8,881 matches
-
lui copilăros de-a fi. Și-a simțit ca justificat gestul de a-i trage una în fluierul piciorului. Bărbatul a mârâit, s-a împleticit și-a căzut în față. Când a ridicat capul, în ochii melancolici i se citea furia. Shaitan, a șoptit el. Diavolul. Irene și-a retras piciorul și a surâs cu râutate când Naji a luat-o din loc încă nesigur pe picioare. Poate că sunt un diavol, dar dă-mi voie să-ți spun ceva, Naji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
găsise un om mai potrivit pe care să-l iubească. Nu-mi pasă, i-a răspuns Jina. Gândurile nu înseamnă nimic. Aici nu. Jina a vrut să se uite cu ură la Zach, dar bărbatul și-a dat seama că furia o părăsea, că umerii începuseră să i se relaxeze. Ăsta era efectul aerului de munte. Te obliga ca, în plină luptă, să te oprești și să-ți tragi sufletul, să faci o pauză din plâns, doar ca să inhalezi profund. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
teamă c-o abandonase din nou. Femeia a deschis gura, dar a închis-o la loc fără să-l strige. Își amintise că, în Idaho, țipetele nu-ți foloseau la nimic. Zach s-a întors. Pe chip i se citea furia, dar mâinile și le ținea întinse în față, ca un om care te imploră să-i cruți viața. S-a terminat, a zis el. Ești teafără. Ești aici. Pot să vin acasă. Tremurul trupului începuse să i se domolească. Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pasărea și-a amânat plecarea. a rămas să cânte în locul lebedei cu ciocul rupt. și ea tace. est-nord te salut între două pânze goale. ești atent la rama de lemn, mult prea groasă pentru ideile tale, înainte să-ți arunci furia sau calmul în tușe adânci. te ascunzi între două linii. creezi tunelul prin care liniștea ridică întunericul la grad de resemnare. unde vei așterne buzele, te întreb. știu că urăști roșul. le voi colora în alb. poate așa se vor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
acum s-a pierdut în tumultul timpului, rămâne gravată în imensitatea infinitului albastru, păstrează neatinsă... amintirea. Acolo în drumul de dincoace în lumina slabă de candelă ce străjuiește căi neumblate atât de pustii. Acolo, unde vuietul vântului își șuieră apriga furie, printre crestele de granit ale munților, printre florile sale de colț. Acolo, printre astrele nopții un punct dintre infinit și nimic, în ungherele ascunse ale inimii. Acolo, în lumea de dincolo de realitatea existenței trăite în nisipul timpului scurs din a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
scuturându-se de praf și a îngenunchiat dragonul chinezesc. Tatăl meu care a privit în ochi zeitățile din Nara, la Delfi a stat de vorbă cu oracolul și a respirat cenușă-n Gange Nici tăria lui Aiax din Salamina, nici furia lui Agamemnon sau viclenia stăpânului Zeus nu-l pot descumpăni; Cu răsuflarea lui topește glonțul. Vă vorbesc despre mama mea care cuprinde trecutul prezentul și viitorul într-o singură bătaie de. Mama mea care este talismanul meu și-n trupul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iubit-o din cale afară, ci fiindcă avea impresia că ea îi aparține așa cum îți poate aparține un lucru fără suflet. Cum poți iubi pe cineva și totuși să-l lovești cu atâta brutalitate în văzul tuturor dând vina pe furia de moment și poate pe puțină gelozie? Eram hotărât ca atunci când îmi voi întâlni marea iubire să mă port firesc, să nu las niciodată supărarea să se strecoare între noi, să fiu doar al ei și să fac totul ca să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de sub ea țâșni o picătură de sânge care i se rostogoli peste palma tremurândă de nervi. Seamănă cu viața mea, își spuse în gând, privind la șovăiala drumului pe care și-l croia acel bob rubiniu. Inima îi bătea repezit. Furia se combina cu puțină gelozie, iar acea stare confuză creată în sufletul ei nu-i dădea pace. Bătea din picior căutând parcă un ritm anume care nu i se potrivea cu melodia din minte. Gelozia se naște din iubire și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care o începusem, pe de altă parte eram îngrijorat fiindcă mă aflam departe de casă, într-un loc necunoscut, fără un acoperiș deasupra capului, fără cimitirul Eternitatea care-mi fusese de atâtea ori scăparea, când trebuia să mă ascund de furia nebună a tatălui meu. Simțeam noroiul cum mi se încleie pe încălțări, făcându mi drumul tot mai anevoios, alunecam deseori și cu greu rămâneam pe picioare. Cărarea devenea tot mai abruptă și eu gâfâiam de oboseală privind cu capul ridicat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o secție nou-formată... unită din mai multe ... Dar nu aflați nimic dacă mergeți acolo. N-am stat nici noi cu mîinile-n sîn... Am mai auzit eu melodia asta! Da, mi-o mai cîntase și fratele clientei mele. M-a cuprins furia. — Ei, hai! Dacă tot ai Început, de ce n-ai curajul să mărturisești cinstit? Ce vreți să spuneți ? — Știi foarte bine. Am deschis radioul, privindu-l pe individ cu coada ochiului. Înțepenise de parcă-l lipise cineva de scaun. O voce ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din mai multe unghiuri, În funcție de punctul de vedere... — Ei, interesant, Într-adevăr. — Să știi că nu inventez chiar totul. Eram furios ba pe mine, ba pe ea, pentru că-mi pierdeam Încet cumpătul. Ceva Însă mă reținea să nu-mi exprim furia În cuvinte, dar prăpastia ce mă despărțea de acel ceva era prea mare. — Este de necontestat faptul că fratele dumitale Îmi urmărea orice mișcare. Indiferent ce explicație ai găsi, pe el Îl interesa pur și simplu stilul meu de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să nu fie, la rîndul lor, trișați. Dar, tot psihologic discutînd, e normal să vrem și noi să știm În ce măsură Îi amăgesc pe ceilalți. Soțul și fratele s-au Înțeles foarte bine. Da, bineînțeles. PÎnă Într-atît, Încît au turbat de furie din cauza unui pistol-jucărie. Am ajuns la ultima pagină... un carton maroniu-roșcat pe care nu era nici o fotografie. Am Închis Încet albumul și mi-au apărut iar În minte cuvintele: „Semnificația amintirilor”. — Fratele meu știa și că sînt Însărcinată... Dacă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la coadă. Arunca securiștilor din jur câte o vorbă: „Fir-ar ei ai dracului de viermi! Nu se mai satură!”. Aceasta se traducea în principal în două strategii: a) cozile erau mutate în spatele blocurilor, să nu mai producă crize de furie primei tovarășe a țării; b) în zona centrală nu se mai făcea aprovizionare. Oamenii erau arondați la periferie. Își luau, care va să zică, „drepturile” din afara traseului prezidențial. Uneori le spuneam copiilor la ore: - Nu este o mare problemă că dispar tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Din cer a căzut rouă multă, iar spre dimineață a început să adie un vânt cald. Iuda iubea nespus diminețile calde ale Ierusalimului, dar aceasta era pentru el ultima. Știa că e slab și că într-o zi, plin de furie sau de orgoliu, fiind în Templu sau în vreo tavernă din port, poate beat, poate sedus de vreo femeie, va dezvălui totul. Atunci tot sacrificiul s-ar fi dovedit zadarnic, iar Adevărul în care și el credea - o vorbă goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
M-am surprins pupându-i ecranul. Cum mă surprind făcând bezele laptop-ului sau mângâind cu mausul cățelușul care se mișcă pe ecran. Fiindcă mi-e dor până și de cele două potăi de acasă. 30 octombrie Încep să înțeleg furiile lui Dan și ale Mariei, precum și îngrijorarea celorlalți. Azi am avut o simplă curiozitate de butonare pe minitelevizorul meu cu antenă de cameră. Prinde trei posturi mari și late, pentru masele populare de la orașe, orășele și cities: un post, Canalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
distincte... Importante sunt: educația, sinceritatea, buna credință, corectitudinea, restul vorbe.” Conversația de mai sus, din dimineața zilei de 29 decembrie 1946, n-a mai avut loc, dar ar fi putut să aibă dacă n-ar fi bătut crivățul cu o furie mai mare decât în ziua precedentă, dacă ceasurile acelei dimineți nu s-ar fi amestecat haotice, dacă afișul de pe gardul de peste drum..., dacă nu ne-am fi aflat în ultimele trei zile ale anului când nici un proces nu figura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Adevărul - mai toți au pierdut speranța -, își va arăta fața, - lucrurile nu se pot termina așa. Ar fi oribil, dar mai ales fără sens; nu se poate. El zâmbea mai departe, în după-amiaza zilei următoare fu îngropat, vântul bătea cu furie, tăios, uscat. Pe crucea de piatră, înălțată de mult, era scris numele și anul nașterii „1884” cel al morții va fi încrustat peste trei zile prin îngrijirea doamnei Pavel și a Margăi Popescu. De la cimitir venirăm cu toți acasă însoțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Nehru, care a luat cuvântul. Nu aveam textul, nu exista traducere nici măcar în engleză și cred și acum că Nehru vorbea liber. De la un moment, Nehru a început să ridice tonul, să strige unele fraze, iar audiența, să reacționeze cu furie, să amenințe cu pumnii și să strige ceva. Mi-am întors capul spre celălalt capăt al incintei, tocmai când două persoane ieșeau din bancă și se îndreptau spre ieșire. Nu avea cine să ne spună ce se întâmpla. Singurul cunoscător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mea scumpă, vacanțele mele scumpe, schiurile mele scumpe, eu, eu, eu, EUUU... Chiar atunci un sendviș - se deplasa foarte repede, dar cred că era un mini-burger - l-a izbit în cap și, când s-a întors, cu ochii congestionați de furie, să se uite după vinovat, am șters-o. M-am hotărât să plec. De ce venisem de fapt? Ei bine, de ce se duce cineva la o petrecere dată de o persoană necunoscută? Ca să cunoască bărbați, desigur. Și, oricât de ciudat ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dramatic cât timp aveam cele două degete cu unghiile paradite. Durerea a fost așa de intensă încât mi s-a făcut greață și pe moment mi-a distras atenția de la valul neașteptat de emoție care mă învăluia. Un fel de furie sau de tristețe că nu am fost în stare să îl apăr pe Aidan, dar a fost o senzație fulgurantă ce a dispărut până să apuc s-o definesc. În dormitor, în jumătatea de pat a lui Aidan, stătea cuibărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
avea nimic de-a face cu faptul că Rachel nu-l lăsase să fumeze. Joey era întotdeauna așa. Starea lui obișnuită era una de nemulțumire împotriva lumii întregi. O mulțime de oameni, după ce îl întâlneau prima dată, spuneau, cu neașteptată furie: — Care naiba e problema cu tipul ăla, Joey? Putea să fie dezagreabil în mod intenționat și gratuit. De pildă, când cineva își schimba tunsoarea radical și toată lumea era în extaz, Joey ar fi spus mai probabil: Dă-i în judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ușă undeva în apartament și întrebând: —Mamă, putem să ieșim? Am ieșit din transă și am plecat de acolo cât am putut de repede. Eram atât de furioasă încât, la coborâre, am dat cu picioarele în peretele liftului. Spumegam de furie față de Morna și față de mine însămi pentru că fusesem atât de proastă și față de Aidan pentru că murise și mă pusese în situația asta. Ieșind în stradă, n-am avut răbdare să mă opresc îndeajuns cât să chem un taxi și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și față de Aidan pentru că murise și mă pusese în situația asta. Ieșind în stradă, n-am avut răbdare să mă opresc îndeajuns cât să chem un taxi și am mers pe jos tot drumul până la Central Park, ațâțată de o furie oarbă, amară, intrând în alți pietoni (cel puțin în cei scunzi) fără a-mi cere scuze și, în general, făcând New Yorkul de rușine. Cred că plângeam pentru că, la intersecția de la Times Square, o fetiță m-a arătat cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Garv a revenit. —E bine. Scuze că te-am trezit. —Nu-i nimic. Simțindu-mă puțin stupid, am închis. Cam atât cu Leisl. De îndată ce am închis, m-a cuprins o deznădejde cumplită: simțeam nevoia să vorbesc cu Aidan. Tastând cu furie, am căutat-o pe Neris Hemming pe internet. Avea propria pagină, pe care se aflau literalmente sute de mărturii pline de recunoștință. Erau de asemenea detalii despre cele trei cărți ale ei - nu știam că a scris vreuna, aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că făcea prea multe fotografii. Aveam impresia că ținea morțiș să fotografieze fiecare afurisită de frunză din acel stat și, de fiecare dată când apăsa pe buton și se auzea acel bâzâit, în mod bizar, mi se strepezeau dinții de furie. Dar, în ceea ce privește neînțelegerile, nu era un lucru foarte serios și chiar și cea mai gravă ceartă pe care am avut-o vreodată fusese stârnită de ceva de-a dreptul stupid: discutaserăm despre stațiuni de vacanță și eu am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]