4,667 matches
-
În clasamentul lui Laurențiu Brătan, la categoria "Cele mai proaste 10 filme prezentate în festivaluri", pe locul 4 se găsește L.A. Without a Map, urmat pe locul 5 de Helsinki Napoli toată noaptea și pe 6 de Zombie și trenul fantomă. Toate cele trei sunt filme finlandeze, prezentate în cadrul Festivalului Zilele Filmului Finlandez 392. În cadrul festivalului de film elvețian Solothurner Filmtage/ Zilele cinematografice ale Solothurn-ului a fost prezentat documentarul lui Peter Guyer despre viața unor oameni din mai multe țări, printre
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
singur ros, niste gus gus, vreun jay jay j, o bjoarka sau un royksopp. Lumea lor o știam din senzații vagi care ajung până prin balkani. So, cetzuri și nori joși la greu. Fabrici transformate în chestii spații lounge bântuite de fantoma lui Lenin în exil. Exact în tampere. TAmperamental. Urban fără fitze. Stewardu mi-a dat pe finnair la retour cotidianul HBL de Helsinki cu mecla mea color pe cover. (...) N-am înțeles nimic doar "sexuella i Tjechovs tre systrar""516
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
ea. Și-o fi pus-o pe sub vreo aripă pe undeva. Simțeam nevoia să râd. Să-i strivesc amintirea. Să o ridiculizez. Dar n-aș fi făcut asta cu voce tare, în fața altora. Era răfuiala mea personală cu ea. Cu fantoma ei, mai degrabă. Apoi, măcar în glumă trebuia să-mi explic dispariția ei. Mozart, Webern și Beethoven, învinși de nesimțirea românească Nu voi conteni să aduc elogii Institutului Cultural Român pentru inițiativa de a organiza rezidența Cvartetului Belcea, fie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
și foarte amuzant. În plus, se uită la tâmpenia aia de serial, LOST, așa că s-ar putea să aibă câteva idei despre cum să supraviețuiești pe o insulă pustie... de exemplu, să omori urși polari sau să te lupți cu fantomele. Apoi, există o sumedenie de oameni pe care aș fi încântat să-i înjunghii și să-i ucid, dar dacă ar fi să aleg, aș zice Paris Hilton, pentru că e pe jumătate struț, iar mie îmi place carnea de pasăre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
atât de mult își iubește copilul adoptat, încât acceptă să intre în limburi, adică în zonele cenușii dintre viață și moarte. Regizorul debutant Juan Antonio Bayona face după un scenariu original, care urmează fidel regulile filmelor cu case bântuite de fantome, un film discret dar puternic, propunându-și nu să te sperie cu trucuri fizice (spirite care apar și fac buhuhu în spatele eroinei, când aceasta se spală pe față), ci să-ți explice cum între viață și moarte granița e ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
o experiență istorică „de invidiat”. Sistemul de represiune contra dușmanilor reali și imaginari a fost pus la punct de țarul Ivan cel Groaznic (sec. XVI). Gărzile sale pretoriene în număr de vreo 6000 („opritciniki”) făceau legea în numele tiranului urmărit de fantomele conspiratorilor și trădătorilor. Îmbrăcați în negru, cu un cap de câine și o mătură atașate la șa, ei jefuiesc, torturează, violează, ucid, incendiază case, recolte sau păduri, adică „mușcă” și „mătură” orice posibil dușman al tiranului, care îi răsplătește generos
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vers ca și în proză. „Dosarul” alcătuit din evocări, interviuri și fotografii mi se pare a fi, mai mult decât un „capăt de linie”, o probă de onestitate scriitoricească și un început de etapă. După ce s-a eliberat, mărturisind, de fantomele incomode ale trecutului, nu-i rămâne decât să păstreze tot ceea ce poate conferi adevăr și durată lucrării sale literare, pentru a inventa un alt „capăt de linie”, spre care îl văd deja înaintând fără grabă, la fel de scrupulos cu fiecare cuvânt
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o experiență istorică „de invidiat”. Sistemul de represiune contra dușmanilor reali și imaginari a fost pus la punct de țarul Ivan cel Groaznic (sec. XVI). Gărzile sale pretoriene în număr de vreo 6000 („opritciniki”) făceau legea în numele tiranului urmărit de fantomele conspiratorilor și trădătorilor. Îmbrăcați în negru, cu un cap de câine și o mătură atașate la șa, ei jefuiesc, torturează, violează, ucid, incendiază case, recolte sau păduri, adică „mușcă” și „mătură” orice posibil dușman al tiranului, care îi răsplătește generos
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vers ca și în proză. „Dosarul” alcătuit din evocări, interviuri și fotografii mi se pare a fi, mai mult decât un „capăt de linie”, o probă de onestitate scriitoricească și un început de etapă. După ce s-a eliberat, mărturisind, de fantomele incomode ale trecutului, nu-i rămâne decât să păstreze tot ceea ce poate conferi adevăr și durată lucrării sale literare, pentru a inventa un alt „capăt de linie”, spre care îl văd deja înaintând fără grabă, la fel de scrupulos cu fiecare cuvânt
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o altă țară, în loc să fie avansat aghiotant, ar fi fost împușcat, unul dintre unchii mei a spus că îl aproba pe rege și că era mai bine să-l vezi pe generalul Candiano revenind la Palat în calitate de aghiotant decât ca fantomă. Primit în ziua de 20 un plic conținând trei instantanee noi făcute în tabăra de la Döberitz, iar pe una dintre fotografii aceste cuvinte: Dragă prietenă, 1000 de salutări, odată cu trimiterea acestor fotografii. Te rog să scrii curând, al tău Wilhelm
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
înțeleg... În camera pe care o ocupa regele Eduard, cada de argint și tot ce ține de toaletă era ascuns într-un dulap uriaș. Am vizitat apoi partea cea mai veche a palatului, care dă spre Spree. Îmi arată camera fantomelor și camera călăului și ne-am înfiorat, apoi, veseli, ne-am aplecat pe fereastră, deasupra unei grădini micuțe și umbrite de zidurile care o înconjoară. Este grădina interioară unde-i place împăratului să ia micul-dejun, împreună cu împărăteasa, și să-l
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Deși în dezbaterea din Consiliul Europei s-a conservat cu obstinație clișeul care desparte condamnarea ororilor comise de regimurile comuniste (comunismul pus în practică) de condamnarea ideologiei comuniste (comunismul teoretic), chiar și așa rezoluția propusă a fost respinsă. Întrucât două fantome continuă să bântuie prin Europa (ca să parafrazez un celebru început de manifest): cum că ideologia comunistă este bună și doar punerea ei în practică ar fi rea; și că nazismul și comunismul sunt isme diferite și opuse - or, problema este
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
punct de vedere tehnic (al tehnicilor ororii, de pildă), asemănările dintre cele două sunt mult mai multe decât deosebirile care le despart: naziștii și comuniștii au fost buni frați de cruce. Multă cerneală a curs, de altfel, pe această temă. Fantoma Europei unite, chiar și a ei, pare să fie, însă, în continuare pro-comunistă. În România anticomunistă (atât cât este astăzi anticomunistă țara noastră), votul Consiliului Europei a lăsat un gust amar. Simbolic și moral vorbind, este ca și cum cei cincizeci de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
George Enescu“, Iași, Departamentul Teatru » Teatrul „Luceafărul“, ora 20.00 - Soția din Sahalin, Teatrul „ApARTe“, Moscova » Casa de Cultură a Studenților, ora 22.00 - Capra sau Cine e Sylvia?, Teatrul „Act“, București Duminică, 25 mai: » Ateneul Tătărași, ora 18.00 - Fantomele Madridului, Universitatea de Artă Teatrală, Tg. Mureș » Teatrul „Luceafărul“, ora 20.00 - După căderea cortinei, Teatrul „ApARTe“, Moscova » Casa de Cultură a Studenților, ora 22.00 - Capra sau Cine e Sylvia?, Teatrul „Act“, București Reportaj cu hamsii prăjite & floarea-miresei Diana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
să aflați cum a fost cu adevărat în seara cu pricina și cum realitatea a bătut la puncte imaginația de poet a lui Robert, urmăriți-mă și săptămâna ce vine. O să rămâneți cu gura căscată. rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Fantoma e în mine Istoria de „groază și mister“ e cunoscută din romanul lui Gaston Leroux. Sau din filmul lui Joel Schumacher. Sau dintr-al lui Artur Lubin. Sau din varianta lui Rupert Julien (1929). Sau, mai sigur, din iubita variantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
excentrici care par să-și satisfacă niște capricii. Or, capriciile nu înseamnă numaidecât fleacuri sau mofturi. De multe ori ele configurează „secretul“ existenței mundane, rațiunea care ne ține vii până când Cel-de-Sus hotărăște că am hălăduit destul... Nu spun vreo noutate: fantoma (năluca!) e în mintea fiecăruia... SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Despre peripețiile lui Sergiu Celibidache în Israel, una din țările în care a dirijat cel mai des ca invitat în anii ’50-’70 ai secolului trecut, se știa până acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
literatura română. Am revizitat avangarda, prin intermediul acestui volum semnat de Dan Gulea, fără să simt neînțelegerea - tipică exegeților români - pentru extraliterarul din literarul avangardist. Dan Gulea, Domni, tovarăși, camarazi. O evoluție a avangardei române, Paralela 45, 2007 Scriitori pe „drumul fantomelor“ Bogdan Romaniuc Femeia în roșu este un roman documentar, optzecist, dar mai ales postmodern, scris la șase mâini, în doar 17 zile. Cei trei autori, Mircea Nedelciu, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș, în roman Emdoi, A., respectiv Emunu, pornesc pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Romaniuc Femeia în roșu este un roman documentar, optzecist, dar mai ales postmodern, scris la șase mâini, în doar 17 zile. Cei trei autori, Mircea Nedelciu, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș, în roman Emdoi, A., respectiv Emunu, pornesc pe „drumul fantomelor“ (o plecare „nici veselă“, „nici tristă“) în căutarea unui personaj enigmatic, „femeia în roșu“, dar și în căutarea romanului, care „se scrie pe măsură ce se comentează ceea ce nu s-a scris încă“, așa cum spune Mircea Cărtărescu în prefața cărții. Autorii, teoreticieni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
o literatură care nu-și poate depăși condiția“), dar în special al romanului. Personajului A. îi revine și sarcina de a lua notele în timpul operației. Întrebat la ce se gândea în acel moment al plecării în lunga călătorie pe drumul fantomelor, Emunu „comunică lapidar că, «pe buneă, nu se gândea la nimic. Chiar scrie acest lucru, iar A. îl transcrie după cum urmează: «Nu m-am gândit la nimică“. Un fascinant joc cu timpul și cu spațiul Povestea Anei Cumpănaș din Comloș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
uriașă construcție imaginară, atemporală și atopică, la care participă zeci de minți și sute de suflete“, o parodie a tehnicilor narative și a kitsch-ului, dar, în același timp, o lecție de postmodernism. La finalul cărții, după experiența de pe drumul fantomelor, după ce i-au arătat cititorului „subsolurile incandescente în care se face și se desface“ romanul, cei trei scriitori „o iau de la capăt. Reiterează tot. Traseul Timișoara-Lunca. Apoi, rând pe rând, cartea pe care au scris-o. Încă n-a apărut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
pagină. Îi auzea din camerele unde ei lucrau și îi venea să moară de rușine și invidie. Dar până la urmă a biruit. Roman optzecist, documentar și, în același timp, postmodern, Femeia în roșu are în centrul său un „drum al fantomelor“. Reprezintă acest Iter spectrorum o condiție obligatorie pentru orice romancier? Dacă n-ar fi și o infracțiune (căci toate titlurile capitolelor din roman sunt împrumutate dintr-un dicționar juridico-penal), Iter spectrorum ar presupune doar o cufundare în trecut. O vampirizare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
texte de Iustin Panța și Mircea Ivănescu, în regia lui Gavriil Pinte, cel care a montat și Un tramvai numit Popescu. Un spectacol despre cum „absența unei ființe ne spune mai multe decât ființa însăși“, o călătorie cu un autobuz fantomă, drapat în negru, pornind de la teatru, spre o fostă hală industrială, transformată în labirint al vieții poeților. „Cunosc pe cineva care seamănă cu tine. Dar pe tine nu te cunosc“, ți se spune. Mâna străină, a actorului, te duce mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
răbdare să cauți vibrația inefabilă. Nu vedeți ce frumos e peisajul, ce minunat sună flautul, cu inflexiunile sale celtice, ori chitara, cu armonii transcrise parcă din preclasici? Dar mai ales ce frumoasă e vocalista!? Și dacă o urmăresc lupii sau fantomele, tot găsește tihna și iubirea, printr-o atingere magică, În castelul situat la nordul extrem... Păreau nelipsiți din apartament doi amici, ambii holtei. Unul, iubitor de jazz, ne ironiza entuziasmul cu care primeam noutăți futile, gen Amarok sau Islands. Desigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
tiranie și mit (Curtea Veche, 2004), Schelete în dulap (Polirom, 2004), Communism, Post-Communism and Democracy: The Great Shock at the End of a Short Century (East European Monographs, 2006, în colaborare cu Ion Iliescu), Democrație și memorie (Curtea Veche, 2006), Fantoma lui Gheorghiu-Dej (Humanitas, 2008), Perfectul acrobat: Leonte Răutu, măștile răului (Humanitas, 2008, în colaborare cu Cristian Vasile) și Arheologia terorii (Curtea Veche, 2008). 1. Când și cum anume ați devenit interesat de România și Europa de Est? Întotdeauna am fost interesat de
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Dumnezeul tatălui, toate-femeile-frumoase sunt Dumnezeii fiului. „Povești de alcov scrise de fiul celui care scrisese Cuplul fidel“, recunoaște François care, pe urmele tatălui, ajunge scriitor. Unul altfel însă, angoasat, agorafob, infidel și hulpav, căruia îi e imposibil să scape de fantoma tatălui, oricât de mult s-ar îndepărta, prin propriile acțiuni, de trecut. Și reîntoarcerea premeditată - ca soluție ultimă, disperată -, veți vedea, nu pare a fi o salvare. Doar dacă salvarea n-o fi tocmai această carte și, deci, „nașterea“ unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]