3,684 matches
-
a colecționat vestita sa colecție de fluturi (având peste 110.000 de exemplare). În primăvara anului 1944, principele Aristide Caradja a depus spre păstrare colecția sa de lepidoptere Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București. Dulapurile conținând cutii etanșe, cu fețe din sticlă, și biblioteca marelui savant au ajuns la București la 14 iunie 1944 pe un afet de tun, din ordinul direct al ministrului apărării naționale, generalul Constantin Pantazi, care a răspuns insistentelor solicitări ale profesorului Constantin Motăș
Conacul Caradja din Grumăzești () [Corola-website/Science/320989_a_322318]
-
alimentare la intrarea amestecului respirator și care este o supapă de un singur sens. Are rolul de a bloca accesul în sens invers al presiunii amestecului gazos în cazul defectării sursei de alimentare. Sistemul de comunicații constă din două difuzoare etanșe aflate în cagulă și un microfon montat în piesa oralo-nazală. Se mai poate utiliza un conector subacvatic conectat la cablul de comunicații. La interior corespunde în piesa oralo-nazală cu o curbură pe forma nasului acoperită cu neopren, iar la exterior
Mască de față integrală (scufundare) () [Corola-website/Science/315333_a_316662]
-
piesa oralo-nazală cu o curbură pe forma nasului acoperită cu neopren, iar la exterior poate fi manevrată de scafandru pentru a echilibra presiunea din urechea medie într-un mod asemănător manevrei Valsalva. Este confecționată din neopren și are un fermoar etanș la spate pentru închidere pe capul scafandrului. Este prevăzută cu două spații pentru montarea difuzoarelor. Cagula se fixează de cadrul principal cu un colier de prindere metalic. Este confecționată din cauciuc, cu cinci „brațe” și este folosită pentru fixarea măștii
Mască de față integrală (scufundare) () [Corola-website/Science/315333_a_316662]
-
cască. 1837: germanul Augustus Siebe brevetează o variantă perfecționată a aparatului fraților Dean. La acest nou aparat, aerul suplimentar ieșea prin supapa laterală a căștii care la nevoie putea fi manevrată cu capul de scafandru din interior. Costumul era complet etanș și îmbrăca scafandrul complet cu excepția mâinilor care se puteau pune în niște mănuși din cauciuc etanșe la încheieturi. Costumul mai era prevăzut și cu o garnitură solidă din cauciuc ce se prindea de pieptar. Casca era detașabilă și se putea
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
aparat, aerul suplimentar ieșea prin supapa laterală a căștii care la nevoie putea fi manevrată cu capul de scafandru din interior. Costumul era complet etanș și îmbrăca scafandrul complet cu excepția mâinilor care se puteau pune în niște mănuși din cauciuc etanșe la încheieturi. Costumul mai era prevăzut și cu o garnitură solidă din cauciuc ce se prindea de pieptar. Casca era detașabilă și se putea fixa de pieptar printr-un filet special. Costumul mai era prevăzut cu tălpi din plumb. Cu
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
AG în Germania, Galeazzi în Italia, Denayrouze în Franța, Morse Diving Equipment Company, Schrader, Miller și Desco în S.U.A., Yokohama Diving Apparatus în Japonia. 1850: utilizând brevetul lui Siebe, Cabirol creează un ansamblu alcătuit din pompă, cască rigidă și costum etanș, devenind astfel primul producător francez de echipament greu de scufundare 1864: la 11 Martie apare brevetul variantei perfecționate a aparatului de respirat sub apă, Rouquayrol-Denayrouze cu alimentare de la suprafață prin intermediul unui furtun din cauciuc și alimentat de la o pompă. 1872
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
U. S. Navy, ajungând în anul 1945 să fie cel mai mare producător mondial de echipament de scufundare. 1976: firma Dräger AG introduce modelul DM 200. 1985: U. S. Navy înlocuiește MK V cu MK 12. Scafandrul se află într-un costum etanș, purtând pe umeri o cască rigidă alimentată de la suprafață cu amestec respirator (de obicei aer comprimat) printr-un furtun de alimentare numit și cablu ombilical. Alimentarea se face prin intermediul unui clapet antiretur. Surplusul de amestec respirator este eliminat printr-o
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
să asigure oxigenul necesar și să elimine dioxidul de carbon acumulat în cască. Elementele componente ale unui echipament greu de scufundare sunt: Casca rigidă este elementul principal al echipamentului de scufundare cu alimentare de la suprafață, utizat de către scafandrii profesioniști. Costumul etanș este fabricat din fâșii din cauciuc vulcanizat prinse între două straturi de gutapercă. La gât este prevăzut cu un guler pe care se așază plastronul, iar în interior are o bavetă pentru etanșare. Costumul are întărituri la coate și genunchi
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
autorizat de o instituție specializată, iar echipa minimă formată din: Barocamera multiloc trebuie să aibe două surse de alimentare cu aer, principală și secundară de securitate, care pot fi compresoare sau baterii de butelii, precum și rezervoare tampon. Este un compartiment etanș de mici dimensiuni prevăzut cu două porți și două vane, de admisie și evacuare. Este folosit pentru trecerea în sas-ul principal a alimentelor, reviste, medicamente, necesare scafandrilor aflați în barocameră. Presurizarea și depresurizarea se face cu cele două vane
Barocameră () [Corola-website/Science/315411_a_316740]
-
Diogène” era legat prin cablu ombilical dețărm aflat la 200 m distanță. Tot pe țărm se aflau și posturile TV și radio pentru comunicații. Mîncarea era preparată la bordul navei Calypso și coborâtă de către un scafandru într-un vas închis etanș. <br/br>Falco și Wesley efectuau zilnic ieșiri în apă pentru a lucra la adâncimi de 20...25 m. <br/br>Pentru decompresie scafandrii au respirat amestec Nitrox cu oxigen 80% și azot 20% timp de două ore. Construite la
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
instalații și structuri imerse ale plaformelor marine, conductelor submerse etc, în vedera remedierii unor eventuale defecte apărute în timpul exploatării. Primele filmări subacvatice au fost realizate de J. E. Williamson în anul 1913 cu un aparat instalat într-o cameră sferică etanșă. Jacques-Yves Cousteau a realizat în anul 1931 primul său film sub apă "Seaturtle", iar în 1940 Hans Haas filmul "Stalking under Water" cu durata de numai 16 minute. În anul 1949 Dimitri Rebikoff inventează torpila cinematografică în scopul ușurării deplasării
Filmare subacvatică () [Corola-website/Science/317349_a_318678]
-
fotografierea subacvatică alb-negru sau color. Filmarea subacvatică necesită aparate speciale de filmat sub apă prevăzute cu diferite accesorii specifice și dispozitive de iluminat adecvate, materiale fotosensibile etc. Aparatele de filmat subacvatice pot fi camere de filmat obișnuite introduse în carcase etanșe, rezistente la presiunea exterioară, având funcțiile de control la exteriorul carcasei, ori camere special concepute și realizate pentru filmări sub apă. <br/br>Carcasele etanșe sunt construite în general din plexiglas, aluminiu, sau din materiale pe bază de fibră de
Filmare subacvatică () [Corola-website/Science/317349_a_318678]
-
fotosensibile etc. Aparatele de filmat subacvatice pot fi camere de filmat obișnuite introduse în carcase etanșe, rezistente la presiunea exterioară, având funcțiile de control la exteriorul carcasei, ori camere special concepute și realizate pentru filmări sub apă. <br/br>Carcasele etanșe sunt construite în general din plexiglas, aluminiu, sau din materiale pe bază de fibră de sticlă. <br/br>Aceste aparate de filmat sub apă sunt echipate cu obiective cu calități deosebite de luminozitate, câmp și posibilități de reglaj. Filmarea subacvatică
Filmare subacvatică () [Corola-website/Science/317349_a_318678]
-
fi de asemenea camere obișnuite carcasate (Sony, JVC) care utilizează casete video VHS-C având o durată de funcționare de 90 minute sau casete video de 8 mm care au o durată de funcționare de 120 minute, sau pot fi camere etanșe speciale pentru înregistrări subacvatice. În ultimul timp camerele video utilizează pentru înregistare carduri de memorie sau hard discuri. Acestea prezintă avantajul unei calități superioare, precum și posibilitatea transferării pe calculator pentru procesare ulterioară și scriere pe CD sau DVD. Flotabilitatea aparatului
Filmare subacvatică () [Corola-website/Science/317349_a_318678]
-
filmarea subacvatică se utilizează iluminatul artificial care este realizat cu dispozitive speciale de iluminat. <br/br>Iluminatul artificial este realizat cu dispozitive speciale de iluminat alimentate de la un bloc de acumulatori având tensiuni de 12...32 V atașat la carcasa etanșă. La acești acumulatori pot fi alimentate lămpi subacvatice având puteri de 50...100 W. Timpul de utilizare a acestor acumulatori (autonomia instalației de iluminat) este de circa 40 minute. Principalii factori care acționează asupra calității imaginii subacvatice sunt cele trei
Filmare subacvatică () [Corola-website/Science/317349_a_318678]
-
stereofotogrammetria, fotografia în ultraviolet. Primele încercări în domeniul fotografiei subacvatice au fost făcute între anii 1893-1899 de către francezul Louis Boutan în cadrul stațiunii de cercetări oceanografice de la Banyuls-sur-Mer. Boutan a conceput și realizat niște aparate de fotografiat grele, închise în camere etanșe metalice, manevrate de un scafandru cu echipament greu de scufundare, alimentat cu aer de la suprafață. Tot Boutan utilizează sub apă în anul 1900 primul flash cu magneziu. În anul 1923 W.H. Longley și Charles Martin obțin primele fotografii color
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
aparate cu caracteristici diferite, în funcție de scopul urmărit și de calitatea rezultatelor dorite. Aparatele de fotografiat subacvatice pot fi aparate special construite în acest scop, cu mecanisme și obiective concepute în concordanță cu condițiile subacvatice sau aparate obișnuite introduse în carcase etanșe. Aparatele de fotografiat de construcție specială sunt de dimensiuni mai mici și pot fi mai bine și mai usor manevrate, oferind fotografii de o calitate deosebită. Exemple sunt modelele fabricate de Nikonos, Șea & Șea, SeaLife. Aparatele de fotografiat obișnuite pot
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
dimensiuni mai mici și pot fi mai bine și mai usor manevrate, oferind fotografii de o calitate deosebită. Exemple sunt modelele fabricate de Nikonos, Șea & Șea, SeaLife. Aparatele de fotografiat obișnuite pot da rezultate la fel de bune prin folosirea unei carcase etanșe corespunzătoare. La baza construcției și funcționării oricărei carcase pentru protejarea de apă a unui aparat de fotografiat subacvatic, trebuie să se afle etanșeitatea și rezistența acesteia la presiunea exterioară; carcasa etanșa rigidă, rezistentă la presiunea exterioară a apei prin formă
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
mai sigur. Carcasele sunt fabricate din plexiglas sau aluminiu. Carcasa prezintă însă dezavantajul că nu poate fi folosită decât împreună cu aparatul de fotografiat pentru care fost concepută și care poate fi „clasic” cu film de 35 mm sau digital. Carcasele etanșe au flotabilitate aproximativ nulă și pot fi utilizate până la adâncimea de 60 m. Peliculă fotografică utilizată poate fi alb-negru sau color. În principiu, poate fi folosit orice tip de peliculă, dar la alegerea ei pentru fotografia subacvatica se va ține
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
mult de 1.500 de oameni, este faptul că nava a lovit un iceberg la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912. Coca s-a crăpat și a permis apei să intre în navă în primele cinci compartimente etanșe (cu unu mai mult decât era conceput Titanicul pentru a supraviețui). Conform teoriei oficiale vaporul s-a scufundat doua ore și 40 de minute mai târziu. Ipoteze care au fost sugerate ca fiind cauza dezastrului includ viteza nesigură, o înșelătorie
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]
-
proporții gigantice pentru acea epocă, numit Titan. Având 243 metri lungime (cel mai mare vas de croaziera la momentul respectiv, RMS Oceanic, aflat în construcție, avea 214 de metri lungime). Vaporul este considerat de nescufundat de către proprietari, datorită compartimentelor sale etanșe numeroase. Este lansat cu viteză maximă în Atlanticul de Nord. Luxul și puterea navei sunt, de asemenea, de neegalat, iar proprietarii săi plănuiesc să atingă un nou record de viteză între New York și Liverpool , . În timpul călătoriei sale, pe întuneric, nava
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]
-
Există și roci cu fisuri largi de genul celor solubile, cum sunt calcarul și gipsul. Formațiuni impermeabile sunt mai ales argilele. Deși înmagazinează și ele cantități importante se apă, nu pot alimenta puțurile deoarece separă acviferele. Ele nu sunt perfect etanșe și rar alcătuiesc ecrane complet izolatoare în acvifere. Viteza de scurgere a apei în cadrul unei asemenea formațiuni este foarte lentă (câțiva milimetri/an sau cm/secol). Rocile semipermeabile (cu permeabilitate redusă) captează apa, ele fiind traversate de aceasta - fenomenul purtând
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
proiectului "Red Bull Stratos", inițiat în 2007 și sponsorizat de firma Red Bull, decolând de pe aeroportul bazei aeriene Walker din Roswell, statul New Mexico din SUA, a urcat cu un balon umplut cu heliu până în stratosferă, îmbarcat într-o nacelă etanșă, din care a sărit de la altitudinea de 39,045 km. În prima parte a coborârii în cădere liberă a depășit viteza sunetului, atingând 1342,8 km/h, cea mai mare viteză cu care s-a deplasat până la acea dată un
Felix Baumgartner () [Corola-website/Science/327516_a_328845]
-
până târziu în vară. Anumite brânzeturi se pot păstra în ulei cu plante aromatice. Îmbutelierea Îmbutelierea este o metodă de păstrare a alimentelor foarte folosită în actualitate și care practic se poate utiliza în cazul tuturor alimentelor. Alimentele sunt închise etanș după obținerea vidului și încălzite. Orice organism viu este eliminat prin acest procedeu iar alimentele rămân izolate de mediul extern după etanșeizarea recipientului metalic sau din sticlă. Prin căldură se distrug microorganismele și enzimele și pentru asta sunt sterilizate alimentele
Conservarea alimentelor () [Corola-website/Science/326437_a_327766]
-
echipei să știe echipa avenele, nu numai să le parcurgă, astfel pe lîngă ham, blocatoare, coborîtor și alte instrumente necesare parcurgerii să aibă și altele necesare echipării. Mai fac parte din echipamentul pesonal transporterul de aprox. 35 litri și bidonul etanș de aprox. 6 litri. Acestea se folosesc în general, dar situațiile diferă de la o zonă climatică la alta sau în funcție de durata turei, dacă este cu sau fără , etc. Cele mai voluminoase și grele sunt corzile. Pentru prinderea lor în pereți
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]