4,693 matches
-
nomenclaturiștii din centru. 19 februarie 2010 Unul dintre lucrurile care lipsesc lumii noastre pentru a se însănătoși după cei cincizeci de ani de comunism bolșevic este reconstrucția literară, susținută artistic, a acelei societăți. După excesele jurnalistice, după stângăciile resentimentare sau evocările umorale, după minciunile puzderiei de autori "liberi" care și-au inventat, post factum, jurnale în care se ipostaziau ca eroi, a venit, în fine, și timpul ca lumea nomenclaturii comuniste românești să învie, sub pana iscusită a unui romancier debutant
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
chiar e rudă cu tovarășul și ne încearcă să vadă cum reacționăm?"), Mircea Radu Iacoban era un cunoscător din interior al nomenclaturii comuniste pe care, azi o reconstruiește meticulos și sardonic. Romanul Pompe funebre vine în contrasens nu numai cu evocările schematice sau grosolane ale acelei lumi făcute de foștii profitori ai partidului, impostori literari cu aere (Titus Popovici, Dinu Săraru, Paul Everac sau Dumitru Popescu), ci și cu autorii tineri lipsiți de informațiile și de cunoașterea directă, ironic-scrutătoare a unui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dintre colegii săi de generație oferă, dincolo de melancolie, de tristețea subiacentă invocării unui destin potrivnic, detalii interesante despre viața literară, despre meandrele găsirii unui destin propriu sau despre atmosfera formării lor artistice în mediul opresiv și constrângător al acelor vremuri, evocări demne de interesul istoricului de azi. În ceea ce mă privește, am privit cu mefiență discursul autojustificator, retrospectiv, al partizanilor "rezistenței prin cultură". Nu poate fi vorba de nicio rezistență efectivă, bineînțeles, dar nu ezit să spun că supraviețuirea prin cultură
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ne poate reda fragmente esențiale, imagini vii, momente expresive dintr-un trecut recent, o reconstrucție ce se cuvine a fi făcută în spiritul adevărului, cu onestitate și responsabilitate. De aceea, nu ezit să salut efortul profesorului Ion Anuța. Volumul de evocări asupra destinului literar al fiului său trecut în veșnicie, la doar 29 de ani, are, indubitabil, nu numai rostul cultivării unei memorii sentimentale, dar oferă și un fragment de interpretare a unei lumi aflate azi în descompunere, o lume căreia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ar mai avea vreun rost încă o voce. Nu voi cădea în păcatului discursurilor encomiastice fade și ipocrite - cu atât mai mult cu cât căutătura severă a mitropolitului se mai simte încă, irizată, în spațiul public -, ci voi încerca o evocare personală, mai potrivită cred cu un moment de despărțire. Nu l-am cunoscut pe Valeriu Anania, deși a fost, în deceniul al nouălea, destul de des la Iași, la Casa Pogor. Am aflat despre el atunci, întâmplător, de la un prieten preot
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și al surprizei față de incredibila rapiditate cu care autoritățile s-au mobilizat și au deblocat bani). Dar deh! după cum știm, Cioran și-a iubit altfel țara decât țopârlanii cu vipușcă. Înclin să cred că, totuși, cea mai decentă formă de evocare a unui personaj cultural de o asemenea magnitudine nu are nimic de-a face nici cu Wikipedia, nici cu faptul divers, ci doar cu o sinceră trecere în revistă a unei experiențe personale. În ceea ce mă privește, eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
interbelic De Caelo, cu aromele lui interzise și câteva accente creștine de care Noica s-a dezis toată viața. Mi-am adus aminte de aceste detalii cu puțin timp în urmă, când am citit în acest colț de pagină o evocare a filosofului păltinișan făcută din perspectiva documentelor Securității și a interpreților contemporani ai acelui trecut tulbure, apăsător, tenebros și vinovat. Mă gândeam atunci că Noica a stat mereu în perioada postbelică sub apăsarea a două stigmate: simpatiile legionare, acuză care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
viu și spectaculos, care ar trebui mai curând discutat în școală, în locul elanurilor encomiastice sau a clișeelor iraționale care înconjoară imaginea poetului în discursul paideic românesc. Volumul, care antologhează o colecție aproape exhaustivă a mărturiilor despre Eminescu, cuprinde, pe lângă clasicele evocări ale lui Slavici, Maiorescu, Creangă, Delavrancea, Caragiale sau Mite Kremnitz, și o mulțime de alte descrieri ale unor personaje care l-au cunoscut mai apropiat sau care doar l-au întâlnit, fulgurant, dar care au simțit nevoia, la solicitarea diverșilor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
au întâlnit, fulgurant, dar care au simțit nevoia, la solicitarea diverșilor editori, să-l evoce pe poetul dispărut. Această colecție de imagini diferite, mai elaborate, mai detaliate sau doar schițate, își are tâlcul ei, chiar dacă, așa cum avertiza Caragiale, toate aceste evocări, post factum, erau, de regulă, conjuncturale, alterate critic sau cu scopul nemărturisit de a contribui la edificarea și justificarea mitului ori a promovării, prin ricoșeu, a celui în cauză. Când Caragiale scrie că Eminescu "era mereu înamorat și fără bani
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
restul imaginilor interesante pentru a configura interior screenig-ul domnului Zub (anii de la Institut, refuzul, sub ochiii mei, a solicitării lui Petre Roman care-i propusese Ministerul Cultelor, bursa mea la Paris, Elsa și Paul Miron, doctoratul, recomandarea pentru Fulbright sau evocarea întâlnirilor memorabile din biroul său cu Neagu Djuvara, Katherine Verdery, Claude Karnoouh, Catherine Durandin, Roger Chartier etc) - la următorul text aniversar. La 80 de ani, Alexandru Zub întruchipează nonșalant, zilnic, cu naturalețe, titlul unei apreciate lucrări de-ale sale: Efigia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a Armatei Române, ci și, de 93 de ani, să însemne ziua de naștere a Maiestății Sale, Regele Mihai I al României, ambele reprezentând simboluri ale trăiniciei și curajului cărora li se cuvin urări de viață lungă. Poate că o evocare sumară a rolului jucat de Casa Regală în istoria recentă a țării ar putea constitui un bun contrapunct la talazurile de propagandă și manipulare pe care, inevitabil, orice proces electoral prezidențial le aduce cu sine. Mai ales că, de aproape
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
surprinzătoarea ambiție de a-și înfrunta destinul potrivnic și de a câștiga, în ciuda unor auguri care i-au fost mereu nefavorabili, pariul cu posteritatea. Nu e vorba să facem aici, deși poate ar merita la un astfel de ceas festiv, evocări encomiastice sau cine știe ce jocuri propagandistice, ci doar de a medita un pic la modelul de decență și stabilitate, de calm și respect pentru țară și valori pe care ni-l oferă, măcar de două decenii și jumătate, Regele Mihai. Și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
M-ai ascultat pe gânduri..." Ideea că marile momente ritualice ale vieții se constituie din gesturi simple și că În substanța acestora se ascund tainele sacre ale vieții, timpului, iubirii și morții, este sugerată, În poem, printr-o enumerare de evocari nostalgice, menite să sugereze, ideea perisabilității acestora. Vârstele ființei, momentele grave ale vieții, eterna rotire a anotimpurilor, vremurile vechi cu „poteri și haiduci” sau timpurile noii sensibilități „simboliste”, sunt popasuri ale timpului făcute În eterna lui devenire. Nu este de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Negruzzi desfășoară o bogată activitate literară și culturală, cu preocupări multiple și remarcabile (poet, prozator, dramaturg, publicist, traducător) reprezentativă nu numai pentru opera lui, ci, În multe privințe, ilustrativă pentru evoluția ulterioară a literaturii române. Mihai Eminescu Îl aprecia pentru evocarea trecutului: „Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne”. („Epigonii”) Creator al nuvelei istorice, C. Negruzzi a deschis drumul epicului de inspirație istorică, așa cum recomanda M. Kogălniceanu În articolul său program, numit mai sus, În „Dacia literară”. În timpul vieții sale a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
scrierii romanului „Ion”, ia servit scriitorului În chip remarcabil și pentru romanul „Răscoala”, mai ales În privința scenelor În care este prezentă masa țăranilor, deși În cadrul unor evenimente pașnice. Vom Întâlni și aici un epos țărănesc, dar de data aceasta, arta evocării atinge nivelul superior al acestui epos. Analiza psihologică din planul individual În romanul „Ion”, Îmbracă aici o haină nouă. Prin această analiză se urmărește, nu atât individul, cât mai cu seamă contribuția lui la realizarea psihologiei colective. În aceasta a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a două lumi total diferite. Unitatea conținutului se bazează pe această ingenioasă stratagemă a creației lui Camil Petrescu. În structura romanului se disting doua direcții fundamentale: una socială și una psihologica; ele aparțin celor doua planuri narative: unul subiectiv vizând evocarea detaliată a iubirii, În toate fazele ei, de la geneză și stabilizare, la destrămare, toate Încercările de recâștigare a Încrederii reciproce este de domeniul fanteziei. Planul obiectiv vizeaza desfășurărea unor fapte și Întâmplări Într-un univers uman unde se consumă experiențe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de inspirație fantastică a lui Mircea Eliade, Ov. S. Crohmălniceanu afirma: „În epica sa fantastică, Mircea Eliade tinde să regăsească gustul prozei eminesciene. Imaginația poetică a autorului n-are Însă aripi cu toate că intenția misterului nu-i lipsește și nici darul evocării unui cadru propice ștergerii hotarului care desparte realitatea cotidiană de miraculos. Vie la Mircea Eliade este mai ales o curiozitate a spiritului pentru orice iese din tiparele și datele experienței comune, construcții metafizice, impulsuri erotice nefirești, practici magice. Literatura lui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
O adevărată pată de culoare introdusă de autor în acest capitol este informația cu privire la festivalul scriitorilor de la Lahti, topos poetic cunoscut în întreaga Europă, la fel cu faima dobândit-o la un moment dat festivalul de poezie de la Struga. Sugestivelor evocări vehiculate aici de autor ar fi trebuit să li se adauge și cele două mărturii lăsate de Adrian Marino, care a scris despre Lahti pagini memorabile în două articole din "Tribuna" clujeană, așa după cum un alt punct de atracție pentru
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
ei. Pentru a evidenția aceste asemănări, Stăvăruș își propune să facă o prezentare în oglindă a unor cântece populare din lirica finlandeză și cea română, o categorie specială fiind alocată cântecelor de leagăn. Aceleași asemănări se remarcă și în cazul evocării sentimentului de înstrăinare, al credinței în noroc, al iubirii neîmplinite, al pierderii ființei iubite, al ademenirii fetei frumoase. Despre acest ultim motiv, Ion Stăvăruș afirmă că există mari similitudini între cele două lirici populare, în ambele cazuri, iubitul viclean ce
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
nuanțată limbă românească"746. De asemenea, studenții și vizitele în localitățile din împrejurimi au întregit lista amintirilor și trăirilor pe care Rodica Bărbat le-a avut în orașul finlandez 747. Cu o altă ocazie, Rodica Bărbat scrie Împreună cu Anja Elo, evocare a clipelor petrecute ca lector de limba română la Turku. Își amintește cu drag de prietenii ei Anja și Alberto, lectori de limba spaniolă în cadrul aceleiași universități 748. Imediat după primul articol menționat al Rodicăi Bărbat, apare o scurtă mențiune
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
de Liisa Aaltonen, în "Columna", nr. 3, nov. 1983, p. 13. Stănescu, Nichita, Tämä unelmien maa ( Această țară de vis), traducere de Liisa Aaltonen, în "Columna", nr. 3, nov. 1983, p. 21. Stănescu, Nichita, Talvitaulu (Cântec de iarnă) și Manaus (Evocare), traducere de Tuula T. Teiri, în "Columna", nr. 13, sept. 1999, pp. 11-13. Topârceanu, George, Laulu (Cântec), traducere de Pirjo Raiskila, în "Columna", nr. 1, mai 1982, p. 48. Voiculescu, Vasile, Sonetti CLIX (Sonet CLIX), traducere de Pirjo Raiskila, în
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
se publică și mi se plătesc câtă vreme editorul le consideră relevante pentru perioada de tranziție a României. Aproape toate sunt însă despre mine însumi“, scrie Alexandru Vlad, confesiv, la mijlocul acestei cărți în mare parte autobiografică. Tonul este cel al evocării, al amintirii, iar trimiterea la Marcel Proust este inevitabilă. Fără satul curcubeielor duble, copilăria nu ar fi decât un timp pierdut, nu unul regăsit. Din sat începe totul, căci satul constituie de fapt „reperele vizuale, auditive, mirosurile“, care acționează la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
și prietenului întru ale muzicii George Andrei, pe blogul său meloman, am primit și citit ediția a II-a, revizuită. Între o ediție și alta Erich Bergel a fost comemorat în sălile de concert, Cristian Mandeal i-a dedicat o evocare memorabilă în revista „Idei în dialog“, dar am toate îndoielile că muzica sa le-a devenit mai familiară melomanilor obișnuiți. Pentru ea este nevoie să-l asculți dirijând. Prea târziu pentru mulți; împins să emigreze din România în 1971, împiedicat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de a repeta de îndată cele ce au fost văzute sau auzite, serii de cifre, silabe sau cuvinte ori de a reproduce semne, desene. Ea se mai numește și memorie pe termen scurt și desemnează posibilitatea de a restitui prin evocare sau recunoaștere o informație după un timp de retenție scurt, variind de la o secundă la o oră. Una dintre caracteristicile cele mai evidente ale proceselor mnezice la copilul cu o disabilitate o reprezintă fidelitatea redusă a memoriei. Mulți profesori folosesc
Jocuri de dezvoltare a memoriei la copilul deficient de auz by Laura Lificiu,Andreea Matei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84363_a_85688]
-
o purta, Voiculescu avea să aibă cuvinte alese de spus și în „Cuvântul autorului” la „Țara Zimbrului”: „Se împlinesc, acum, șapte ani de la moarea lui Alexandru Vlahuță. Sufletele, după imemorabila religie a morților, își caută de acum înainte alte așezări. Evocări și rugăciuni deasupra oaselor spălate cu mirodenii, le-nlesnesc această ascensiune. Cu un sentiment de pioasă bucurie a nemuririi, desmormântez aceste amintiri”. Interesant este că asemenea versuri fuseseră găzduite inițial în ziarul „România”, organ al apărării naționale, condus de Sadoveanu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]