3,770 matches
-
și Șaeș. Debitul mediu al Târnavei Mari este de 9,49 m³/s la Vânători, râul înregistrând un maxim de 700 m³/s în anul 1970. Principalele lacuri și iazuri din județul Mureș, în mare parte create artificial, sunt: Tăureni - iaz realizat pe Pârâul de Câmpie, Zau de Câmpie, Șăulia, Fărăgău, Lacul Ursu - în apropiere de acesta fiind și lacurile: Aluniș, Negru, Roșu și Verde. Alte lacuri cu scop piscicol în care este permis pescuitul sportiv: Hanul Pescarilor din Sancraiu de
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
Taradii dependenți erau obligați să plătească dări și să presteze slujbe. Aduceau dări în natură-a zecea parte din produse-dijma. Prestau muncă gratuită pe lotul de pământ oferit de boier sau întrețineau podurile și drumurile de pe moșie, reparau morile și iazurile, lucrau în construcții. Plăteau birul și prestau slujbe și domnitorului. În timpul domniei lui Mihai Viteazul, serbii erau legați de glie. Erau folosiți robi la munci, care erau fie țigani, fie tătari. Țiganii erau vânduți de boieri că sclavi, dăruiți de
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
puteau fi uciși de stăpân. Practicau meșteșuguri pe moșie. Țăranii liberi se numeau moșneni în Țară Românească sau răzeși în Moldova. Un sat românesc era împărțit în vatra, unde se situau locuințele, și hotarul satului, format din terenul agricol, pădurile, iazurile, fânețele. Terenul era împărțit în loturi-delnițe sau jirebii. Erau distribuite periodic prin tragere la sorți famiilor care descindeau dintr-un strămoș comun. Ulterior, pământul a fost împărțit pe funii, din care doar pădurea și iazurile erau folosite la comun, luând
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
format din terenul agricol, pădurile, iazurile, fânețele. Terenul era împărțit în loturi-delnițe sau jirebii. Erau distribuite periodic prin tragere la sorți famiilor care descindeau dintr-un strămoș comun. Ulterior, pământul a fost împărțit pe funii, din care doar pădurea și iazurile erau folosite la comun, luând naștere conceptul de proprietate privată. Obstile sătești erau conduse de cnezi, juzi sau vătamăni, care aveau roluri juridice în cazuri minore, repartizau și strângeau dările și erau ajutați de un sfat al bătrânilor. În secolul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
dezvoltată, vinul fiind exportat în Polonia și Ungaria. În Cotnari erau cultivate soiuri de vită de vie provenite din Ungaria. De asemenea, se practică apicultură căci aducea profit de pe urmă vânzării de miere și ceară. Se practică pescuitul intensiv în iazurile de lângă Dunăre. Peștele sărat și uscat se exportă în Transilvania și Imperiul Otoman. Iobagii care vânau trebuia să dea o parte din vânat stăpânului domneiului. Din secolul XVI era interzis că iobagii să mai vâneze pe domenii feudale cerbii, iepurii
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
al Sitnei. Din cauza acumulării de la Cătămărești, râul Sitna are un debit mic în dreptul orașului Botoșani - 0.396 m/s. În apropierea orașului mai sunt câteva acumulări mai mari de apă (sub formă de lacuri) și mai multe acumulări mici (gen iazuri). Printre cele mari, sunt de menționat următoarele lacuri: Vegetația naturală a zonei de est orașului Botoșani este caracteristică zonei de silvostepă, fiind formată în special din terenuri agricole și pajiștile seculare ce ocupă locul fostelor păduri. În nord-vest se întind
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
înălțimea spre centrul satului Poieni-Solca și zona depresionară a Solcii și brusc spre localitatea Arbore. Apele stătătoare sunt reprezentate de câteva acumulări de apă: trei în partea de nord a orașului, la ieșirea spre Marginea, cunoscute sub numele de “Trei iazuri” și una pe pârâul Solcuța. Lacul de acumulare format în spatele barajului construit pe Solcuța în 1978, constituie principala sursă de apă a orașului, dar și o potențială sursă energetică. Râul Solca își adună apele din pârâul Izvor și pârâul Solcuța
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
și găzduit într-o locuință tradițională bucovineană ce datează din secolul al XVII-lea. Muzeul este poziționat în partea estică a localității, la ieșirea către Marginea. Tot la ieșirea către Marginea, însă în afara orașului, se găsește fostul popas turistic “Trei iazuri”, care oferea un camping cu 36 de locuri de cazare. În partea de vest, după terminarea orașului, pe traseul montan Solca - Sucevița, în zona de unde izvorăște pârâul Solcuța, se găsește monumentul natural Pietrele Muierilor constituit din 5-6 stânci principale și
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
din țară, având doar . Acesta acoperă versantul nordic al Muntelui . Aici izvorăște râul Binačka Morava, ale cărui ape se varsă în Morava, și mai departe, pe teritoriul Serbiei, în Dunăre, care se varsă în Marea Neagră. Macedonia are circa cincizeci de iazuri și trei lacuri naturale, Lacul Ohrid, Lacul Prespa și Lacul Dojran. În Macedonia există nouă stațiuni balneare: Banište, Bania Bansko, Istibanja, Katlanovo, , Kosovrasti, Bania Kočani, Kumanovski Banji și Negorci. Macedonia are un climat de tranziție de la cel mediteranean la cel
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
de la periferie pot fi observate și unele specii de bufniță. Pe raza localității sunt de asemenea: porumbelul, vrabia, rândunica, graurul și alte păsări. În bazinele acvatice locuiesc: barza, pescăruș, rațele sălbatice. Dintre amfibieni în zona municipiului Bălți viețuiesc: broasca de iaz, brotăcel, broasca râioasă verde, tritonul comun etc. Reptilele sunt reprezentate de șopârla verde, unele specii de năpârcă. În apele Răutului s-au identificat speciile de pești: fufa, porcușorul și carasul argintiu. În exemplare unitare se întâlnesc osarul și moaca de
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
dintre care viile ocupă 476 ha, livezile 404 ha, pășuni și fânețe 485 ha. Spațiile verzi ocupă 768 ha: pădurile 732 ha, restul fiind fâșii de protecție și tufișuri. Terenul fondului apelor ocupă 433 ha, dintre care mlaștinile - 128 ha, iazurile - 39 ha. Terenurile alocate pentru construcții sunt de 272 ha. Călărășiul este pentru prima dată atestat documentar la 1432 - 1433 cu denumirea de Tuzara. Localitatea Tuzara este pomenită într-un șir de documente domnești ce aparțin diferitor perioade istorice: de la
Călărași, Moldova () [Corola-website/Science/297486_a_298815]
-
dintre care cea mai mare parte o ocupă plantațiile forestiere de producție 120,4 ha sau circa 47% din total. Fondul acvatic cu o suprafață de 54 ha este format de râul Botna, o mulțime de râulețe mici și 10 iazuri cu o suprafață de 21 ha. Prima atestare documentară a localității Căușeni datează din anul 1470. În sec. XVI această localitate este menționată ca târg, adică oraș comercial. În această perioadă orașul devine și reședință a Hanatului Crimeei. Pe la mijlocul anilor
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
Mănăstirea Cozancea) și ieromonahul Teodosie Pleșca (1999-...). În scopul facilitării accesului către mănăstire, s-au făcut o serie de excavații în dealul din preajmă, pământul fiind mutat mai la vale, iar cu o parte din el s-a acoperit un iaz. Aceste lucrări au dus la destabilizarea terenului, producându-se alunecări de teren și apărând crăpături în chiliile călugărești și anexele gospodărești. Călugării de la Zosin au început construirea unei noi biserici, aproape de drumul național Târgu Frumos-Botoșani, dorind să mute mănăstirea pe
Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/317186_a_318515]
-
de nord-vest, cu o lungime de 4 km) - unde se varsă râul Tașbunar și Golful Hasan (în partea de nord-est, cu o lungime de 5 km) - unde se varsă râul Enica. În partea superioară a Golfului Hasan au fost amenajate iazuri piscicole. Golful Hasan a apărut inițial prin inundarea temporară a unor zone joase în secolele XIX-XX, ca urmare a alunecărilor de teren, a eroziunii solului și a inundațiilor. Apa din lac a ajuns la o înălțime de 30-50 cm deasupra
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
apei variază într-un interval de la 1 la 1,6 g/litru. În prezent, o parte dintre canalele de legătură cu Dunărea au fost betonate și îndiguite, terenurile dintre liman și fluviu fiind transformate în poldere, unde au fost amenajate iazuri piscicole. Rezultatul a fost un schimb natural de apă mai redus cantitativ, care a dus la deteriorarea calității apei din liman și scăderea înmulțirii peștilor și a biodiversității. Ecologii au făcut propuneri de refacere a legăturii dintre Catlabuga și brațul
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
cuiburi păsările migratoare. Principalele specii de pești care populează apele limanului sunt bibanul, cleanul, crapul, plătica, roșioara, somnul și știuca. Mai rar sunt întâlniți și pești din speciile guvid, sabiță sau văduviță. Pescuitul are caracter industrial, în apropierea limanlui existând iazuri de reproducere în care sunt crescuți pești din speciile crap argintiu și crap amur. În prezent, sunt luate măsuri pentru a proteja resursele naturale ale lacului, inclusiv prin introducerea de perioade de prohibiție (în care pescuitul este interzis). Pe lângă pești
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
de vest, cu o lungime de 4 km) - unde se varsă râul Tașbunar și Golful Hasan (în partea de est, cu o lungime de 5 km) - unde se varsă râul Enica. În partea superioară a Golfului Hasan au fost amenajate iazuri piscicole. În partea de nord a lacului se varsă Catlabuga mare (cu afluentul său Catlabuga mică, se varsă la sud de localitatea Șichirlichitaii Noi), în cea de vest râul Tașbunar (confluența având loc în apropiere de satul Erdec Burnu), iar
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 34.881 de hectare, incluzând rezervația naturală Mlaștina de la Iaz. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, pășuni, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate și pajiști) încadrată în bioregiunea continentală a Plopișului (unitate de relief a Apusenilor, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali). Structura Munților Plopiș
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
de lanțul muntos al Carpaților Occidentali). Structura Munților Plopiș se evidențiază prin suprafețele netezite (ce imprimă reliefului aspectul unei câmpii suspendate) și cele câteva măguri (Dealurile Silvaniei, Dealul Măgura, Măgura Chilioarei) fragmentate de apele Barcăului (cu afluenții de drepta: Valea Iazului și Valea Mare) în culmi strâmte, ce cad în trepte, până la o altitudine de 400 m. Principala trăsătură a acestor măguri domoale este dată de reliefului exhumat rezultat în urma eroziunii sedimentelor terțiare ce au acoperit resturile de cristalin, scoțând la
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
multe ostroave. Pe cursul mijlociu, străbate o vale în formă de V (canion)cu pante abrupte, râpi și chei, în care are o lățime de 0,5-1,6 km. Au fost construite hidrocentrale (Bodnarivska și Martînkivska) și aproximativ 140 de iazuri. În antichitate, pe malul râului au existat așezări omenești și s-au desfășurat activități de transport pe apă. Râul a fost navigabil în acele vremuri. Între anii 1933-1934, în perioada construcției hidrocentralei Satanovski s-au găsit monede bătute de împăratul
Râul Zbruci () [Corola-website/Science/319159_a_320488]
-
și curge pe teritoriile raionului Zastavna din regiunea Cernăuți. Pe măsură ce coboară spre lunca Prutului, valea sa se lărgește la 1,7 km. Apele sale sunt folosite pentru irigații și alimentarea cu apă a localităților. Pe malurile sale au fost amenajate iazuri. El se varsă în râul Prut, pe teritoriul municipiului Cernăuți, în cartierul Jucica Veche (aflat în partea de est a orașului).
Râul Șubraneț () [Corola-website/Science/319168_a_320497]
-
FARACUPRINS (n. 21 mai 1935, localitatea Costișa, județul Neamț - d. 23 martie 2006, Constanța), a fost un cercetător subacvatic, căpitan-comandor în Marina Militară Română. În copilărie primul bazin i-a fost „bulboana”, unde se scălda zilnic, toată vara. Pârâurile, iazurile, lacurile, gârla, râurile, toate l-au dus în aval spre mare. La 10 ani a trecut Bistrița înot și pe deasupra și pe sub apă. Apele repezi și tumultoase ale Bistriței, Moldovei, Siretului l-au fascinat și atras ca un magnet. A
Constantin Scarlat () [Corola-website/Science/315822_a_317151]
-
etc. În anul 1753, domnitorul Constantin Racoviță a închinat către Patriarhia Antiohiei, aici instalându-se călugări greci. Hotarele mănăstirii au fost întărite prin actele lui Grigore III Ghica (1776), Alexandru I Mavrocordat (1783) și Alexandru Moruzi (1803). Moșiile mănăstirii, împreună cu iazurile și viile, sunt arendate de către stareții Popăuților, aducând mari venituri călugărilor greci. Printre stareții mănăstirii din secolul al XIX-lea menționăm pe arhimandritul grec Inochentie care a devenit în anul 1820 mitropolit de Ilicopoleos și pe ieromonahul Iosif Gheorghian (1864
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
că rezervație floristica prin Hotărârea Consiliului Județean Iași nr. 8/1994 și prin Legea 5/2000. Rezervatia cuprinde o pajiște multiseculara, cu fânețe ce aparțin regiunii de silvostepa din nordul Moldovei, cu pâlcuri de stejar și gorun, bogate în poieni, iazuri și terenuri mlăștinoase, unele din ele cu soluri salinizate. Aici au avut loc numeroase alunecări de teren, formând un microrelief variat care în corelație cu factorii abiotici au dat posibilitatea instalării unui covor vegetal bogat în specii cu caracter pontic
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
Dinarhus desipus), vipera de stepa moldava (Vipera ursini moldavica), șopârla de câmp (Lacerta agilis chersonensis), precum și păsări: fașa de câmp (Anthus campestris), prepelița (Coturnix coturnix), mărăcinar negru (Saxicola torquata) sau ciocârlia de câmp (Alauda arvensis). La capătul rezervației se află Iazul Valea lui David (2 ha), unde pot fi zăriți mulți pești din soiul "crap silezian", bibani, șerpi lungi cam de jumătate de metru, vineți pe spinare și albicioși pe burtă. Pe coasta dreapta a văii sunt vipere .
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]