16,377 matches
-
-o tot așa, în timp ce judecătorul și colonelul râdeau ceva mai încolo. Îi puteam auzi. Iar țipetele puștiului erau ca niște cârlige care mi se înfigeau în inimă. Pe Mierck și Matziev mi-i închipui în picioare, cu nasul lipit de geamuri, la căldură, cu un pahar de lichior în mână, cu burta gata să plesnească de atâta mâncare și cu privirile ațintite spre puștiul gol, care se încovoia în gerul acela cumplit, vorbind despre vânătoarea de iepuri sălbatici, despre astronomie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fel. Erau camere goale. Vreau să spun că fuseseră dintotdeauna goale, că le simțeai abandonate, fără amintiri, fără trecut, fără ecou. Aveau tristețea obiectelor care nu au folosit niciodată la nimic. Le lipsise puțină agitație, zgârieturi, un suflu omenesc lângă geamurile lor, greutatea unui corp greu și obosit în paturile cu baldachin, jocuri de copii pe covoare, lovituri în uși, lacrimi pierdute prin parchetul lor. La capătul unui culoar se afla camera lui Destinat, la o anumită distanță de celelalte, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește geamul de la ușa de la intrare - sticla sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o durere, te înfioară. Tara își ascute urechile, e gata să sară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
oprit pe strada Avrig, ca să discutăm. I-am spus că nici nu știe ce pierde, că nu-i cer nimic, vreau doar să-l văd din când în când, mă machiasem invizibil, pletele mi se zbăteau artistic, erau deschise ambele geamuri la portiere, țineam capul înclinat puțin, ca o icoană, știam că tinerețea iese biruitoare și nu mă grăbeam, am patetizat puțin, ploua, era cam frig, dar eu îmi scosesem haina de piele cu ținte, acuma nu mai eram în hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ea să cumpere una-alta, o întrebam cum să fac o ciorbă, ea m-a învățat să fac supa de ceapă cu care am rupt gura târgului, rafinată mâncare, mănâncă toți ca sparții. Învățam să fac lucruri mici, obișnuite, ștergeam geamurile, spre exemplu, nu?, ce-i aia?, o nimica toată, dar eu, prima dată când am șters geamurile, am spart sticla și m-am tăiat pe lung la brațul stâng, de la încheietura palmei până la cot, m-a dus soțul meu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fac supa de ceapă cu care am rupt gura târgului, rafinată mâncare, mănâncă toți ca sparții. Învățam să fac lucruri mici, obișnuite, ștergeam geamurile, spre exemplu, nu?, ce-i aia?, o nimica toată, dar eu, prima dată când am șters geamurile, am spart sticla și m-am tăiat pe lung la brațul stâng, de la încheietura palmei până la cot, m-a dus soțul meu la doctor și m-a cusut ăla, seara aveam spectacol și am rotit o fundă albastră peste rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Tina la braț, își târâia un picior, dreptul, cu ăla mă bătea la cap de mult, mă doare piciorul!, îl pierd pe dreptul întâi, și uite c-a avut dreptate, dreptul a cedat primul, asistentele de la reumatologie erau toate pe geamuri când am ajuns acolo, le spusese Tică al meu că vin, vine Maestrul, și toate muierile erau la ferestre, aaa!!!, e cu nevasta, mamăăă, ce tânără e!!!, o fetiță!!!, auzeam glasuri încălzite, de fapt, de scena pe care joc, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
neadaptat, care se strecura iute pe coridoare, zeflemisit de colegii săi Înverșunați, nebuni de prea mult bun-simț. Capitolul 2 GARGUIE ȘI TURLE La Început Amory n-a observat decât bogata lumină solară ce luneca peste lungile peluze verzi, dansând pe geamurile vitraliilor și unduind În jurul turnulețelor și fleșelor și al zidurilor crenelate. Încetul cu Încetul, a realizat că pășește pe University Place, conștient de valiza din mână și amplificându-și noua tendință de a privi drept Înainte ori de câte ori se Încrucișa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ei. Era o „exaltată“, nu? Ei bine, vor vedea ei. De la fereastră, Isabelle urmărea cum cade zăpada În dimineața Înghețată. Era cu mult mai frig aici decât În Baltimore; uitase de asta. Sticla ușii laterale avea flori de gheață, iar geamurile erau Încrețite cu zăpadă la colțuri. Mintea ei se juca Întruna cu același subiect. Se Îmbrăca și el ca băiatul de colo, care Înainta agale pe strada comercială aglomerată, În mocasini și costum de carnaval? Cât de western! Desigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de mult Îi păsa, În ce măsură nefericirea lui bruscă nu era decât orgoliu rănit și dacă era, În ultimă instanță, temperamental nepotrivit pentru dragoste. S-a trezit bucuros, inundat de un flux al conștiinței. Briza matinală umfla perdelele de creton de la geamuri și s-a mirat leneș că nu se află În camera sa de la Princeton, cu fotografia de la fotbal pe birou și afișul de la Triangle Club pe peretele din față. Pe urmă pendula veche din hol a bătut ora opt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Pentru mine ar fi o plictiseală mortală, există atâtea altele de făcut la New York În timpul semestrului. Oricum, presupun că habar n-au ce pierd. Atitudinea domnului McDowell degaja o asemenea impresie de cumetrie, Încât Amory aproape că-l Îmbrâncise prin geamul deschis când rostise cuvintele respective. În februarie, maică-sa are să se mire că n-a intrat În nici un club și-i va mări alocația... Un neghiob lipsit de glagore. Prin fumul dens și aerul de seriozitate solemnă care umpleau camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
luat-o de-a curmezișul peste câteva sute de pogoane, oprind mașina În dreptul unui bloc de apartamente Înalt, din piatră albă... Nu va uita niciodată strada aceea... Era un bulevard larg, mărginit pe ambele părți de clădiri albe identice, cu geamuri Întunecate. Blocurile se Întindeau cât vedeai cu ochii, scăldate În lumina vie a lunii, care le făcea să pară palide precum calciul. Amory Își imagina că În fiecare exista un ascensor, un groom de culoare și un tablou cu chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de greață și a schimbat vagonul, Încercând să se concentreze asupra unui articol dintr-o revistă populară. S-a surprins recitind iar și iar aceleași paragrafe, așa că a renunțat și, Înclinându-și trupul, și-a lipit ostenit fruntea Înfierbântată de geamul umed. Vagonul - unul de fumători - era supraîncălzit și trăsnea de duhorile populației străine a statului. A deschis fereastra, dar l-a cuprins dârdâiala când l-a Învăluit un nor de ceață. Cele două ceasuri de călătorie i s-au părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gura căscată, cu ochii ficși. — Îndură-te, Doamne! a țipat Amory. — O, sfinte Dumnezeule!, a strigat și Tom. Uită-te În spate! Iute ca fulgerul, Amory s-a răsucit pe călcâie. N-a văzut nimic altceva decât sticla neagră a geamului. — A dispărut, s-a auzit vocea lui Tom după Încă o secundă de tăcere terorizată. Ceva se uita la tine. Tremurând violent, Amory a căzut Înapoi În fotoliu. — Trebuie să-ți povestesc, a zis. Am avut o pățanie teribilă. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe ai lui, Îl vor Îmbăta mai strașnic decât vinul. Până și visurile sale erau acum viori Îndepărtate, plutind ca sunetele estivale În văzduhul văratec. Camera era cufundată În Întuneric, cu excepția lucirii palide a țigării lui Tom, care ședea lângă geamul deschis. Închizând ușa după el, Amory a rămas o clipă cu spatele sprijinit de ea. — Hello, Benvenuto Blaine. Cum a mers azi publicitatea? Amory s-a trântit pe canapea. — Ca de obicei, am detestat-o. Viziunea fugară a agenției a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
apoi fata a dispărut treptat pe drum la vale, ca un strigoi fumuriu, câmpiile au Început să emită o melodie gravă, care i-a umplut drumul până acasă. Fluturii de noapte văratici au intrat și au ieșit toată noaptea pe geamul lui Amory. Toată noaptea, acorduri lungi și cuprinzătoare au cutreierat, ca Într-o reverie mistică, holdele argintate - iar el a stat treaz, În bezna limpede. SEPTEMBRIE Amory și-a ales un fir de iarbă și a Început să-l ronțăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca plată pentru tinerețea pierdută - calomel amar sub glazura dulce, subțire, a exaltării amoroase. În camera de hotel s-a dezbrăcat și, Învelindu-se În pături, ca să se protejeze de aerul Înghețat de octombrie, a moțăit Într-un fotoliu, În dreptul geamului deschis. I-a venit În minte o poezie citită cu luni În urmă: „Robustă inimă bătrână, mult ai trudit pentru mine, care Îmi risipesc toți anii navigând pe mare...“ Și totuși el nu avea sentimentul risipirii, nu trăia speranța prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca amărâții ăștia care se învârt cu tramvaiul toată ziua. Pe vremuri o lua și pe Contesa s-o plimbe cu tramvaiul, o băga în geanta cu care căra cimentul, de-i ieșeau numai ochii afara, și se uita pe geam, și-i plăcea și ei. Ciudată coincidență, asta cu Contesa lui și Contesa din camera aia. O fi murit blondu ăla? Domnul Popa a citit ziarele, dar nu era nici o crimă, numai gripa aviară și câteva cutremure pe nu-știu-unde, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
făcut cu pantofii buni?! - N-am făcut nimic, m-am ars. Mai avem Bioxiteracor? - Avem, da-i expirat. Stai să-ți aduc o foaie de varză. Sprintenă, doamna Popa se sui pe scaun în cămară să ia o varză. Pe geamul cămării de la parter i se păru că vede coama roșcată a doamnei doctor, dar doamna doctor știa că-l așteaptă pe bărba-su, o sfătuise chiar să-i facă trei cruci micuțe pe spate cu mâna, să-l lege. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
șampanie. Dacă o agită bine, poate se varsă mai mult de jumătate. Dar nu pe jos, că iar își aduce aminte nebuna de gresia pe care o vrea și de parchet și celelalte. Domnul Popa se îndreaptă cu sticla spre geamul bucătărioarei lor de la parter și îl deschide, în timp ce doamna Popa merge să scoată din vitrină paharele de cristal. - Cu-cu! Blițul îl orbi pe domnul Popa, dopul sări, șampania se scurse fix până la jumătate, iar heruvimul roșcat căzu secerat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cât ai zice pește, te nenorocește pe viață. Și unde sunt halterele? Cât de departe putea să le-arunce? O fi venit c-un complice și ăla a fugit cu ele. Mariana se simțea din nou urmărită. Trase perdeluțele de la geam, astupă gaura cheii și încuie ușa pe dinăuntru. Mișu se descurcă, că e bărbat! Sau le-o fi aruncat Mișu? Era mai puternic decât nea Ovidiu. Sigur, Mișu le aruncase! Mai bine să-l liniștească pe băiatul ăsta, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
zică cineva mami... Mă rog, peste nouă luni și un an. Fetiță sau băiat? întinse ea doi pumni plini de pete maronii, în care ascunsese niște cristale magice de la doamna doctor. Domnul Popa uitase de amenințarea domnului doctor. Năvăli la geam după o gură de aer curat și de luciditate. - Floricăăă! Băiatul de la chioșcul de vizavi (avea patruzeci și cinci de ani, dar față de domnul Popa, care ținea un MaxiBar, era doar un băiat) se miră să-și vadă clientul acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o să fie gravidă și să-i aducă la iarnă căpșuni și măsline și halva! - Hai noroc, dom’ Popa, și să-ți trăiască! - Cine? - Băiatul, cum, să fie băiat! Domnul Popa își acoperi cu halatul partea care nu se vedea sub geam. Vorbele lui Florică sunaseră ca un blestem. Casandra ar fi dat orice pentru ura cu care domnul Popa îi închise fereastra-n nas lui Florică. * Contesa pășea desculță într-o grădină alb-negru. Mii de heruvimi de bronz o urmau ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
patronului, domnul Popa. Eu zic să prelevați amprentele de pe această casă de bani, ne lipsesc trei mii... trei mii nouă sute nouăzeci și nouă de euro! * În fața McDonald’s-ului, o mulțime de oameni priveau cu gura căscată motocicleta intrată în geam printre două tarabe cu mărțișoare. Pe jos zăcea un tânăr blond cu o perucă brunetă care-i alunecase într-o parte și cu o lentilă spartă la ochelarii de soare fumurii - părea inconștient. Coliziunea nu fusese gravă, dar se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o lentilă spartă la ochelarii de soare fumurii - părea inconștient. Coliziunea nu fusese gravă, dar se pare că, blocul fiind destul de vechi, se zguduiseră pereții și îi căzuse în cap un borcan mare de murături pus la răcit pe un geam de la etajul doi. În spate, încă pe motocicletă, un domn gras cu chelie, îmbrăcat în haine de nuntă, sforăia regulat. Oamenii șovăiau - să-i miște de-acolo? Poate aveau hemoragie internă. Grasul mirosea a băutură. După câteva judecăți privind alcoolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]