseseră deja la marinarul rănit. Îl prinseră de subsuori și Îl tîrÎră spre Întinderea de noroi. Tatăl lui Jim trecu pe lîngă ei, cu ochelarii stropiți cu apă, Împingînd din fața lui noroiul negru. Apa Îi ajunsese la piept cînd Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Alți salvatori ajunseseră și ei la cuterul care se scufunda. Scoaseră ultimii marinari răniți și căzură cu toții În apă. Începură să Înoate și să se tîrască spre mal, ajutați să Înainteze către Întinderea de noroi de către un alt grup de englezi. Norul de petrol ars care se ridica dinspre vasul Petrel traversă Bundul și Învălui mașinile oprite și japonezii care Încercau să Înainteze. În timp ce Jim ridică geamul din partea lui, Packard-ul fu aruncat Înainte, apoi scuturat violent dintr-o parte În alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care Încercuiau Shanghai-ul luaseră În stăpînire Așezarea Internațională. Marinarii care capturaseră vasul american Wake și ocupaseră Bundul Își sărbătoreau victoria mergînd În pas de paradă prin fața hotelurilor și a băncilor. Între timp, supraviețuitorii răniți de pe vasul Petrel și civilii englezi care ajutaseră la salvarea lor rămăseseră pe bancul de nisip, lîngă gura de scurgere. Un grup Înarmat al poliției militare coborîse de pe debarcader și venise printre ei. Căpitanul Polkinhorn, rănit la cap, și primul său ofițer au fost ridicați, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care nu erau dornici să intre În Sfera de Coprosperitate. Din fericire, cîteva ore mai tîrziu, un grup de oficialități de la Ambasada Franței de la Vchy și de la cea a Germaniei Își croiră drum prin mulțime. Protestară energic cu privire la tratamentul aplicat englezilor răniți. Îndemnați de una dintre schimbările lor bruște de atitudine, japonezii s-au Îmblînzit și i-au dus pe prizonieri la spitalul Sfînta Maria. Odată ajuns acolo, unicul gînd al lui Jim a fost să părăsească spitalul și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonezi cu pumnul. O oră mai tîrziu plecaseră toți, lăsîndu-l pe Jim singur În salonul de copii. CÎnd răsună claxonul În Avenue Foch, observă un camion militar intrînd cu spatele În complexul spitalului. Echipajul navei Petrel și cei opt civili englezi care ajutaseră la salvarea lor fură Împinși pe scări În jos și urcați În camion. Bărbați răniți pe tărgi zăceau sub picioarele altora care abia erau În stare să șadă. Jim nu-l văzuse pe tatăl său, dar călugărița franțuzoaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îl interesau haina lui și pantalonii de piele, ceasul de aviator și stiloul american prins la buzunarul de la piept. TÎnărul trecu prin mulțime și se apropie de Jim, cu mîinile galbene ca niște dihori. — Băiat american? — Englez. Aștept șoferul. — Băiat... englez. Tu vino acum. — Nu - e acolo. TÎnărul Întinse mîna, Înjurînd În chineză, și-l apucă pe Jim de Încheietura mîinii. Degetele lui pipăiau pe cureaua de metal, Încercînd să desfacă Închizătoarea ceasului. Țărăncile Îl ignorau, cu găinile adormite În poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
maxilar și Îi veni să rămînă acolo, dormind liniștit În camera prietenului său plecat pînă la terminarea războiului. Dar Jim Își dădea deja seama că era timpul să-i găsească pe mama și pe tatăl lui. În lipsa lor, oricare alți englezi ar fi fost bineveniți. În fața blocului de apartamente al familiei Maxted, pe partea opusă a bulevardului Joffre se afla complexul companiei Shell, aproape toate casele acestuia fiind ocupate de funcționari britanici. Jim și Patrick se jucau adesea cu copiii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Amherst Avenue? Jim cugetă o clipă la asta În timp ce domnul Guerevici Îi făcu semn de peste drum cu ziarul. Mamei lui s-ar fi putut să-i placă bătrînul rus, dar Verei nu - est-europenii și bielorușii erau chiar mai snobi decît englezii. — Bună, domnule Guerevici. Îi caut pe mama și pe tata. Dar cum ar putea să fie aici? Bătrînul rus arătă spre vînătăile de pe fața lui Jim și clătină din cap. — Toată lumea e În război și tu tot te mai Învîrți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Singura lui speranță de a-și vedea din nou părinții era să-i găsească pe vreunul dintre prietenii lor elvețieni sau suedezi. Deși europenii neutri circulau cu mașinile pe străzile orașului, Jim nu văzuse nici o figură de american sau de englez. Fuseseră oare trimiși cu toții În lagărele din Japonia? Apoi, În timp ce mergea pe bicicletă pe Nanking Road, fu depășit de un camion militar. Un grup de bărbați cu părul blond, În uniforme britanice, ședeau În spatele paznicilor. — Grăbește-te, băiete! Hai, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
putem să te așteptăm! Jim se Încovoi deasupra ghidonului, iar picioarele i se Învîrteau cu repeziciune repede pe pedale. Soldații strigau și Îi făceau semne cu mîna, bătînd din palme, În timp ce paznicii japonezi se Încruntau la acest joc absurd al englezilor. Jim strigă spre camionul care dispărea, dar auzi rîsete și văzu un ultim gest cu degetul mare În sus, cînd roata din față a bicicletei se prinse Într-o șină de tramvai și Îl aruncă sub picioarele conducătorilor de trăsurici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de detenție Însemna totuși Încă un pas către ei. Curînd după capturarea sa, Jim se Îmbolnăvise de o febră dureroasă, timp În care a vomitat sînge. Bănuia că fusese trimis la centrul de detenție pentru recuperare. În afară de cîteva perechi de englezi mai vîrstnici, erau acolo un olandez bătrîn cu fiica lui și o belgiancă liniștită, al cărei soț rănit dormea alături de Jim, În magazia bărbaților. Restul erau femei eurasiatice care fuseseră abandonate la Shanghai de către soții lor englezi aflați În serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cîteva perechi de englezi mai vîrstnici, erau acolo un olandez bătrîn cu fiica lui și o belgiancă liniștită, al cărei soț rănit dormea alături de Jim, În magazia bărbaților. Restul erau femei eurasiatice care fuseseră abandonate la Shanghai de către soții lor englezi aflați În serviciul armatei. Nici una dintre ele nu era o companie veselă - erau fie foarte bătrîne, fie bolnave de malarie și dizenterie -, iar doar cîțiva dintre copiii eurasiatici vorbeau engleza. Așa Încît Jim Își petrecea timpul În cinematograful În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
așa sigur că femeile eurasiatice, care păzeau sacii de orez În chioșcul de bilete, Îi dădeau mai puțin decît partea ce i se cuvenea. Nu avea Încredere În nici una și nici În copiii lor ciudați, care arătau aproape ca niște englezi, dar nu vorbeau decît chineza. Jim era hotărît să-și primească porția lui de orez. Știa că era mai slab decît fusese Înainte de război și că părinții lui ar putea să nu-l recunoască. La orele de masă, cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de detenție, pe care o manipulase timp de cîteva săptămîni și avea să reapară, ca un parazit marin din scoica lui, de Îndată ce va ajunge pe terenul mai fertil al lagărelor de detenție. Apărură nou-veniții: două femei anameze, un grup de englezi și belgieni mai vîrstnici, iar cei bolnavi și mai bătrîni erau duși pe tărgi de către sanitarii chinezi. Numărînd ochii lor galbeni, Jim Înțelese că În curînd vor fi gamele suplimentare. Cu masca de bumbac pe față, sergentul Uchida Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]