5,257 matches
-
Rosa și alimentele solide? Doar n-o să te pună să muncești ca o sclavă ca să-i prepari tot ce mănâncă din... grădină? Doamna Duffield a înghițit și și-a dus o mână la gât. — Sigur că nu. În realitate, Alice habar nu avea ce voise să spună Jake. Sau ce-ar fi putut să însemne alimente solide. Fusese mult prea obosită ca să se gândească la asta. Dar nu puteau să fie mai rele decât chinul agonizant și fără sfârșit al alăptatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de cărucioare de ultimă generație, împinse de mame elegante, și acoperite, desigur, cu copertine de plastic eficient atașate, trecea în șir constant pe lângă el, lovindu-l. Hugo își închipuia ce tablou neinspirat reprezenta el pentru respectivele mame. Bâjbâind, mototolit, neavând habar de nimic, crud chiar, nerăbdător uneori cu Theo care urla ca lovit de streche din cauza ploii cu care nu era obișnuit. Aceasta era esența inutilității paterne. Un bărbat, pentru numele lui Dumnezeu. Încercând să aibă grijă singur de un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu mâna Barbarei când aceasta a trecut în goană pe lângă el îndreptându-se spre ieșire. —Pot să-ți dau un sfat? a gâfâit ea oprindu-se brusc. — Da, te rog, a răspuns Hugo umil. Câte vrei. După cum vezi, n-am habar de nimic. — Eu aș veni fie cu o jumătate de oră mai devreme, fie cu o jumătate de oră mai târziu. Asta dacă vii cu mașina. Altfel n-ai nici o șansă. Nu când ai de-a face cu mamele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apucat să-i adune fulgii de Weetabix 1 de pe revere. Era un gest mult prea intim pentru ora aceea matinală - de fapt, pentru orice oră. Și Django e aici, a spus ea. Asta când nu stă acasă din cauza conjunctivitei. Hugo habar n-avea ce era aia conjunctivită. I se părea că sună ca numele unui jucător de tenis est-european. Și-a privit ceasul. —Uite ce e, Laura, oricât aș vrea să rămân aici toată ziua și să stau de vorbă... —Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avea față de Alice, lui Hugo îi venea greu să nu fie impresionat de acest fapt. Nici nu era în stare să-și închipuie pe lângă câte femei - și câți bărbați - cu copii în portbebeuri nu trecuse pe stradă fără să aibă habar că era martorul unei mari realizări. Primele lui eforturi, chiar de a asambla portbebeul, ca să nu mai amintească și de acelea de a-l așeza pe Theo în el, se soldaseră cu un copil urlând și cu el în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe care i-o treziseră lacrimile ei și nici măcar faptul că aprecia felul în care arăta Alice. Era vorba de faptul că, în mod clar, Alice știa cum să aibă grijă de un copil. Iar el, pe de altă parte, habar nu avea. Oare Alice n-ar fi putut să-l ajute? Ar cam trebui să plec, a spus ea. Alice a pus mâna, protector, peste copilul din portbebe. Hugo își storcea creierii în căutarea unui pretext ca s-o oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ar fi vrut așa ceva? Date fiind relațiile ei cu Amanda, era surprinzător că încă mai era acolo. Hugo a arătat cu mâna spre cărți. —Tu pe care ai cumpăra-o? Dacă ai fi un părinte de rahat, care n-are habar de nimic, e complet deznădăjduit și greșește înfiorător în tot ceea ce face? Când a terminat fraza, zâmbetul lui Hugo aproape că se stinsese. Nefericirea, confuzia, teama și lipsa de somn din ultimele zile și nopți îl ajunseseră. Spre groaza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pare rău, i-a răspuns Hugo clătinând din cap. Și chiar că-i părea rău. Îi părea rău că trebuia să se resemneze și să accepte toți anii care aveau să urmeze și în care el n-avea să aibă habar cum să se descurce cu Theo. Îi părea rău că trebuia să accepte o viață de nopți nedormite, de teamă de separare și, desigur, de încercări rizibile de a schimba scutecele copilului. Apoi Hugo a observat ceva mic și maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
au umflat în semn de dezgust. Alice s-a gândit că arătau de parcă erau pe cale să explodeze. Știi, a întrebat-o Joss, că emisiile de carbon de la avioanele transatlantice anulează toate eforturile tale de reciclare? — Ăăă..., a început Alice care habar nu avea. — Înainte de OGFO, a întrerupt-o Joss, petreceam vacanțe în care mergeam pe jos. Și chiar și atunci când nu luam decât trenul tot trebuia să plantez măcar un copac într-o pădure tânără ca să pot să neutralizez tot dioxidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ceea ce se petrecea înăuntru. I-ar fi plăcut ca încăperea de schimbat copiii să fi avut o fereastră din sticlă transparentă, ca să vadă și el cum se proceda. Câte ar fi avut de învățat și el, și ceilalți tați care habar nu aveau de nimic! Ar fi trebuit poate să scrie o sugestie în acest sens pe unul din fluturașii pentru propuneri de la intrarea în magazin; pe de altă parte, își dorea într-adevăr o vizită din partea poliției și a serviciilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
scrie că livrarea se face la Fitzherbert Place, nr. 4. —Dar ce-i aici? Curierul a aruncat o privire pe tabel. Problema cu hârtiile astea e că niciodată nu înțelegi scrisul... a, ia uite! E o Scorbură Ascunsă. —O ce? — Habar n-am. O Scorbură Ascunsă. Dar ce-o fi asta... Hugo încerca să-l audă pe Theo. Dar nu auzea nimic. Cu siguranță că fii-su ajunsese deja la jumătatea scării. Sau zăcea în capătul lor sub forma unui morman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
da, i-a răspuns Hugo vioi privindu-i cum pășeau cu grijă printre dărâmături. Cei doi discutau cu voce scăzută, surâzându-și nesiguri unul altuia. Hugo s-a uitat la ei cu un dispreț compătimitor. Era limpede că nu aveau habar de nimic. Aici am putea să facem bucătăria, a zis fata plină de speranță la un moment dat, arătând cu mâna un petic de pământ stâncos, despre care Hugo știa cu siguranță că ascundea o gură de mină. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
te-ai mai întors la birou. L-au cumpărat? —Ăă, nu prea. A urmat o tăcere de rău augur. După care s-a dezlănțuit furtuna. —Nu-mi vine să cred, a tunat Neil. Ăia doi erau ținte sigure. Nu aveau habar de nimic. Ar fi cumpărat absolut orice. —Ei, în final, s-a dovedit că nu era ceea ce căutau. Pe dracu’! Ai făcut-o de oaie, Fine. Și unde pizda mă-tii ești acum, dacă-mi permiți să te întreb? —La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gonadele aricilor-de-mare. —Ce? —E un ingredient crucial pentru cremele de corp. Doamne, Hugo! Tu chiar nu știi nimic? La încheierea convorbirii, Hugo s-a trezit uitându-se nu la trăsăturile rânjite ale Shaunei, ci la cele furioase ale lui Neil. Habar nu avea de când stătea șeful lui acolo. —Ascultă, Fine, a zbierat el. Îți mai dau o ultimă șansă. Vreau să te duci, în după-amiaza asta, să faci o prezentare pentru un apartament dintr-un proiect urban nou, care se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mi-a spus și Jake când ne-am întâlnit prima oară. Mă tot bătea la cap pe tema curajului de a-ți asuma convingerile. —Ei... Hugo nu considera că ăsta era cel mai potrivit exemplu. Asta a fost altceva. Tu habar nu aveai despre ce convingeri vorbea el. Dac-ai fi știut, nu te-ai mai fi căsătorit cu el. —Așa e, a răspuns Alice sperând că era adevărat. Acum, că vraja se risipise, îi era foarte dificil să-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a trecut așa de mult timp. Cred că e foarte încântat că vii, a adăugat Laura, alegându-și cuvintele cu grijă. Și îmi închipui că și Hugo e într-o stare similară. Amanda și-a examinat unghiile fericită. —A, ei habar n-au că vin. E o vizită scurtă. O să fie o surpriză pentru ei. Amanda se întreba, nerăbdătoare, despre ce voia Laura să discute cu atâta disperare. Ar fi făcut bine să treacă odată la subiect. Nu-și dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o bucățică de sushi de pe tăvița din bambus împletit și s-a decis s-o impulsioneze. Era vital să pună lucrurile în mișcare. Laura, în calitate de mamă care stă acasă, evident că avea la dispoziție tot timpul din lume. Sincer vorbind, habar n-avea ce norocoasă era. — Ar cam trebui să mă îmbrac, a oftat Amanda. N-am vreme să lenevesc. Mă așteaptă o după-amiază grea. —Ce-o să faci? a întrebat-o Laura nesesizând apropoul. Maxilarul bine hidratat și ușor bronzat mastica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a urmat-o pe directoarea creșei în bârlogul acesteia și s-a uitat la numărul surprinzător de mare de monitoare care erau aprinse. Și-a spus că locul semăna cu un centru de control al traficului aerian. Nici nu avusese habar că procesul de conducere a unei creșe era așa de tehnic. Vreau să vă vorbesc despre Theo, a spus Rottweilerul așezându-se de partea cealaltă a uriașului birou. —Dați-i drumul, a poftit-o Hugo relaxat. Pentru prima dată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
greșit. În legătură cu ceva. A, da. Cu un aer absent, Amanda și-a trecut mâinile prin părul ei cel costisitor. — Am greșit, a zis ea verificându-și rujul într-una din oglinjoarele de la patul lui Theo, în legătură cu mine. —Cu tine? Hugo habar n-avea la ce se referea Amanda. Femeia a început din nou să se plimbe prin cameră, încercând să nu adune jucăriile împrăștiate pe podea cu tocurile. — M-am gândit la mine, a anunțat ea. —Da-a? Ce era nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
până la urmă. Alice era acasă numai cu Rosa, pentru că Jake era plecat la o demonstrație împreună cu Joss și Jessamy. Dar i-a răspuns la telefon lui Joss, care nu numai că nu era la nici o demonstrație, dar nici nu avea habar c-ar fi trebuit să fie. —A, aha, a zis el. Deci, a ieșit pe undeva cu Jess, da? —Așa s-ar părea, i-a replicat scurt Alice, asurzită de zgomotul a milioane de penny căzând în același timp. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urmăriră întreaga scenă, în timp ce buzele se mișcau, rostind cuvinte pe care nici el nu le putea auzi. Dar le gândea... Când stâlpul de telegraf porni către pământ și către Land Roverul în care o huidumă și un Om cu Tatuaj habar nu aveau ce renghi urma să le joace destinul, scriitorul abandonă, temporar, scena. Turnă J&B în două pahare și le ciocni. Sorbi cu poftă dintr-unul. Când lichidul se prelinse pe gât, i se păru că niciodată nu a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îi place o astfel de implicare, o apreciază la justa valoare, am putea spune, tocmai el, acela care vrea să scrie, însă este supărat pe toți agenții literari care nu pricep mesajul lui scris, ia mai lasă-i, la dracu`, habar nu au pe ce lume trăiesc, cum s-ar simți dacă le-ai spune că romanul vieții tale de rahat a dat buzna în realitatea imediată și poți să faci ce vrei? S-ar târî în fața ușii tale, tot respectul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
inși care făceau conversație întrun Land Rover. Nu contează despre ce discutau ăia, oricum n-o să afle nimeni, niciodată. Nu ți se pare o jignire să dai ortu` popii în felul ăsta? De ce se amuză Dumnezeu prin astfel de jocuri? - Habar nu am. Doamna cu Coasa - poate că Dumnezeu nu are nicio treabă pe aici - găsește de fiecare dată modalități interesante de a prelua pe cineva în custodie. Chiar și prin prăbușirea unui stâlp. Au murit? - Instantaneu. Punct ochit, punct lovit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
au fost făcuți zob de stâlpul de telegraf care s-a prăbușit. Eu am scris - uitați laptopul - că se va prăbuși stâlpul și gata, adio urmăritori. Ce părere aveți, cam câți bani aș primi la Hollywood, nu sunt un geniu? Habar nu avem, dar știm că veți primi mulți ani, aici. Dacă nu aveți un avocat, veți primi unul din oficiu. Închise ochii și se lăsă să alunece, până când nasul mai avu de parcurs doar câțiva milimetri până la apă. Domnilor ofițeri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dar se simțea inconfortabil în compania moșulețului. Nu privi către cer, dar abordă altfel întreaga situație: - Scuzați-mă, am încercat să fiu politicos, însă mă grăbesc, am o întâlnire extrem de importantă și nu-mi permit să pierd timpul pe trotuar. Habar nu am despre ce pedeapsă vorbiți, era verde atunci când a trecut taxiul, am senzația că exagerați. Sau aveți chef de conversație. De ce nu intrați într-o cafenea? Acolo veți găsi cu siguranță persoane dispuse la un dialog pe diverse teme
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]