7,001 matches
-
casa. Aveam un apartament cu două camere. Ce era nevoie: scaun, scaun - luam un set de scaune, sau masă, sau o carpetă, lenjerie... ce prindeam. Aveam mereu bani la mine și, când mergeam în oraș și vedeam ceva frumos, luam. Fumam. Cam trei pachete de Marlboro. Da, dar nu pot să spun că, într-adevăr, le fumam, că aveam prieteni care... Nu, fumam propriu-zis, dar aveam mulți prieteni care-mi cereau și, dacă stau bine să mă gândesc, fumam cam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
scaune, sau masă, sau o carpetă, lenjerie... ce prindeam. Aveam mereu bani la mine și, când mergeam în oraș și vedeam ceva frumos, luam. Fumam. Cam trei pachete de Marlboro. Da, dar nu pot să spun că, într-adevăr, le fumam, că aveam prieteni care... Nu, fumam propriu-zis, dar aveam mulți prieteni care-mi cereau și, dacă stau bine să mă gândesc, fumam cam un pachet jumate, restul le dădeam. Și mă distram. Îmi plăcea să merg la un film, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lenjerie... ce prindeam. Aveam mereu bani la mine și, când mergeam în oraș și vedeam ceva frumos, luam. Fumam. Cam trei pachete de Marlboro. Da, dar nu pot să spun că, într-adevăr, le fumam, că aveam prieteni care... Nu, fumam propriu-zis, dar aveam mulți prieteni care-mi cereau și, dacă stau bine să mă gândesc, fumam cam un pachet jumate, restul le dădeam. Și mă distram. Îmi plăcea să merg la un film, la un spectacol, la un muzeu. Studentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
frumos, luam. Fumam. Cam trei pachete de Marlboro. Da, dar nu pot să spun că, într-adevăr, le fumam, că aveam prieteni care... Nu, fumam propriu-zis, dar aveam mulți prieteni care-mi cereau și, dacă stau bine să mă gândesc, fumam cam un pachet jumate, restul le dădeam. Și mă distram. Îmi plăcea să merg la un film, la un spectacol, la un muzeu. Studentele veneau la bani, dar nu că plăteam amorul. (Râde șmecherește.) Eram și nebun... Adică, dacă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
căciulă pe fiecare seară câte 500 de mii, un milion, opt sute de mii. Depinde cât luam. Dar eu umblam c-o sută de mii, iar restul le duceam lor acasă. Din ăia-mi ajungea două zile. Beam câte-un suc, fumam câte-o țigară. Nu puteam să dau așa, că începea să strige. Și mă lua garda. Ați mai fost în pușcărie? Nu, asta-i prima oară. M-a luat de patru ori: de două ori să duc cu cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
era sigur că glumește. După un an, a văzut lumea că sunt atent, nu mă bat cu nimeni, nu cer la nimeni nimic - dacă cereai îți dădea, ți-o dădea țigara sau ceva, nu zicea nimic, și apoi, după ce o fumai, venea și o cerea înapoi. Practic n-aveai de unde s-o dai, pentru că dacă cereai însemna că nu o ai - atunci vreau să faci cutare lucru pentru țigarea pe care ți-am dat-o. Cereau să se spele ciorapi, chiloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
te-am lăsat afară. Ce faci? Du-te și tu pe la mine, mai vezi ce face nevastă-mea, ce face fii-mea, mai adu-mi și mie un pachet aicea, că mi-e foame și mie. Vreau și eu să fumez, să beau o cafea. Păi, ai grijă, vezi ce-i pe capul meu, nu?“. „Da, bine, lasă. Văd eu cum fac.“ Se duce acasă și se spânzură! Lui i-am declanșat acolo: ai stat afară, te duci și tu condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pentru cauza noastră, deci“. Eram așa, un pic revoluționari. Dumnezeiește Dumnezeu e Bosul. Eu îi zic Bosul. E Șeful. Noi suntem într-o piesă de teatru, noi nu suntem decât actorii Lui. El ne coordonează. Jupânul, Bosul te influențează. Am fumat un joint, un hașiș, o bucată de hașiș, și intri în legătură cu spiritele astea. Eu nu știu - de ce interzice lucrurile astea? De pildă, se știe de ele și Iisus Hristos și marii profeți au fumat așa ceva. Sau au băut ceai, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
coordonează. Jupânul, Bosul te influențează. Am fumat un joint, un hașiș, o bucată de hașiș, și intri în legătură cu spiritele astea. Eu nu știu - de ce interzice lucrurile astea? De pildă, se știe de ele și Iisus Hristos și marii profeți au fumat așa ceva. Sau au băut ceai, sau au mâncat și-au avut viziuni din astea, fiindcă ai viziuni din astea. Ceva liniștitor. În momentul ăla ne individualizăm. Bisericește Nu merg la biserică, dar am momentele când îmi iau cărticica mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de acolo îmi adun spiritele (în carnet)”. Spațiu carnavalesc al libertății anarhice, circul - o lume a l’envers, cu paiațe grotești și luptători supraponderali - oferă spectatorilor moderni sătui de emfaza teatrală o cură reconfortantă de divertisment pur: „Sîntem rugați a fuma și a scuipa pe jos. Nimic nu e interzis. Autorii dramatici vin să adune din arenă spiritele clovnilor. Toți se gîndesc să reînvieze genul grotesc: circul pe scenă. Un fel de șpriț fără vin. Și o impostură în plus. (...) Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puțin. — Te spun lui tata, amenința ea, cu ochii ei negri sclipitori când el, școlar fiind, încerca să o șteargă la joacă cu golanii de prin vecini în loc să învețe. Și când s-a urcat pentru prima oară pe acoperiș ca să fumeze, tot ea a fost cea care l-a descoperit. Amenințarea cu bătaia nu o făcea să se potolească. Nici când era copil n-a vărsat o lacrimă, indiferent ce-i făcea el. Doar refrenul „te spun lui tata“ îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Takamori, încovrigat în așternut ca un vierme de mătase în gogoașa lui, a răspuns chemării stridente a surorii cu o voce care părea să vină din fundul unei fântâni fără apă. După ce a trecut și a doua alarmă, Takamori a fumat două țigări una după alta. Tocmai o termina pe a doua, când auzi pași pe coridor. Adevăratul atac de data asta! A stins repede țigara și a întins mâna după haine. Ciudat... ea nu țipa, urca doar scările încet. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
data aceasta. Takamori dormea dus. Ora șapte. Tomoe și-a pierdut răbdarea. A urcat la etaj și și-a trezit fratele cu multă greutate. El s-a frecat la ochi și s-a întins după pachetul de țigări, intenționând să fumeze mai întâi o țigară, dar Tomoe a pus mâna pe el, l-a înșfăcat de guler (de parcă ar fi luat o pisicuță de ceafă) și a reușit să-l târască până jos. — La ce oră crezi că sosește Gaston la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Cred că ar fi bine să ne pierdem prin mulțime, prin Sanya, în noaptea asta. — Cred că ai dreptate. Mă las pe mâna ta. Endō băgă pistolul în buzunar și își aprinse o țigară. Întorcându-se spre Gaston, îl întrebă: — Fumezi, străine? Gaston clătină din cap mâhnit. La flacăra roșie a brichetei se zări, pentru o clipă, trupul mătăhălos al lui Gaston ghemuit într-un colț, ca un urs, și profilul pe jumătate îngropat în mâini. Deși cam nătăfleț, realiza totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
seamă pe cei doi. Cei de pe Ginza erau prea preocupați de propriile lor probleme ca să îi mai intereseze un specimen ciudat ca francezul. Endō a deschis ușa cafenelei. Bărbatul cel bondoc se instalase confortabil la o măsuță de lângă intrare și fuma o țigară. Broboane de sudoare îi apărură pe chelie. — Domnul Kanai? întrebă Endō, făcând o plecăciune adâncă în fața bărbatului. Sunt membru al Societății de Schimburi Culturale. După cum v-am spus la telefon, până hotărâm ce europeancă v-ar conveni, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a descotorosit ușor de el și s-a grăbit să nu întârzie la întâlnirea cu Takamori. Se întâlneau la o cafenea în Yūrakucho. Ca niciodată, el a ajuns la timp. Când a sosit ea, el stătea jos, rezemat de perete, fumând o țigară și privind un acvariu cu pești tropicali. — De ce-ai vrut să ne întâlnim în oraș? — Ei bine... Pun pariu că-i în legătură cu Gaston. Takamori își privea sora, zâmbind ușor. — Cum de-ai ghicit? — Pentru că și eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
acolo, în camera de la parter. Avea haina pe mână și țigara îi atârna între buze. Stătea în așa fel încât n-avea cum să-l vadă pe Gaston, care se uita la el prin geamul murdar al ușii. După ce se fumă țigara, azvârli mucul pe jos și-l călcă cu pantofii lui de vară de culoare crem. Gaston a rămas cu privirile fixate pe umerii semeți, ceafa subțire, fața albă și nasul drept. Endō s-a șters la gură cu batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prins făcînd ceva greșit. „Tatăl tău și cu mine am dori să discutăm ceva cu tine.“ Dan prins șterpelind mărunțișul din sertarul tatălui lui. „Tatăl tău și cu mine am dori să discutăm ceva cu voi.“ Dan și Emma prinși fumînd „iarbă“ pe acoperișul casei, pe care puteai ajunge ieșind pe fereastra dormitorului cumnatei mele. „Tatăl tău și cu mine am dori să discutăm ceva cu tine.“ Fluturarea carnetului de note pe sub nasul lui. Blestematul obiect avea mereu scris pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Iar zbuciumul nu lipsise deloc din această parte a vieții lui, avînd În vedere și situația lui socială privilegiată. Ca orice alt băiat din clasa de mijloc, locuind În zona de nord a Londrei și educat la școli bune, Dan fuma țigări la vîrsta de treisprezece ani, sau așa susține, „iarbă“ la paisprezece și comitea fapte rușinoase cu fetele de la școlile Învecinate, prin dormitoare Întunecate, la petreceri unde apăruse neinvitat. La doar șaisprezece ani, deși nu avea carnet, conducea deja Mini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
plimbe În livada de măslini, așa că-mi pun sandalele și-o pornesc În căutarea ei. — Ce faci? Lisa stă pe jos, ascunzîndu-și o mînă la spate cu un gest vinovat, În timp ce un fir de fum se risipește deasupra capului ei. — Fumezi? Întreb eu șocată. Doamne! Fumezi! Chiar fumezi! Șșș, mi-o taie ea, Întinzînd mîna să-mi arate țigara. Nu vreau să afle ceilalți. — Dar tu nu fumezi. Cel puțin, eu n-am știut că fumezi, răspund, Încă șocată. Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
așa că-mi pun sandalele și-o pornesc În căutarea ei. — Ce faci? Lisa stă pe jos, ascunzîndu-și o mînă la spate cu un gest vinovat, În timp ce un fir de fum se risipește deasupra capului ei. — Fumezi? Întreb eu șocată. Doamne! Fumezi! Chiar fumezi! Șșș, mi-o taie ea, Întinzînd mîna să-mi arate țigara. Nu vreau să afle ceilalți. — Dar tu nu fumezi. Cel puțin, eu n-am știut că fumezi, răspund, Încă șocată. Cum de reușești să-mi fii una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pun sandalele și-o pornesc În căutarea ei. — Ce faci? Lisa stă pe jos, ascunzîndu-și o mînă la spate cu un gest vinovat, În timp ce un fir de fum se risipește deasupra capului ei. — Fumezi? Întreb eu șocată. Doamne! Fumezi! Chiar fumezi! Șșș, mi-o taie ea, Întinzînd mîna să-mi arate țigara. Nu vreau să afle ceilalți. — Dar tu nu fumezi. Cel puțin, eu n-am știut că fumezi, răspund, Încă șocată. Cum de reușești să-mi fii una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un gest vinovat, În timp ce un fir de fum se risipește deasupra capului ei. — Fumezi? Întreb eu șocată. Doamne! Fumezi! Chiar fumezi! Șșș, mi-o taie ea, Întinzînd mîna să-mi arate țigara. Nu vreau să afle ceilalți. — Dar tu nu fumezi. Cel puțin, eu n-am știut că fumezi, răspund, Încă șocată. Cum de reușești să-mi fii una dintre cele mai bune prietene și În același timp să-mi ascunzi că fumezi? — Mai Întîi și mai Întîi, eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se risipește deasupra capului ei. — Fumezi? Întreb eu șocată. Doamne! Fumezi! Chiar fumezi! Șșș, mi-o taie ea, Întinzînd mîna să-mi arate țigara. Nu vreau să afle ceilalți. — Dar tu nu fumezi. Cel puțin, eu n-am știut că fumezi, răspund, Încă șocată. Cum de reușești să-mi fii una dintre cele mai bune prietene și În același timp să-mi ascunzi că fumezi? — Mai Întîi și mai Întîi, eu nu mă consider fumătoare. Lisa trage lung din țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Nu vreau să afle ceilalți. — Dar tu nu fumezi. Cel puțin, eu n-am știut că fumezi, răspund, Încă șocată. Cum de reușești să-mi fii una dintre cele mai bune prietene și În același timp să-mi ascunzi că fumezi? — Mai Întîi și mai Întîi, eu nu mă consider fumătoare. Lisa trage lung din țigară și suflă fumul, iar eu Îl risipesc cu mîna. Și mai apoi, ăsta nu e genul de subiect despre care să discuți. Ce mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]