4,666 matches
-
imediat după ce și-a fixat conceptual tematica și modul de realizare cromatic al lucrărilor - chiar dacă a avut inegalități și contradicții de execuție de care nu a scăpat niciodată. În acești ani, Băncilă a continuat să îndeplinească funcția de profesor de gimnaziu, funcție care-i consuma o parte importantă din timpul pe care și l-ar fi dorit alocat picturii. Artistul era nemulțumit de lâncezeala caracteristică unui oraș de provincie cum era Iașiul. Viața artistică era lipsită de însuflețire chiar dacă existau și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
articol negativ în care autorul a considerat că „"Băncilă este un artist mediocru, lipsit de tehnică, iar subiectele tablourilor sale nu aduc nimic nou"”. Paul Bujor a reacționat și în aceeași revistă a publicat opinia cum că „"... umilul profesor de gimnaziu Octav Băncilă va fi cineva în țara noastră. Țara noastră se va mândri cu el, cum se mândrește cu un Grigorescu, cu un Luchian și cu câțiva din pictorii ei de valoare. Și de ce? Pentru că pictorul Băncilă e un suflet
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
1840, Curtius s-a întors la Berlin iar în decembrie 1841 și-a trecut examenul de licență la Universitatea din Halle cu profesorul Moritz Hermann Meier, prezentând disertația "Commentatio de portubus Athenarum". După o perioadă de probă ca profesor de gimnaziu, Curtius și-a trecut examenul de docență (Habilitation) cu lucrarea "Anecdota Delphica" despre diferite inscripții din Delphi, lucrare pe care o începuse cu profesorul Karl Otfried Müller în timpul călătoriei în Pelononez. În toamna anului 1844, Curtius a fost avansat la
Ernst Curtius () [Corola-website/Science/307732_a_309061]
-
unui curent panlatin, în contrapondere cu cel pangerman și panslav, concurente pentru dominația Europei. Se întoarce la Iași la începutul anului 1858 unde este numit asesor la secția a doua a tribunalului, profesor de istorie, limbă română și latină la Gimnaziul central, apoi profesor de istorie și literatură clasică și română la Facultatea de filosofie. În același an, 1858, redactează împreună cu Iancu Codrescu ziarul unionist "Zimbrul și Vulturul", iar în anul 1859 colaborează cu revista "Steaua Dunării" coordonată de Mihail Kogălniceanu
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
lucru care duce la modernizare acesteia, dar și la sporirea numărului locuitorilor români. Importantele mișcări revoluționare de la 1848 cuprind și Clujul. Deși un important centru revoluționar, avea un statut contradictoriu, datorită nobilimii. Doctrina a cuprins tineretul de la facultăți, academii și gimnazii, care s-au ocupat de popularizarea acesteia. Orașul va adăposti tratativele dintre Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac, pentru unirea revoluției române cu cea maghiară. Înfrângerea revoluției ungare, a dus la instaurarea regimului absolutist. Capitala a fost mutată la Sibiu, pentru
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
care a precedat cu câțiva ani Organizația Sionistă s-a intensificat mișcarea de emigrație evreiască spre Palestina . Yaffa, pentru evrei Yaffo, a devenit centrul acestei mișcări de colonizare ,în localitate luând ființă numeroase instituții evreiești ca oficiul mișcării Hovevey Tzion , Gimnaziul ebraic "Herzliya" (1905) și alte școli, seminarul de învățătoare E. Lewinsky , spitalul "Shaar Tzion" al organizației Bney Brit (1890) etc. În iulie 1882 au debarcat la Yaffa primii imigranți din organizația pre-sionistă "BILU" din răsăritul Europei - a început așa numita
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Tel Avivului multe din aceste magazine au aparținut unor evrei. Într-una din clădiri se afla Oficiul palestinian al Agenției Evreiești - focarul activității sioniste din Palestina în timpul dominației otomane. De asemenea pe această stradă s-a aflat primul sediu al Gimnaziului ebraic . Mai multe case din această stradă servesc Institutul Avni, una din cele mai importante școli superioare de arte plastice. În apropiere se afla fosta gară Yaffa , aflată în prezent în renovare și care este destinată a deveni centrul unui
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
N. Bălcescu, Județul Bacău - d. 12 iulie 1986), medic și preot. Școala elementară a urmat-o în localitatea natală, între anii 1938-1944, după care s-a înscris, pentru a deveni preot, la Seminarul franciscan din Hălăucești, unde a urmat cursurile gimnaziului între anii 1945-1948. În anul 1948, autoritățile comuniste au închis toate seminariile catolice și a fost nevoit să se întoarcă acasă. În același an s-a înscris la Liceul de Băieți din Bacău pe care l-a absolvit în anul
Martin Benedict () [Corola-website/Science/306789_a_308118]
-
face la Școala Confesională din satul natal, apoi la Școala Grănicerească din satul vecin (la cca 3 km distanță de Vad), Ohaba, (azi în comuna Șinca, din județul Brașov), încheind studiile primare în anul 1870. Studiile gimnaziale le face la Gimnaziul Românesc din Brașov (1870 - 1877), unde l-a avut coleg, între alții, pe Andrei Bârseanu, care îi va deveni bun prieten și colaborator în tot cursul vieții, iar apoi, începând din primăvara anului 1877, la Gimnaziul din Blaj. În toamna
Augustin Bunea () [Corola-website/Science/306800_a_308129]
-
gimnaziale le face la Gimnaziul Românesc din Brașov (1870 - 1877), unde l-a avut coleg, între alții, pe Andrei Bârseanu, care îi va deveni bun prieten și colaborator în tot cursul vieții, iar apoi, începând din primăvara anului 1877, la Gimnaziul din Blaj. În toamna aceluiași an (1877), este trimis de către Mitropolitul blăjean Ioan Vancea, la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda fide” din Roma (1877 - 1882), unde a obținut doctoratul în teologie și în filosofie (1882). Încă înainte de terminarea studiilor superioare
Augustin Bunea () [Corola-website/Science/306800_a_308129]
-
ulterior a preluat numele de familie Dávid. s-a născut la Cluj în jurul anului 1520, tatăl său fiind un meșter sas, mama lui o unguroaică din Cluj. După terminarea studiilor la Wittenberg în anul 1551, a fost mai întâi rectorul gimnaziului catolic din Bistrița. După convertirea sa la credința lutherană a activat în 1554 ca pastor evanghelic la Petriș. Un an mai târziu s-a mutat la Cluj ca rector evanghelic și a devenit superintendentul lutheranilor din oraș. În 1564, după
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
de a nu fi suspectat la rândul său de simpatizare cu noile idei ale lui David, Blandrata (el însuși unitarian) l-a denunțat pe David pentru erezie, păstrând astfel privilegiile pentru unitarienii moderați. Sub influența lui Johannes Sommer, rector la gimnaziul din Cluj, David (aproximativ în 1572) a abandonat cariera teologică, ceea ce nu a oprit procesul împotriva sa. Judecat și condamnat, David a murit în închisoarea cetății de la Deva în 1579. Pe ruinele locului în care a fost închis la Deva
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
mitropolitul românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria între 1899-1916. S-a născut în familia lui Bucur Mețianu, învățător și cântăreț bisericesc, și a Mariei, fiica protopopului Bartolomeu Baiu din Zărnești. A urmat școala primară în satul natal, a urmat cursurile Gimnaziului săsesc din Brașov și la cel maghiar din Cluj. Începând cu anul 1847 urmează cursurile Institutului Teologic din Sibiu pe care le-a absolvit în anul 1850, după care a lucrat în administrația de stat, notar la Bran, în anul
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
exemplul "Societății de lectură din Semlac" sau a celor din Hasiaș sau Buteni, înființate încă din 1880 au fost înființate societăți de lectură și în alte localități. Tot în anul 1882, sinodul eparhial a luat în dezbatere problema înființării unui gimnaziu. La 24 aprilie 1885, Mețianu s-a adresat ministrului A. Trefort solicitând aprobare pentru deschiderea gimnaziului. Cererea, însă, nu a intrat în sfera preocupărilor ministrului, deși episcopia deținea fondurile necesare, iar referentul școlar George Popa întocmise un plan de învățământ
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
1880 au fost înființate societăți de lectură și în alte localități. Tot în anul 1882, sinodul eparhial a luat în dezbatere problema înființării unui gimnaziu. La 24 aprilie 1885, Mețianu s-a adresat ministrului A. Trefort solicitând aprobare pentru deschiderea gimnaziului. Cererea, însă, nu a intrat în sfera preocupărilor ministrului, deși episcopia deținea fondurile necesare, iar referentul școlar George Popa întocmise un plan de învățământ. În același an, 1882, s-a intervenit pe lângă baroneasa Ifigenia Sina din Viena pentru a dona
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
îi oferea perspective pentru viitor. Ocazional, Hamasaki pleca din Fukuoka în Tokyo pentru scurte perioade de timp în care îndeplinea diverse slujbe de modeling. Pe parcursul acestora obișnuia să își facă mulți prieteni printre persoanele cu care se întâlnea. La sfarsitul gimnaziului și-a propus să urmeze cursurile unui liceu din Tokyo. A sustinut împreună cu prietenii săi examenul de admitere la Horikishi Gakuen (școală de arte și divertisment) și a fost singura care a picat - o surpriză atât pentru ea cât și
Ayumi Hamasaki () [Corola-website/Science/306942_a_308271]
-
în mână o pană. Pe spatele lui Asachi se află o hlamidă care conferă sculpturii o calmă măreție. Pe soclul statuii există două altoreliefuri de bronz: cel din stânga îl reprezintă pe Gh. Asachi înmânând coroane de flori elevilor premianți de la Gimnaziul "Vasile Lupu", iar în cel din dreapta, Gh. Asachi este reprezentat ca arhitect prezentând domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza, planul de construcție a Academiei Mihăilene.
Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași () [Corola-website/Science/307920_a_309249]
-
s-au plasat în fruntea elitelor românești și pe promoțiile contemporane care au dus deja faima școlii lor în cele mai prestigioase instituții de învățământ din țară și străinătate. Istoria liceului începe la 23 ianuarie 1828, când Gheorghe Asachi înființează „Gimnaziul Vasilian“, prin completarea școlii primare de la Mănăstirea Trei Ierarhi cu clase gimnaziale, având ca limbă de predare româna. În ziarele vremii se scrie despre aceasta școală nou formată că reprezintă „garanția perpetuării și îmbunătățirii nivelului cultural al tinerilor vremii ce
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
primare de la Mănăstirea Trei Ierarhi cu clase gimnaziale, având ca limbă de predare româna. În ziarele vremii se scrie despre aceasta școală nou formată că reprezintă „garanția perpetuării și îmbunătățirii nivelului cultural al tinerilor vremii ce va să vină“. Din „Gimnaziul Vasilian“ se dezvoltă „Academia Mihăileană“, la 20 martie 1834, prima instituție de învățământ superior din țară la acea vreme. Un rol important în înființarea acesteia îl au : Mihail Sturdza, domnitorul Moldovei (1834-1849), Gheorghe Asachi și Veniamin Costache, Mitropolitul Moldovei. La
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
Sălaj (interbelic) , în prezent în [[județul Satu Mare]] - m. [[25 iunie]] [[2015]], [[Cluj-Napoca]]) a fost un istoric român. S-a născut ca fiu al lui Ioan și al Mariei Chindriș (n. Bârsan), agricultori. Clasele primare le-a urmat în localitatea natală. Gimnaziul și studiile liceale la Liceul Mixt nr. 1 [[Carei]], între 1949-1955, iar apoi Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, 1957 - 1962. Între 1962-1985 redactor cultural la studioul [[Radio Cluj]], șef de secție, realizator al celor mai prestigioase cicluri de
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
(n. 25 august 1889, com. Ciorăști, jud. Râmnicu Sărat - d. 6 martie 1977, Brașov) a fost un general român. A fost singurul copil al familiei de plugari Gheorghe și Ioana Dumitrache. Tânărul Ion Dumitrache a urmat cursurile gimnaziului din Râmnicu-Sărat și ale liceului „Alexandru Ioan Cuza” din Focșani. În anul 1909 a fost admis la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie din București, pe care a absolvit-o, la data de 15 iunie 1911, cu rezultate bune, fiind
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
fiind fiul cel mare al ofițerului rus de artilerie Alexandru Koslinski (viitor general român), rămas în Muntenia la cererea domnitorului Barbu Știrbei, ca să ajute la organizarea artileriei călărețe din acel principat și al Anastasiei Argyropol, fiica logofătului dreptății. După absolvirea Gimnaziului român din Brașov și al Liceului "Sf.Sava" din București (1870), Emanoil Koslinski s-a înrolat voluntar în Flotila Română (1872), fiind al treilea român - după Nicolae Dimitrescu-Maican (1863) și Ioan Murgescu (1865), care a fost trimis prin concurs pentru
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
(n. 1922, Făgețel, Argeș - d. 1980, București) a fost un amiral român, care a fost comandant al Forțelor Navale Române în perioadele 1952-1954 și 1959-1961. S-a născut la 5 aprilie 1922 în localitatea Făgețel(u), județul Argeș. Studii: Gimnaziul Comercial Constanța (1940), cursul de locțiitori E.C.P. la Pitești (iul. - sept. 1945), cursul academic superior de perfecționare comandanți și șefi de state majore de mari unități de pe lângă Academia Militară Generală (ian. - iul. 1953) Grade militare: soldat (apr. 1943), caporal (1943
Florea Diaconu () [Corola-website/Science/307472_a_308801]
-
preot Andrei din Udeștii Sucevei, cel care, în anul 1777, a refuzat să depună jurământul față de noua stăpânire austriacă. Unchiul său era Dori Popovici (1873-1950), viitor ministru pentru problemele Bucovinei în guvernele conduse de generalul Alexandru Averescu. A studiat la Gimnaziul superior din orașul Suceava (1903-1911), apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universității Cernăuți, pe care a absolvit-o abia la sfârșitul primului război mondial. A fost președinte al Societății Academice "Junimea". În anul 1908, în timpul liceului, a
Traian Popovici () [Corola-website/Science/302989_a_304318]
-
comercializarea lemnului. Copilul a învățat la o școală evreiască, apoi a început studiile secundare la Liceul public real (viitorul liceu Eötvös József). Din pricina atmosferei ostile în această instituție școlară, dupa ce a luat lecții private, în 1876-1878 a învățat la gimnaziul de elită, tolerant, al Bisericii Luterane din Pesta, unde aproape jumătate din elevi erau evrei. Din anul 1878 Herzl a plecat la studii de drept la Universitatea din Viena, fiind până în anul 1883 și membru al corporației studențești Albia. În cadrul
Theodor Herzl () [Corola-website/Science/303123_a_304452]