3,793 matches
-
creatura nu va putea niciodată să-și depășească limitele propriei existențe, spre a o vedea obiectiv "din afară". Aceasta este, de altfel, drama pe care filosofia existențialistă a asociat-o vieții umane: Drama omului, ne spune Albert Camus, este veșnica goană după absolut"; sau, în termenii lui J.P. Sartre: Omul este condamnat la libertate". Adevărat este acest lucru dacă luăm în seamă odată cu Sfîntul Grigorie de Nissa că: "Păcatul înseamnă în același timp și afirmarea și pierderea libertății" [Galeriu, 1991:87
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tuturor viciilor manifeste ale omului căzut în păcat. Și să nu uităm că există tot atîția demoni cîte patimi sînt. Trecînd de la sacrul stării de "a fi", pur și simplu, la profanul stării de "a avea", omul și-a declanșat goana după un "efemer absolut": avuția lumească, în multitudinea formelor sale, începînd de la dorința de a se îmbogăți pe sine prin stăpînirea cosmosului (în loc să contribuie el însuși la îmbogățirea acestuia), pînă la cele mai comune dorințe ale existenței fizice. Mîncînd înainte de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-l caracteriza pe Gheorghe Bălăceanu ca artist, voi reproduce cele spuse de regretatul critic de artă Steliana - Delia Beiu, care l-a surprins În esența sa: "Peisagist prin vocație, el se implică spațiului ... fiind Înzestrat cu nesațul de lume, de goană, de largă respirație. Succesiunea planurilor dispuse În registre pe verticală, jocul diagonalelor, utilizarea cu succes a perspectivei aeriene ... cromatica, abil folosită În sugerarea staticului și dinamicului ... sînt cîteva dintre elementele de limbaj ce-i susțin intenția ... În fugile sale există
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
în funcție de unitățile lexicale între care se stabilește relația de antonimie: * antonime lexicale: da nu (cuvânt cuvânt); * antonime frazeologice: a nu ridica ochii din pământ a-și lua nasul la purtare (expresie expresie); * antonime lexico-frazeologice: a sta a o lua la goană (cuvânt expresie). Planul conținutului, raportat la context, permite diferențierea antonimelor totale (cu sensuri opuse, indiferent de context: sus jos, bine rău) de antonimele aproximative (cu sensuri opuse contextualizate: [băiat] înalt scund; [sunet] înalt jos etc.). Ca și în cazul sinonimelor
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
late cefe sprijinite în cintra cerurilor goale”, când dinamice, fremătătoare, ca în Nori de vară. Descripția își însușește tehnici epice și cinematografice, proiectând elementele într-o învălmășire fantastică, analoagă celei din Prigoana lui Tudor Arghezi: „Sosesc cirezile de nori în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și-nchise în oborul cerurilor late, / Năvalnicele boaite / Bălțate, negre ori țintate, / Se îmbulzesc și suflă-nspăimântate / Ca la vederea unei haite... Se-mpung, se-ncalecă, se iau în coarne, / Zăplazurile zării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
ar spune, nouă luni de arest la domiciliu, în unele cazuri, este una, douăzeci de ani, mulți de temniță grea, cu totul alta. ș...ț Se numește rezistent doar cine a căzut în dizgrația lui Ceaușescu la un moment dat? Goana după poziții este în toi. Reviste, posturi de conducere la Uniunea Scriitorilor (o instituție de reformat urgent, tipic comunistă, pur stalinistă la origine, de încadrare, control și dirijare a scriitorilor, dublată de o vacă grasă de muls: Fondul Literar), în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o economie de piaț ă promovează, în primul rând, tipul scriitorului profesionist. El singur reprezintă realitatea profesional-literară fundamentală a întregii lumi libere. La noi, mentalitatea scriitorului funcționar, cu sau fără talent, este apăsătoare. A scriitorului care mulge avid fonduri, în goană eternă după decontări, împrumuturi, ajutoare etc. Fără îndoială: o anume protecție socială trebuie acordată și scriitorului. Subliniem acest lucru. Dar pusă pe baze noi, în primul rând strict profesionale, sindicale și controlate public. Și, în orice caz, radical depolitizate. Având
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
D-ale carnavalului (1885), virtuozitatea tehnică predomnește. Observația caracterologică nu și-a pierdut din agerime, dar autorul pare că se lasă furat de mecanica vivace a unor întâmplări, de coloritul unor nostimade. Intriga, încurcată și descurcată cu brio, antrenează în „goană nebună” un zănatec, nevricos cvartet. Un mănunchi de zurbagii păliți de caricatural, oricât se împieptoșează ei în chestiuni de onoare și de amor. Flușturatecul Nae Girimea, „frizer și subchirurg”, e un fante de mahala, stăpân pe grațiile docile ale „ex-marșandei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Lanțul slăbiciunilor, Un pedagog de școală nouă, Bacalaureat), folosește metode anacronice, de tot râsul. Prost crescuți, copiii sunt răzgâiați și obraznici (D-l Goe, Vizită). Avocați malonești, magistrați influențabili (Justiție, Art. 214), provinciali naivi, dezorientați și țâfnoși (Telegrame), gazetari în goană după senzațional (Boris Sarafoff!...), de tipul lui Caracudi (Reportaj), izmeniți cronicari mondeni (Edgar Bostandaki, din High-life) completează galeria. Nu e nimic „enorm” sau „monstruos” în toată această forfoteală, decât, poate, faptul că intensitatea grotescului îi proiectează, uneori, într-un elucubrant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de recrearea romanescă a Zeldei, nefericita soție a scriitorului Scott Fitzgerald. Privirea lui Liberati, fără a fi violent intruzivă și scormonitoare, e mai degrabă una fotografic-antropologică, scrutînd cu detașare anii aceia de redescoperire a libertății, rapid răsturnată în pierderea inocenței, goană după glorie și imagine, vertij obscen al aparențelor. Pe acest fundal, Jayne Mainsfield și-a trăit efemera perioadă de vis hollywoodian, paradoxal amestec de celebritate și cinică umilire, fiind deja fizic epuizată la 34 ani, după ce nu mai jucase decît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cuvînt, modernitatea încă mai erau sinonime cu optimismul și încrederea într-un viitor mai bun. Primul Război Mondial avea să le secere în mare măsură, iar odată cu cel de al doilea, se punea problema alegerii între ciumă și holeră... Dar goana cultivată și electrizantă pe urma invizibililor microbi deschide practic zăgazurile conformismului și sedentarismului nostru vicios, readucîndu-ne în nări și în suflet parfumul libertății și bucuria nesfîrșită în fața diversității vieții. Patrick Deville așează într-o lumină strălucitoare, binemeritată, viața celui mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a se zări și un dostoievskism pe cale secundară, după Zola și frații de Goncourt. Vlahuță nu e creator și opera lui e mai mult un reportaj scris curat, un album de "icoane șterse", de "file rupte", de impresii luate "din goana vieții". A și formulat o estetică a instantaneului. Doar amintirile (Părintele Nil, Un Crăciun, De la șezătoare, Mogîldea) au un anume farmec simplu. Cu Un bătrân, schiță armonioasă, Vlahuță deschidea porțile nuvelisticei lui Brătescu-Voinești, bazate pe observarea mecanizării sufletului, d-l
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
i-au rămas numai mecanismul odăilor mobilate, îngrijirea lighionilor și fabricarea de doctorii empirice; în ordinea afectivă, sentimentul nobleței "ghenealoghiei" ei. Baba din Magheranul și-a condensat toată voința în cultivarea unui măghiran. Într-o zi un manifestant trece în goană și-i sparge ghiveciul. Baba e zdrobită și plânge, schița se oprește aci, căci materia s-a terminat. Ne putem închipui că baba va muri de inimă rea, că-și va lua alt măghiran sau că va povesti tuturor sfârșitul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
s-adăst, zvâcnind, semnalul cantonierului Anton!... Și când trenu-ar trece buzna și ați fi la geam, din piept mi-aș învîrteji un chiot: "Ura, fraților, v-aștept". ...Și, despriponind pe Roibu, - închingîndu-i zdravăn șaua, - aș sări pe el și-n goană aș scurta, prin câmpi, șoseaua!... D. CIUREZU Originalitatea poeziilor lui D. Ciurezu stă în interpretarea haiducismului printr-un simț de sine viguros și optimist: De câte ori trec sara prin colnic Spre Golul-Drincii-n sus, la răgălii, Se vânzolesc în mine patimi vii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ihab Hassan, Guy Scarpetta. Astfel, de pildă, Andrei Pleșu acceptă că "A fi contemporan înseamnă, la această oră, a fi postmodern"80, noțiune care exclude, din punctul său de vedere, echivalarea cu antimodernismul, și mai degrabă câștigarea obiectivității, în lipsa unei goane de nestăvilit (tipic moderniste) după noutate și înnoire. La polul opus, Monica Spiridon vede în postmodernism "un mit cultural de sfârșit de mileniu"81 și își exprimă neîncrederea în consecințele pluralismului adoptat de către postmodernism, care ar duce la un feyerabendian
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu cel premodern; nostalgia este aceea după un trecut idealizat, probabil situat înaintea oricăror fisuri majore în societate și cultură. În acest sens, se caută în special ceea ce modernismul a pierdut în momentul în care a început să reprezinte o goană după nou, postmodernismul fiind ocazia de a reflecta asupra cauzelor interne ale destrămării modernismului și de a-l lectura și rescrie din perspectiva asumării acestui final inerent (final pe care susținătorii acestei orientări îl citesc din "declinul istoriei", pierderea unității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vrăjitorie neagră. Baba Cloanța duce În spate pe Satan și codrii clocotesc de un lung hohot. Satan urlă furios, și la urletul lui: „Mii de duhuri ies la lună Printre papură zburînd...”. Strigătul de ziuă al cocoșului pune capăt acestei goane Înfricoșătoare. Macabrul, demoniacul se termină În grotesc: Satan și jertfa lui, baba, se aruncă În „băltoiul mucezit”... Strigoiul din alt poem este un flăcău care, neascultînd de glasul blîndei copilițe, a plecat „pe la ceasul doisprezece” și a căzut În prăpastie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lira I-au răspuns fânețile Toate florile șoptiră, Întorcându-și fetele Un salcâm privi spre munte Mândru că o flamura. Solzii frunzelor mărunte S-au zburlit pe-o ramură. Mai tarziu o coțofana Fără ocupație A adus o veste n goana Și-a făcut senzație.\ Cică-n munte, la povarna, Plopii și rasurile Spun că vine-un vânt de iarnă Răscolind pădurile Și-auzind din depărtare Vocea lui tiranica Toți ciulinii pe cărare Fug, cuprinși de panică..... Toamnă Cântec de toamnă
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
când o suprafață de 8.100km2 era acoperită cu păduri de Sequoia sempervirens în California, în anul 1968 mai existau doar cca. 15% din totalul acestora. La mijlocul secolului XIX, zona a atras mai ales pe cei care au eșuat în goana după aurul californian, venind aici în speranța îmbogățirii pe seama exploatării materialului lemnos. Cel mai înalt exemplar de Sequoia sempervirens - Stratosphere Giant , cu o înălțime de 112,83m, descoperit în anul 2004, s-a bucurat de această poziție fruntașă doar doi
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
În fața căruia câțiva gânditori din veacul al XVIII-lea au făcut dese și inutile temenele», (I.Pervain, Soarta unei cărți rusești din 1767, În Moldova și Viața românească, În Almanahul Literar, an, ll, nr. 3, martie 1951 , pp. 103-110). Adesea, goana după expresii prea „poetice” ori prea „savante” duce la folosirea unor termeni improprii ce dăunează limbii literare. Un critic spunea despre arta lui Deșliu: «Mijloacele de expresie ating aici acest voltaj, tocmai din pricină că poetul n-a rămas la suprafața viețiiă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu fi aruncat în valurile spumegînde; silueta înaltă a lui Tashtego era aproape frîntă în două peste vîsla-cîrmă, pentru a se putea ține în echilibru. Ambarcațiunile străbătură parcă întregi Atlanticuri și Pacificuri, pînă cînd, deodată, balena își încetini în sfîrșit goana. Ă Vira! Vira! strigă Stubb către primul vîslaș. Și, întorcînd ambarcațiunea pentru a o aduce în fața balenei, toți marinarii începură să vîslească spre ea, deși ambarcațiunea era încă la remorca monstrului. Ajungînd în curînd în dreptul acestuia, Stubb își propti genunchiul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în frîu bunătatea înăscută. Dar sîntem cu toții în mîinile zeilor - iar Pip sări peste bord încă o dată, în împrejurări foarte asemănătoare cu cele din trecut, deși acum nu mai tîrî după el saula; ca urmare, cînd balena o luă la goană, Pip rămase pe mare, ca un cufăr aruncat de vreun călător grăbit. Dar vai! Stubb se ținuse de cuvînt. Era o zi frumoasă, generoasă, senină; marea, calmă și rece, se desfășura de jur-împrejur pînă la orizont, scînteind ca o imensă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o clipită vergile începură să zbîrnîie, corabia se răsuci într-o rînă, iar cele trei catarge zvelte dar puternice, bine înfipte în coca lunguiață, se cabrară aidoma celor trei Horați călări pe un singur armăsar. Stînd lîngă bompres, Starbuck urmărea goana avîntată a balenierei, dar și mișcările lui Ahab, care șontîcăia pe punte. Ă Am stat în fața cărbunilor încinși din vatră și i-am văzut plini de viața chinuită a focului, dar pînă la urmă i-am văzut cum se sting
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de o bucurie calmă, bucuria adîncă a unui corp uriaș care se odihnește în plină mișcare. Nici măcar Jupiter, înotînd ca un taur alb, cu răpita Europă agățată de coarnele-i zvelte și privind-o pieziș cu ochii săi galeși în goana lui spre patul nupțial de pe insula Creta - nici măcar Jupiter n-o întrecea în măreție pe Balena Albă, cînd înota atît de dumnezeiește. Cu fiecare val pe care-l despica și care, spălînd-o, i se revărsa pe cele două laturi strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atunci, nu numai că cedau în fața spaimei crescînde ce le-o inspira Ahab, dar se împrăștiau așa cum se împrăștie iepurii de cîmp la auzul bizonilor. Mîna Destinului le înhățase sufletele; iar pericolele cumplite din ajun, așteptarea chinuitoare din cursul nopții, goana oarbă și nebunească a corabiei spre ținta ce se depărta mereu - toate astea le făceau inimile să bată mai tare. Vîntul, care le umfla pînzele ca pe niște bărdăhane și care împingea corabia cu un braț pe cît de invizibil
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]