5,715 matches
-
1949 (Bab citează din Le Blé en herbe de Colette. Ea declară că începe să înțeleagă la ce se referă Colette când spune despre Doamna albă că se simțea "apăsată de greutatea cărnii"). 153 Ibid., sâmbătă 25 septembrie 1993. 154 Henri d'Alméras, op. cit. Studentul străin (n. trad.) 155 Philippe Labro, op. cit. În franceză, în original Carte du Tendre. Este vorba despre harta unui ținut imaginar inspirat de romanul Clélie al domnișoarei de Scudéry. În această reprezentare topografică și alegorică se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
le produceau: „La aceste stadii, unde studiul comparativ al uneltelor și craniilor pare să demonstreze că industria se dezvoltă într-un ritm corespunzător evoluției biologice, nivelul limbajului nu putea fi decât foarte scăzut, dar depășea, cu siguranță, nivelul semnalelor vocale”. Henri Wald afirmă: „Vorbirea n-are origine, ea este origine”. Henri Wald trimite și el la teoria revelației divine, dar în sens polemic: „În istoria culturii, la început a fost cuvântul; ba, mai mult decât atât, cuvântul a fost însuși începutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
și craniilor pare să demonstreze că industria se dezvoltă într-un ritm corespunzător evoluției biologice, nivelul limbajului nu putea fi decât foarte scăzut, dar depășea, cu siguranță, nivelul semnalelor vocale”. Henri Wald afirmă: „Vorbirea n-are origine, ea este origine”. Henri Wald trimite și el la teoria revelației divine, dar în sens polemic: „În istoria culturii, la început a fost cuvântul; ba, mai mult decât atât, cuvântul a fost însuși începutul. Dar nu cuvântul lui Dumnezeu, ci cuvântul Omului”. Ideea vine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
și el la teoria revelației divine, dar în sens polemic: „În istoria culturii, la început a fost cuvântul; ba, mai mult decât atât, cuvântul a fost însuși începutul. Dar nu cuvântul lui Dumnezeu, ci cuvântul Omului”. Ideea vine vorbind, spune Henri Wald. Cu alte cuvinte, „ideile se formează și se dezvoltă în și prin comunicare”. Vorbirea nu este doar o haină a ideii, ci însuși corpu 1 ei. Vorbirea este și materie și spirit. „Prin vorbire, inteligența antropoidului devine intelect uman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
comunicare”. Vorbirea nu este doar o haină a ideii, ci însuși corpu 1 ei. Vorbirea este și materie și spirit. „Prin vorbire, inteligența antropoidului devine intelect uman, iar strigătele care semnalau împrejurări concrete devin cuvinte care exprimă idei din ce în ce mai abstracte.” Henri Wald adaugă: „Afectivitate și inteligență au și celelalte ființe; intelect are însă numai omul, deoarece numai el a reușit să vorbească”. Pe această linie a deosebirilor dintre om și animal, teoreticianul deosebește o trăsătură fundamentală, specifică numai omului, capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
Modernă, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979, pp. 5-33 Laertios, Diogenes, Viețile și doctrinele filosofilor, Editura Academiei, București, 1963 Lallement, Michel, Istoria ideilor sociologice. Istoria sociologiei de la origini până la Weber, de la Parson până la contemporani, Editura Antet, f.a., pp. 12-15 Marrou, Henri Irénée, History of Education in Antiquity, Published by Univ of Wisconsin Press, 1982 Platon, Legile, Editrura IRI, București, 1995 Platon, Republica, Editura Antet, București, 2005 Platon, Omul politic, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 Ross, David, Aristotel, Editura Humanitas, București
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
inaugurat corpul CREATORILOR, activând în perioada din evoluția interogării societății în care aceasta își caută și își găsește o nouă identitate, una pe măsura ei. 1.1 Saint-Simon (1760 1825) Viața. Numele său întreg, lung după obiceiul vremii, era Claude Henri de Rouvroy Conte de Saint-Simon. S-a născut la Paris, la 17 octombrie și a părăsit această lume tot la Paris, în 19 mai 1825. A aparținut unei familii nobiliare și a primit o educație elevată în copilărie. De mic
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
apărătorii acestui punct de vedere, Georges Gurvitch, Ștefan Costea, Theodor Geiger etc.), ci contribuții importante care au favorizat sporirea solidității interpretării vieții sociale. Marx a deschis noi orizonturi de analiză și totodată căile prin care acestea pot fi apropiate teoretic. (Henri Lefebre scrie: "Marx nu este sociolog, dar există o sociologie în marxism.") Încăpătura cuvântului sociologie mai are încă suficiente cotloane care așteaptă să fie depistate și apoi acoperite cu consistența teoretică necesară pentru a primi conturul complet al științei despre
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
la vârsta de 21 de ani. Aici Durkheim s-a întâlnit și a devenit prieten cu Charles Renouvier și Emile Boutoux, ambii filosofi, cu Numas-Denis Fustel de Coulanges, istoric. La aceeași școală studiau socialistul Jean Jaurès, psihologul Pierre Janet, filosofii Henri Bergson, Felix Rauh și Maurice Blondel. Între 1885-1886 este bursier la Paris și apoi în Germania, în special în Marburg, Berlin și Leipzig, pentru a studia științele sociale și pedagogia. În 1887 Durkheim a fost numit profesor de pedagogie și
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
contextul spiritual al vremii sociologia, oferind publicului posibilitățile explicative ale acesteia. * A coagulat un număr impresionant de cercetători care au înțeles și au promovat noua știință. A fost liantul Școlii Durkheim. Aici au publicat Paul Fauconnet, Célestin Bouglé, Marcel Mauss, Henri Hubert, Robert Hertz, Maurice Halbwachs și François Simiand. * A susținut abordarea științifică a problematicii sociale, ferind-o de intervenții neavenite, rezultat al amatorismului care puteau periclita poziția sociologiei. * A deschis calea apariției și dezvoltării unor sociologii particulare, prefațând, în timp
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Weber • Istoria politicilor sociale, Francis Démier • Istoria sociologiei, Charles-Henry Cuin, François Gresle • Manual de etnografie, Marcel Mauss • Mediul penitenciar românesc. Cultură și civilizație carcerală, Bruno Ștefan • Metode de cercetare în științele sociale, R. McQueen, Christine Knussen • Metodele în sociologie. Observația, Henri Peretz • Noile sociologii, Philippe Corcuff • Noțiunea de cultură în științele sociale, Denys Cuche • Noua problemă socială, Pierre Rosanvallon • Sociologia banilor, Nigel Dodd • Sociologia dezvoltării comunitare, Ion I. Ionescu • Sociologia minciunii, J.A. Barnes • Sociologia comunității, Tudor Pitulac • Sociologia culturii, Matthieu
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
capacitatea de a genera leziuni declanșatoare ale seriei de evenimente care duc la apariția de tumori. Efectul lor a fost relatat chiar de primii cercetători care au descoperit aceste radiații (W. Roentgen, soții Maria Sklodowska Curie și Pierre Curie, Antoine Henri Becquerel). Becquerel a și suferit până la sfârșitul vieții de leziuni cutanate incurabile, deoarece, necunoscând inițial nocivitatea iradierii, manipula materialele radioactive fără nici o măsură de protecție personală (uneori le purta în buzunarul halatului). În 1906, J. Bergonié și L. Tribondeau au
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Editura Politică, București, 1977 Thiesse, Anne-Marie, Crearea identităților naționale în Euro-pa. Secolele XVIII-XX, Polirom, Iași, 2000 Tomescu Baciu, Sanda, Velkommen. Manual de conversație în limba norvegiană, Polirom, Iași, 2006 Wahring, Gerhard, Deutsches Wörterbuch, Bertelsmann Lexikon Verlag, Gütersloh/München, 1991 Wald, Henri, Limbaj și valoare, Editura Enciclopedică Română, București, 1973 Wald, Lucia, Progresul în limbă. Scurtă istoria a limbajului, Editura Științifică, București, 1969 Wald, Lucia, Slave, Elena, Ce limbi se vorbesc pe glob, Editura Științifică, București, 1968 Wald, Lucia, Slușanschi, Dan, Introducere
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
9 RON 10 50 RON 99,9 RON 15 100 RON 149,9 RON 20 150 RON 199,9 RON 25 200 RON 30 Seria Științele comunicării (selectiv) • Comunicarea (ed. a II-a), Denis McQuail • Comunicarea, Lucien Sfez • Comunicarea mediatică, Henri Boyer, Guy Lochard • Comunicarea politică, Jacques Gerstlé • Comunicarea publică, Pierre Zémor • Comunicare și acțiune, Laurențiu Șoitu • Deontologia mijloacelor de comunicare, Jean-Claude Bertrand • Discursul repetat, Cristinel Munteanu • Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Flaviu Călin Rus • Manipularea cuvîntului, Philippe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aventuri constructive - își are rostul ei în formarea unei opinii, a unei preferințe și, în orice caz, pentru dezvoltarea unor sentimente și formarea unor calități, între care curajul rămâne elementul principal, determinant, ca și spiritul de inițiativă, încrederea în sine.” Henri Coandă 129. „Un bun și adevărat articol, ca să nu mai vorbim de o carte de critică, este o autobiografie intelectuală cuprinzătoare și integrală, fără ascunzișuri, fără ocolișuri, fără puncte nodale neclare, trecute cu prudență sub tăcere și mă întreb dacă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cât avertizează.” André Gide 569. „Să nu citești niciodată o carte care măcar un an vechime.” Ralph Waldo Emerson 570. „Câte cărți, câte studii, senzații, încercări triste, câte dezamăgiri și adevăruri succesive sunt necesare pentru a forma un spirit cultivat?” Henri Frederic Amiel 571. „Mi-ar părea o nedreptate să mor fără a fi redat viața primită în dar și să las moștenire gândirea mea, printr-o carte.” Henri Frederic Amiel 572. „Oamenii nu sunt atât de răi pe cât spuneți. V-
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
dezamăgiri și adevăruri succesive sunt necesare pentru a forma un spirit cultivat?” Henri Frederic Amiel 571. „Mi-ar părea o nedreptate să mor fără a fi redat viața primită în dar și să las moștenire gândirea mea, printr-o carte.” Henri Frederic Amiel 572. „Oamenii nu sunt atât de răi pe cât spuneți. V-ați cheltuit douăzeci de ani ca să faceți o carte proastă și lor le-a trebuit doar un moment ca să o uite!” Rivarol 573. „La Bruyere spune un lucru
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
o "vulgarizare" ca cea pe care "mica regină a transporturilor" a cunoscut-o în ajunul primului război mondial, sau de o democratizare extraordinară care este pe cale să se realizeze de cealaltă parte a Atlanticului, grație metodelor de standardizare adoptate de Henri Ford în uzinele sale de la Detroit. Dar, stimulați mai ales de concurența americană, constructorii francezi, urmați curînd de cei britanici, germani și în mai mică măsură de cei italieni, trec la cucerirea pieței de desfacere a claselor mijlocii. Începînd din
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
un adevărat act de acuzare împotriva unui sistem care a permis declanșarea dezastrului. După ce a publicat una după alta Viața martirilor în 1917 și Civilizație în 1918, Georges Duhamel propune în Cucerirea lumii un pacifism rezonabil și vigilent. În Focul Henri Barbusse evocă și el ororile războiului și sentimentul fratern dintre combatanți. Pacifismul ("pentru ca niciodată tragedia să nu se mai repete"), sentimentul de solidaritate cu cei scăpătați cu viață și cu cei dispăruți, nostalgia fraternității din tranșee, dorința învingătorilor de a
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
1914) în care Gide face apologia actului "gratuit", lipsit de orice semnificație umană. Aceeași dorință ostentativă de eliberare din strînsoarea regulilor și a tabuurilor se regăsește la originea succesului lui Jean Cocteau (Thomas impostorul 1923, Copiii teribili 1929), al lui Henri de Montherlant (La fîntînele dorinței 1927, mai tîrziu Tinerele fete) al lui James Joyce (Ulysse 1922), al lui Aldous Huxley (Chrome Yellow, 1921), al lui Luigi Pirandello a cărui piesă Șase personaje în căutarea unui autor (1921) este reprezentată pe
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
în căutarea unui autor (1921) este reprezentată pe toate scenele europene. A fost de asemeni și o criză a valorilor intelectuale. Reacția împotriva raționalismului, deja foarte puternică la sfîrșitul secolului al XlX-lea, este accentuată de război și triumfă prin Henri Bergson și prin spaniolul Miguel de Unamuno a cărui Agonie a creștinismului, publicată în 1925, face o paralelă între pierderea valorilor morale și dispariția civilizațiilor, în plus, psihanaliza lui Freud, adevărată "revoluție copernicistă" a gîndirii, descoperă o altă latură a
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
fac Cocleau și Giraudoux. Alții se refugiază în călătorii, în contactul cu alte civilizații, ca André Malraux (Calea regală, 1930) Paul Nizan, Paul Morand, frații Tharaud etc., sau în întoarcerea la natură și la izvoarele vieții rurale (Alphonse de Chateaubriand, Henri Pourrat, scriitorii italieni grupați în jurul revistei Il Selvaggio (Sălbaticul n.t.) a lui Mino Maccari), în acțiunea revoluționară (Louis Aragon, englezul George Orwell), sau într-o viață de riscuri (Antoine de Saint-Exupery, Gabriele D'Annunzio). Curentele avangardiste Triumful iraționalului și
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
instalat în capitala franceză și care frecventează celebrele centre ale cosmopolitismului cultural reprezentate de marile berării din Montparnasse: Le Dôme, La Coupole, La Rotonde sau La Closerie des Lilas. Scriitorii americani ai "generației pierdute" ca Scott Fitzgerald, Ernest Hemingway și Henri Miller, se alătură aici exilaților care fug de represiunea dictaturilor mediteraneene și balcanice în așteptarea diasporei antinaziste a anilor treizeci, și pictorilor străini care formează marile "batalioane" ale așa numitei "Școli din Paris" în care figurează printre alții italianul Modigliani
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cubismul este mai puțin radicală la Georges Braque, care de acum înainte va adopta o cale de mijloc, între figurativ și o transpunere foarte interpretată și structurată a realității, pe care o va urma pînă la moarte. Din contra, cu Henri Matisse se revine la o abordare mai convențională a realității și la o alegere a subiectelor (nuduri, dansatoare, odalisce), care se apropie foarte mult de gustul publicului. Același lucru se petrece și cu alți pictori care se îndepărtează și ei
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
două războaie a fost cu mult mai puțin afectată de întoarcerea la ordine și la tradiție decît arta picturii, exceptînd bineînțeles țările totalitare și într-o oarecare măsură Franța unde această tendință a cunoscut frumoase succese cu Charles Despiau și Henri Bouchard, autori ai operelor din vastul program sculptural al palatelor din Chaillot și din Tokio ridicate cu ocazia Expoziției din 1937, cu Pierre Poisson, Louis Dejean, Léon Drivier, Georges Saupique, Marcel Gimond, etc. Tendința novatoare și crearea unor forme noi
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]